Regimentul 15 Infanterie a fost o unitate de nivel tactic care s-a constituit la 27 octombrie/9 noiembrie 1918, prin mobilizarea unităților și subunităților existente pe timp de pace care au aparținut de Regimentul Războieni No. 15. Unitatea a făcut parte din organica Brigăzii 13 Infanterie, fiind dislocată în timp de pace în garnizoana Piatra Neamț.***; Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920; Editura Machiavelli; București; 1996; Ordinea de bătaie a armatei - 27 noiembrie 1918 Unitatea a participat la acțiunile militare desfășurate pentru apărarea Marii Uniri, Brigada 15 mecanizată „Podu Înalt”; Istoricul unității ; portal bg15mc.ro; accesat la 30 mai 2016 în perioada de la declararea celei de-a doua mobilizări, la 27 octombrie/9 noiembrie 1918 și demobilizarea armatei, la 20 martie 1920; principalele operații s-au desfășurat în decursul războiului Româno-Ungar din 1919 (15 aprilie-6 august).

Anterior, în același an, unitatea a demobilizat după încheierea Păcii de la Buftea până la 23 mai/5 iunie.Regimentul Războieni Nr. 15 - Istorie și eroism (I); 28 mai 2016; Ziar Piatra Neamț; accesat la 24 mai 2018 Ulterior, la 1/13 iunie 1918 comanda regimentului a fost preluată de către colonelul Alexandru Calmuschi, deoarece colonelul Teodor Pirici fusese mutat la comanda Regimentului 62 Infanterie.Regimentul 15 Războieni - File ..., Otu, 1996, p. 59

Începând de la sfârșitul anului 1918 și pe parcursul anului următor, regimentul a fost mobilizat și a participat la operația de ocupare a liniilor de demarcație succesive în Transilvania. În acest cadru a fost implicat în lupta de la Zalău de la sfârșitul iernii 1919.

A participat ulterior la campania din Ungaria, luptând în acțiunile ofensive ale Armatei României din aprilie 1919 și, după un intermezzo de 2 luni în țară, în cea de la vest de Tisa, pentru a ajunge în final până la nord de Budapesta.

A revenit în Muntenia în octombrie 1919, cu scopul de a contribui la buna desfășurare a primelor alegeri generale de după Marea Unire. La data de 1 decembrie 1918 trupele regimentului ajuns înapoi la Piatra Neamț, pentru a se demobiliza treptat până în primăvara anului 1921.

Ocuparea liniei de demarcație din Transilvania

La 27 octombrie/9 noiembrie 1918 întreaga armată română a a trecut pe picior de război.Regimentul 15 Războieni - File ..., Otu, 1996, p. 59Regimentul 15 Infanterie – care se găsea în garnizoana de reședință Piatra Neamț, a fost din nou mobilizat în cadrul Diviziei 7 Infanterie,Regimentul 15 Războieni - File ..., Otu, 1996, p. 60 aparținând astfel celor dintâi unități mobilizate în octombrie 1918, unități care urmau să opereze în Transilvania.Istoria războiului ..., vol. II, Kirițescu, 1989, p. 412 Mobilizarea unităților și formațiunile diviziei s-a încheiat la 15/28 noiembrie 1918. Aflat pe valea Bistricioarei, Tulgheș reprezenta prima localitate situată după graniță și în același timp punctul din care divergeau drumurile care mergeau spre Toplița și Ditrău.Gyergyószentmiklós – Blatt 43-47 der Generalkarte von Mitteleuropa 1:200.000 der Franzisco-Josephinischen Landesaufnahme, Österreich-Ungarn, ab 1887. Spre noile aliniamente În acest timp, un pluton al regimentului ajuns la Tulgheș () s-a retras, pe fondul ostilității populației maghiare din zonă. Ca atare, la 4/17 noiembrie un detașament format din Compania a 6-a împreună cu o secție de mitraliere și condus de căpitanul Emil Curpen a plecat spre Tulgheș, pentru a restabili situația și a asigura paza localității. A ajuns acolo la 7/20 noiembrie, zi în care restul regimentului împreună cu o baterie a Regimentului 4 Artilerie si cu un escadron aparținând Regimentului 8 Calarași au plecat din Piatra Neamț sub comanda colonelului Anton Gherescu (comandantului Brigăzii 13 Infanterie), ca avangardă a Diviziei 7 Infanterie, divizie care urma să se concentreze în arealul Toplița (), Ditrău (), Gheorgheni ( ). Avangarda s-au deplasat prin Bicaz și apoi pe valea Bistricioarei () prin Borsec () spre Toplița, cu misiunea de a asigura calea ferată de pe văile superioare ale Mureșului () și Oltului () și a împiedica distrugerea lucrărilor de artă.

