Criza politică din Polonia anului 1968, cunoscută în Polonia și ca Martie 1968 sau evenimentele din martie (în ), reprezintă o serie de proteste ale studenților, intelectualilor și ale altor grupuri împotriva guvernului Republicii Populare Polone. Criza a dus la suprimarea grevelor studențești de către în toate marile centre universitare din țară și reprimarea ulterioară a mișcării dizidente poloneze. Acesta a fost însoțită și de o emigrare în masă în urma unei campanii antisemite (etichetată „antisionistă”) derulată de către ministrul afacerilor interne, generalul , cu aprobarea prim-secretarului Władysław Gomułka al Partidului Muncitoresc Unit Polonez (PZPR). Protestele au coincis cu evenimentele primăverii de la Praga din țara vecină, Cehoslovacia – aducând în rândul intelectualității noi speranțe pentru reforme democratice. Tensiunile au culminat cu invazia Cehoslovaciei de către trupele pactului de la Varșovia pe 20 august 1968.. 987 pagini.

Campania antievreiască începuse deja în 1967. Politica a fost conjugată cu retragerea sovietică din toate relațiile diplomatice cu Israelul după Războiul de Șase Zile, dar a implicat și o luptă pentru putere în sânul partidului comunist din Polonia. Epurările ulterioare din cadrul partidului de guvernământ, efectuate de Mieczysław Moczar și facțiunea sa, nu au reușit să răstoarne guvernul Gomułka, dar a dus la exilarea din Polonia a mii de persoane de origine evreiască, inclusiv profesioniști, funcționari de partid și funcționari ai poliției secrete. În mai multe manifestații de susținere orchestrate cu grijă, muncitorii din fabricile Poloniei au fost adunați pentru a denunța public sionismul. Grant de cercetare al American Jewish Committee. Vezi și: Cel puțin 13.000 de polonezi de origine evreiască au emigrat în perioada 1968-1972 ca urmare a concedierii din funcție și a diverselor alte forme de hărțuire. Recenzie de carte la Historia.org.pl.

Context Tulburările politice de la sfârșitul anilor 1960 se manifestau în Occident prin proteste din ce în ce mai violente împotriva Războiului din Vietnam, cuprinzând numeroase cazuri de proteste și revolte, mai ales în rândul studenților, care au avut ecou în întreaga Europă în 1968. Mișcarea a fost reflectată în Blocul Estic de evenimentele primăverii de la Praga, care a început pe 5 ianuarie 1968. Un val de proteste în Cehoslovacia a marcat punctul culminant al unei serii mai mari de mobilizări sociale ale disidenților. Potrivit lui , mișcarea anului 1968 din Europa de Vest, cu accent pe suveranitatea individuală, era fundamental diferită de cea din Blocul de Est, care se îngrija în principal de suveranitatea națională, și această dihotomie este reflectată în diferitele modele societale care au evoluat în respectivele părți ale continentului..

În Polonia, mijlocul anilor 1960 a fost marcat de o criză crescândă legată de controlul exercitat de partidul comunist asupra universităților, comunității literare, și intelectualilor în general. Printre cei persecutați pentru activismul politic în campus s-au numărat Jacek Kuroń, , Adam Michnik, Barbara Toruńczyk și mai mulți alții.. Un deceniu mai devreme, Polonia fusese scena protestelor din Poznań din 1956 și a evenimentele lui Octombrie Polonez.

Reacția la războiul arabo–israelian din 1967 dreapta|miniatura|Władysław Gomułka cu Leonid Brejnev la Berlin pe 17 aprilie 1967 Evenimentele din 1967 și nevoia liderilor comuniști polonezi de a emula poziția sovietică a modificat relațiile relativ corecte între polonezi și Israel. Combinația de factori internaționali și interni a dat naștere în Polonia unei campanii de ură împotriva pretinșilor dușmani interni, printre care evreii au devenit cea mai importantă țintă.Dariusz Stola, Kampania antysyjonistyczna w Polsce 1967 - 1968, pp. 7-14

