Virgil Ardeleanu () a fost un critic literar român, specializat în proza română modernă.
Biografie S-a născut în familia lui Gheorghe Ardeleanu și a soției sale, Maria (n. Zamfir).Aurel Sasu, Dicționar biografic al literaturii române A-L, vol. I, Ed. Paralela 45, București, 2004, p. 67. A urmat cursurile primare la Alba Iulia (1939-1943) și studiile secundare la Liceul „Mihai Viteazul” din Alba Iulia (1943-1947) și Liceul „George Barițiu” din Cluj (1947-1951), apoi a studiat la Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română, a Universității „Victor Babeș” din Cluj (1951-1955). După absolvirea facultății a lucrat ca bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj (1956-1959), apoi redactor (1959-1971) și redactor-șef adjunct (1971-1994) la revista literară Steaua din Cluj.
A decedat în anul 2006 la Cluj-Napoca.Irina Petraș, Scriitori ai Transilvaniei (1949-2014): dicționar critic ilustrat, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2017, p. 14.
Activitatea literară Virgil Ardeleanu a debutat în 1959 cu un articol de critică literară publicat în revista Steaua din Cluj. În decursul timpului a mai colaborat la revistele Tribuna, Viața Românească, Gazeta literară, Luceafărul, Convorbiri literare, Familia și Transilvania. Debutul editorial a avut loc în 1966 cu volumul Însemnări despre proză. Ulterior Ardeleanu a publicat și alte cărți de critică literară. Volumul Jurnal (1989) a apărut parțial în revista Transilvania.
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, și a obținut Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj (1972). Autorul unui articol necrolog publicat în România literară îl considera „un nume de referință al criticii literare de după 1960”.Cronicar, „Ochiul Magic: Actualitatea ”, în România literară, anul XXXIX, nr. 26, 6-12 iulie 2007.
Lucrările critice ale lui Virgil Ardeleanu se evidențiază, în opinia criticului Marian Papahagi, prin „caracterul tranșant al aprecierilor sale”. „În critica literară contemporană, Virgil Ardeleanu are poziția, oarecum ingrată, a unui spirit excesiv polemic, partizan al expresiei tăioase și al judecății formulate fără menajamente, adesea în răspăr cu opinia generală”, a completat același critic.
Scrieri Însemnări despre proză, Ed. pentru literatură, București, 1966; Proza poeților, Ed. pentru literatură, București, 1969; „A urî”, „a iubi”. Puncte de reper în proza actuală, Ed. Dacia, Cluj, 1971; Opinii. Prozatori și critici, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1975; Mențiuni, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1978; Jurnal, Ed. Cartea Românească, București, 1989; Soledad, Ed. Noul Orfeu, București, 2004.
Note
Bibliografie Aurel Sasu, Dicționar biografic al literaturii române A-L, vol. I, Ed. Paralela 45, București, 2004, p. 67. ISBN: 973-697-758-7
Categorie:Nașteri în 1932 Categorie:Decese în 2006 Categorie:Critici literari români Categorie:Târgumureșeni