La 11/24 noiembrie trupele de avangardă au depășit frontiera, la 17/30 noiembrie - 18 noiembrie/1 decembrie au intrat în Reghin () și la 19 noiembrie/2 decembrie în Târgu Mureș ().Regimentul 15 Războieni - File ..., Otu, 1996, p. 61 Trupele regimentului au fost primele care au intrat în oraș.Popovici, Pantilimon; Războieni-Cetate 1918. Toponimie și istorie; Dacoromania Nr. 41; Alba Iulia; 2008

Ajunse la linia de demarcație reprezentată în sector de râul Mureș, trupele române inițial s-au oprit. Ulterior delimitării unei noi linii de demarcație – mai înaintate, trupele Diviziei a 7-a au primit ordin să avanseze spre Cluj ().Istoria războiului..., vol. II, Kirițescu, 1989, p. 413 După ce au trecut prin Luduș (), pe data de 6 decembrie 1918 trupele regimentului au trecut Mureșul și au ocupat gara Cucerdea Secuiască (). La inițiativa maiorului Vasile Nădejde - comandantul trupelor intrate în localitate, gara a fost redenumită Războieni, iar numele satului aflat în apropiere (Feldioara) a fost schimbat în Războieni-Cetate (). Pentru apărarea nodului de cale ferată de aici, în zonă a fost lăsat un batalion. La 11/24 decembrie – alături de Regimentul 16 Infanterie, Batalionul 2 din Regimentul 15 Infanterie a intrat in Cluj sub comanda maiorului Dumitru Coroamă.

Ca efect al unei noi deplasări spre vest a liniei de demarcație, trupele diviziei a 7-a au avansat până la aceasta. Batalionul 1 a fost dislocat la Năsăud (), Batalionul 2 mai întâi la Dej () și apoi la 24 decembrie 1918/6 ianuarie 1919 la Baia Mare () pentru a asigura siguranța minelor din zonă, iar Batalionul 3 la Bistrița (), având misiunea de a asigura legaturile cu Moldova.Regimentul 15 Războieni - File ..., Otu, 1996, p. 62

Deoarece în luna ianuarie detașamente ale Diviziei 7 Infanterie au întreprins acțiuni de dezarmare a localităților din zonele preluate, elemente ale Regimentului 15 Infanterie au dezarmat satele Bârsa () și Domnin (), Deja (), Sălățig (), Nadișu Român (), Giurtelecu Hododului ().Contribuția armatei române la preluarea puterii..., Grad, 2010, p. 72 Ca efect al comportării meritorii de la începutul campaniei și până în momentul respectiv, la 10/13 ianuarie unitatea a fost citată prin ordin de zi pe divizie. În ultima parte a lunii, trupele unității au fost dislocate pe linia de demarcație. Astfel Batalioanele 1 și 3 au preluat pozitiile de la Zalau () si Țigani (Crișeni) (), iar Batalionul 2 (care fusese o perioadă cantonat la Dej) s-a constituit din 15/28 februarie în rezervă a regimentului.

De ostașii unității este legat și un episod tragicomic petrecut în aprilie 1919, cum este cel al confiscării de către ostași a încălțămintei civililor din Jibou ().Georgius, Franciscus; Literatura de Kredenz ; Caiete Silvane, iunie 2016; accesat 22 iunie 2016

Lupta de la Zalău

Aflate în zona Zalăului, în noapte de 22 spre 23 februarie/7 spre 8 martieKürti, Alexandru-Bogdan; Operațiunile militare și intrarea Armatei Române în Sălaj (1919) ; Caiete Silvane; accesat la 30 mai 2016 (8 spre 9 martie după altă sursă)Istoria războiului..., vol. II, Kirițescu, 1989, p. 418-419 1919 trupele românești au fost atacate prin surprindere de trupele maghiare. Astfel, Batalionul 1 a fost surprinsRegimentul 15 Războieni - File ..., Otu, 1996, p. 63 de subunități ale Diviziei de Secui întărite de circa 500 de foști prizonieri de război reveniți din Rusia, care trecuseră linia de demarcație între Crișeni și Zalău. Nevoit să se retragă, batalionul a lăsat în Zalău 8 ofițeri si 40 de soldați făcuți prizonieri de trupele maghiare (preotul militar al Regimentului 15 Infanterie, Ioan Partenie,„În luptă cu bolșevismul” ... Abrudan, 2019, p. 166 avea să-și povestească ulterior, experiența din prizonierat).„În luptă cu bolșevismul” ... Abrudan, 2019, p. 167 Orașul a fost recucerit la 25 februarie/10 martie după 2 zile de ocupație, în urma unui contraatac susținut de Regimentul 15 Infanterie împreună cu rezervele Brigăzii 13 Infanterie și cu susținere de artilerie.Contribuția armatei române la preluarea puterii..., Grad, 2010, p. 74 Ca urmare a luptelor din zonă în care au intervenit Batalioanele 1 și 2 (venit în ajutor), pierderile regimentului au fost de 5 morți, 10 raniți și 73 de dispăruți.