Când a izbucnit Războiul de Șase Zile arabo-israelian la 5 iunie 1967, Biroul Politic polonez s-a întrunit a doua zi și a luat hotărâri politice, declarând condamnarea „agresiunii Israelului”, și susținerea deplină pentru „lupta dreaptă a țărilor arabe”. Primul secretar Władysław Gomułka și prim-ministrul Józef Cyrankiewicz au mers la Moscova pe 9 iunie pentru conferința liderilor comuniști pe tema Orientului Mijlociu. Participanții au deliberat într-o atmosferă deprimată. Printre hotărârile luate s-au numărat continuarea susținerii militare și financiare din partea pactului de la Varșovia pentru statele arabe și ruperea relațiilor diplomatice cu Israelul, la care doar România a refuzat să participe.Dariusz Stola, Kampania antysyjonistyczna w Polsce 1967 - 1968, pp. 29-46

În Polonia a început o campanie mass-media urmată imediat de mitinguri împotriva „imperialismului israelian” organizate în diverse orașe și fabrici.Dariusz Stola, Kampania antysyjonistyczna w Polsce 1967 - 1968, pp. 29-46 După întoarcerea delegației la Varșovia, Gomułka, pesimist, temându-se de o posibilă confruntare nucleară și iritat de relatările despre sprijinul poziției Israelului în rândul multor evrei polonezi, a proclamat pe 19 iunie la Congresul Sindicatelor că agresiunea Israelului a fost „întâmpinată cu aplauze în cercurile sioniste de evrei - cetățeni polonezi”. Gomułka i-a invitat în special pe „cei care simt că aceste cuvinte sunt adresate lor” să emigreze, dar Edward Ochab și alți câțiva membri ai Biroului Politic au obiectat și declarația a fost ștearsă înainte de publicarea discursului. Gomułka nu a făcut apel la epurări de personal antievreiești, dar așa-numita campanie „antisionistă” s-a declanșat oricum, susținută de asociații săi apropiați, și Ignacy Loga-Sowiński. Ea a fost amplificată cu insistență de generalul , ministrul , de către unii lideri militari care de mult timp așteptau ocazia să „rezolve cu evreii”, și de alți oficiali. O listă de 382 de „sioniști” a fost prezentată ministerului pe 28 iunie și epurarea s-a desfășurat treptat, începând cu generalii evrei și cu alți ofițeri de rang înalt din cadrul forțelor armate poloneze.Andrzej Leon Sowa, Historia polityczna Polski 1944-1991, pp. 334-336 Aproximativ 150 de ofițeri evrei ai armatei au fost concediați în 1967-68, între care Czesław Mankiewicz, șeful apărării naționale aeriene. Ministrul apărării, Marian Spychalski, a încercat să-l apere pe Mankiewicz și și-a compromis astfel propria poziție.Dariusz Stola, Kampania antysyjonistyczna w Polsce 1967 - 1968, pp. 69-78 Ministerul Afacerilor Interne și-a reînnoit propunerea de a interzice organizațiilor evreiești să primească contribuții din străinătate, de la . De data aceasta, spre deosebire de ocaziile anterioare, cererea a fost ușor acceptată de Secretariatul Comitetului Central al PZPR și bine dezvoltatele activități sociale, educaționale și culturale evreiești din Polonia s-au confruntat cu reduceri severe și chiar, practic, cu lichidarea.Dariusz Stola, Kampania antysyjonistyczna w Polsce 1967 - 1968, pp. 47-68

Doar aproximativ 200 de oameni și-au pierdut locurile de muncă și au fost înlăturați din partid în 1967, inclusiv Leon Kasman, redactor-șef la , principalul cotidian al partidului.Andrzej Leon Sowa, Historia polityczna Polski 1944-1991, pp. 334-336 Kasman era rivalul lui Moczar din timpul războiului, când a sosit din Uniunea Sovietică și a fost parașutat în Polonia.Dariusz Stola, Kampania antysyjonistyczna w Polsce 1967 - 1968, pp. 47-68 După martie 1968, când ministerul lui Moczar a primit în sfârșit mâna liberă pe care o căuta de mult timp, 40 de angajați au fost concediați de la redacția (PWN). Această mare editură de stat produsese o serie de volume ale . Moczar și alții au protestat în toamna anului 1967 împotriva tratamentului neechilibrat asupra aspectelor legate de al Doilea Război Mondial, și anume subliniind martiriul evreilor și pierderile deosebite ale acelei etnii în lagărele de exterminare ale Germaniei Naziste .

