Nicolae Regman () a fost delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, preot, scriitor, publicist, politician, pedagog și profesor. Biografie S-a născut la Sighișoara, în 20 ianuarie 1881, fiind văr primar cu bunicul criticului Cornel Regman. A urmat cursurile Gimnaziului Evanghelic German din Sighișoara (1893-1901) și ale Institutului Teologic din Sibiu (1901-1904). Studiile le-a finalizat (1904-1907) la Universitatea din Budapesta unde a ajuns cu o bursă oferită de Consistoriu.Florina Lircă-Moldovan. Nicolae Regman. Versificație psalmică și proză lirică. În Vatra, an 47, nr. 11-12, 2017, p. 92. Și-a luat doctoratul în filosofie și pedagogie la Universitatea din Viena.Gelu Naemțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților. Ioachim Crăciun: Documente la un sfert de veac de la Marea Unire, Editura Academiei române, București, 2005, p. 244

A fost profesor pentru disciplinele pedagogice la Institutul Teologic-Pedagogic din Caransebeș (1907-1911), de unde a plecat la Oradea ca preot. Acolo este numit secretar consistorial al Vicariatului din Oradea și Inspector al școlilor confesionale din județul Bihor (1911-1917). Nicolae Regman s-a întors la Sibiu, fiind numit consilier școlar la Arhiepiscopia Sibiului (1917-1920), în locul lui Onisifor Ghibu. A fost redactor al ziarului Telegraful român în două etape (decembrie 1917 - ianuarie 1918 și septembrie 1918 - februarie 1919, timp în care a publicat proză proprie).Prof. Ioan Beju. Redactorii „Telegrafului Român” în Telegraful Român, an 126, nr. 1-4, 1978, pp. 11-12. În decembrie 1918, cu prilejul Marii Uniri, a participat, în calitate de secretar al delegației sibiene, la evenimentele de la Alba-Iulia, despre care a și publicat în 1919.

Din 1919 până în 1924 a predat ca profesor pentru disciplinele pedagogice la Școala Normală „Andrei Șaguna” din Sibiu (suplinitor în 1917-1918) și profesor „ajutător” la Institutul Teologic din Sibiu, predând Psihologia, Didactica și Metodica (1919-1924), Pedagogie și Istoria Pedagogiei (1919-1923) și Introducere în filozofie (1921-1922). Între 1924 și 1941, a predat limba română la Liceul „Gh. Lazăr” din Sibiu; paralel, a fost inspector al învățământului secundar pentru regiunile Sibiu și Cluj, prefect de Bihor (numit în 1925) și de Sibiu (în anii treizeci), în timpul guvernărilor liberale.Ștefăniță Regman. Cornel Regman și „lucrătorii” lui: perioada 1959-1967, în Viața Românească, nr. 1-2, 2013, p. 99.

În paralel, a fost redactorul revistei de propagandă națională Crai Nou – cu apariție bilunară - (înființată în 1918, mutată la Sibiu din 1919) și a ținut, cu oarecare frecvență, între cele două războaie, un foileton în ziarul Universul literar. În 1926, a fost publicat în paginile revistei Transilvania, semnând poemele „Mamă” (nr. 7) și „Valul” (nr. 10).

Opera A publicat nuvele, galerii de portrete, psalmi lirici, evocări literare, articole, poezii, proză, majoritatea sub pseudonimul Z. Sandu (uneori N. Păunaș). Publicate între 1904 și 1946, lucrările sale denotă un interes accentuat față de istorie și tradiție, teologie și folclor, dar și de filosofie.Florina Lircă-Moldovan. Nicolae Regman. Versificație psalmică și proză lirică. În Transilvania, nr. 3, 2014, p. 79.

Volume publicate Doine și strigături, Sibiu, 1904 (ediția a Il-a, 1912). Fr. Froebels: Geisteart und Philosophie, Sibiu, 1907. Dr. Petru Șpan, conferință, București, 1914. Măreața adunare de la Alba-Iulia, Sibiu, 1919. Însemnări din zorii învierii naționale, Sibiu, 1919. O vedenie din lumea reală, Sibiu, 1920. Alexandru Vlahuță, Sibiu, 1921. Rugăciunile vremii, Sibiu, 1922 (ediția a 11-a în 1923). Doine de vitejie („culese și întocmite de Z. Sandu” ), Sibiu, 1923. Spiru Haret, organizatorul învățământului național, Sibiu, 1925 (ediția a II-a, 1930). Oglinda inimii, Sibiu, 1927. Tămâioare, Sibiu, 1931. Siluete filosofice, București, 1933. Figuri din trecutul cultural al Ardealului, Sibiu, 1938. Taine de sub geana Carpaților desrobiți, Sibiu, 1943. Vieți rodnice, Sibiu, 1945. Urcușuri în zări. Psalmi noui, Sibiu, 1946. Umbre mărețe, Editura Cartea Românească, București, [f.a.].

Note

Bibliografie

Balotă, Nicolae. De la Ion la Ioanide. București, Editura Eminescu, 1978. Lovinescu, Eugen. Memorii. Aqua forte. București, Editura Minerva, 1998. Străuțiu, Eugen. Sibiul între medieval și modern. Sibiu, Editura Etape, 2000. Crișan, Vasile. Enciclopedie Tribuna. Oameni, fapte, locuri 1884-1918. Sibiu, Casa de presă și editură Tribuna, 2016. Predescu, Lucian. Enciclopedia României. Cugetarea. București, Editura Saeculum I.O., Editura Vestala, 1999. Păcurariu, Mircea. Două sute de ani de învățământ teologic la Sibiu 1786-1986. [s.n.], Sibiu, 1987.

Vezi și Lista delegaților la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia

Categorie:Nașteri în 1881 Categorie:Nașteri pe 20 ianuarie Categorie:Decese în 1951 Categorie:Decese pe 18 iulie Categorie:Decese în secolul al XX-lea Categorie:Delegați la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia Categorie:Scriitori români Categorie:Teologi români Categorie:Ziariști români