La data de 26 februarie 1919, Marele Cartier General, a solicitat comandamentului trupelor din Transilvania o anchetă, apreciind că pierderile de materiale și de prizonieri de la Zalău În urma raportului generalului Traian Moșoiu din 4 martie 1919 privitor la acest eveniment, Anton Gherescu – comandantul Brigazii 13 Infanterie și începând cu 1 aprilie 1919 colonelul Alexandru Calmuschi – comandantul Regimentului 15 Infanterie, au fost acuzați de incapacitate de acțiune și destituiți din funcție. De asemenea, generalul Constantin Neculcea a fost înlocuit la comanda Diviziei 7 Infanterie de generalul Constantin Dumitrescu. Comanda regimentului a revenit locotenent-colonelului Gheorghe Iordanescu.

Războiul româno-ungar din 1919 Ofensiva din aprilie 1919

După ce la date de 10 aprilie 1919 Guvernul României cu sprijinul Regelui Ferdinand a decis trecerea la ofensivă, astfel încât trupele inamice să fie respinse dincolo de linia stabilită de Aliați la 26 februarie 1919, au avut loc unele restructurări ale dispozitivului trupelor și ale comandamentului acestora. Ca atare, Divizia 7 Infanterie a intrat în compunerea Grupului de NordRegimentul 15 Războieni - File ..., Otu, 1996, p. 64 condus de generalul Traian Moșoiu. Planul de operații a atribuit acțiunea principală acestui grup, deoarece se afla în apropierea primelor obiective ce trebuiau atinse și dispunea de o configurație de teren și de căi de comunicație favorabile.Istoria războiului..., vol. II, Kirițescu, 1989, p. 423 De asemenea, planul a prevăzut ca Divizia 7 Infanterie să opereze în zona Hodod () – Zalău.Istoria războiului..., vol. II, Kirițescu, 1989, p. 424 Aceasta urma să înainteze pe trei coloane de tăria unui regiment pe direcția Carei () – Debrecen, având ca inamici în față pe soldații Regimentelor 23 și 32 Honvezi.

Fiind prevăzut să opereze la nord-vest de Zalău,Știrban, Marcel; Iancu, Gheorghe; Țepelea, Ioan; Racovițan, Mihai; Cap. IV Unirea și desăvârșirea statului național unitar în Istoria României. Transilvania. Vol. II; Ed. Gheorghe Barițiu; Cluj-Napoca; 1997; ; pp. 617-840 - p. 148 PDFRegimentul 15 Infanterie a intrat în compunerea coloanei de centru cu Batalionul 3 alături de Regimentul 27 Infanterie, două baterii de tunuri de câmp și una de obuziere, precum și în compunerea coloanei sudice cu Batalioanele 1 și 2 alături de o baterie de tunuri de munte.

Ofensiva a început în data de 16 aprilie 1919 la dimineața la ora 330, fiind devansată de atacuri ale trupelor ungare în diverse sectoare. Batalionul 1 alături de o baterie de tunuri munte – sub comanda maiorului Nădejde și Batalionul 2 împreună cu o baterie de tunuri de câmp – sub comanda maiorului Coroamă, au format două coloane. Cea condusă de maiorul Coroamă s-a lovit de o rezistență mai serioasă în pădurea Aranok. Aceasta a fost cucerită în timpul nopții și cele două coloane s-au reunit la data de 17 aprilie pentru a continua înaintarea spre Șimleul Silvaniei (), oraș în care au intrat în jurul orei 17 a aceleiași zile. De asemenea, coloana centrală a diviziei a cucerit în seara zilei de 17 aprilie, Borla (). La 19 aprilie subunitățile regimentului au intrat în Carei, iar la 23 aprilie și-au adus aportul la ocuparea orașului Debrecen, pe care trupele Diviziei 7 Infanterie l-au atacat pe la nord.Istoria războiului..., vol. II, Kirițescu, 1989, p. 430