După cum se exprima savantul polonez Włodzimierz Rozenbaum, Războiul de Șase Zile „i-a dat lui Gomułka ocazia de a «prinde mai multe păsări dintr-un foc»: putea folosi o politică «antisionistă» pentru a submina atracția exercitată de aripa liberală a partidului, putea promova chestiunea evreiască pentru a slăbi susținerea pentru facțiunea naționalistă (în cadrul partidului) și își putea întări propria poziție...”, asigurând perspective politice pentru propriii suporteri.Włodzimierz Rozenbaum, CIAO: Intermarium, Convenția Națională a Asociației Americane pentru Progresul de Studii Slave, Atlanta, Ga., 8-11 octombrie 1975.

În discursul din 19 iunie 1967, Gomułka a avertizat: „nu vrem să apară o coloană a cincea în țara noastră”. Propoziția a fost ștearsă din versiunea publicată,Dariusz Stola, Kampania antysyjonistyczna w Polsce 1967 - 1968, p. 274 dar el a repetat astfel de opinii și le-a dezvoltat în continuare în discursuri succesive, de exemplu, pe 19 martie 1968. Publicat pe site-ul IMN polonez la 25 iulie 2007. Pe , primul secretar a caracterizat poziția României drept „rușinoasă”, a prezis producerea de arme nucleare de către Israel și a vorbit în general de consecințele cu care se confruntă oamenii care au „două suflete și două patrii”.Dariusz Stola, Kampania antysyjonistyczna w Polsce 1967 - 1968, pp. 277-279 După retorica anti-Israel și antievreiască a lui Gomułka, serviciile de securitate au început de urmărească oficialii de origine evreiască și să caute „sioniști ascunși” în instituțiile poloneze.

Protestele de la Varșovia miniatura|200x200px|Evenimentul teatral și anularea lui au declanșat protestele studenților și răspunsul violent al autorităților. Izbucnirea tulburărilor din Martie 1968 a fost aparent declanșată de o serie de evenimente din Varșovia, dar în realitate a fost o culminare a tendințelor care s-au acumulat în Polonia pe parcursul mai multor ani. Situația economică se deteriora și creșterea drastică a prețurilor la carne a intrat în vigoare în 1967. În 1968, piața a fost destabilizată și mai mult de zvonuri legate de un viitor schimb al bancnotelor, care au stârnit panică. S-au stabilit norme mai mari pentru productivitatea industrială, salariile fiind în același timp reduse. Primul secretar Gomułka se temea de orice schimbare. Cenzura din ce în ce mai grea înăbușea viața intelectuală, plictiseala stagnării și starea de spirit deznădăjduită (lipsa generalizată de perspective de carieră) a generat conflicte sociale.Andrzej Leon Sowa, Historia polityczna Polski 1944-1991, p. 346 Diferențele dintre așteptările ridicate de mișcarea Octombrie Polonez din 1956 și realitatea vieții „” din anii 1960 a condus la acumularea frustrărilor.Dariusz Stola, Kampania antysyjonistyczna w Polsce 1967 - 1968, pp. 13-27

La sfârșitul lunii ianuarie 1968, după slaba primire la Comitetul Central al partidului de guvernământ, PZPR, autoritățile au interzis interpretarea unei piese romantice de Adam Mickiewicz intitulată (scrisă în 1824), în regia lui la Teatrul Național din Varșovia. S-a susținut că piesa conține referiri rusofobe și antisovietice și că prezintă o poziție nejustificat de favorabilă religiei. Dziady fusese pusă în scenă de 14 ori, ultima oară pe 30 ianuarie. Interdicția a fost urmată de o demonstrație după ultima reprezentare, care a dus la numeroase arestări. Dejmek a fost exclus din partid și ulterior concediat de la Teatrul Național. El a părăsit Polonia și s-a întors în 1973, pentru a continua regizarea de producții teatrale.