Anca Neculce (n. 2 august 1938, București) este actriță română de radio, teatru, film și televiziune, absolventă a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică București în 1960 la clasa profesoarei Beate Fredanov. A avut un an de pregătire cu marea actriță Mărioara Voiculescu.
Biografie Familie, educație Fiica lui Eugen Ionică, doctor-inginer chimist, ce a urmat studiile la Universitatea Politehnica din Zurich și Universitatea Sorbonne din Paris, asasinat politic în 1939 la 34 de ani și a Vioricăi Ionică (născută Neculce), inginer chimistă, răpusă de cancer, încă tânără în luptă cu vicisitudinile regimului comunist. Fratele bunicii paterne, general erou Traian Moșoiu și bunicul matern, generalul Constantin Neculce(a), decorați de regele Ferdinand I și generalul Henri Mathias Berthelot pentru rolul foarte important în victoria Marii Uniri a României din 1918.
Anca, născută Ionică, își schimbă numele din motive politice în Neculce, după bunicul matern Neculce(a), după absolvirea IATC.
Teatru Absolventă a I.A.T.C.-Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București în 1960 la clasa profesor Beate Fredanov, lector Zoe Stanca-Anghel, asistenți Dinu Cernescu, David Esrig.
Își susține examenul de producție cu Liubov, cocoșata, din piesa „Cei din urmă” de Maxim Gorki. Mai joacă Gertruda din Hamlet și Lenuța din „Oameni de azi” de L. Demetrius.
Repartizată la Teatrul Național din Timișoara. Din 1981 actriță a Teatrului Odeon-București.
Căsătorită cu Ion Maximilian (1931-1985) regizor; recăsătorită cu Nicolae-Nae Iliescu, actor.
Traducătoare de limba germană: Napoleon I de Ferdinand Bruckner; Lulu de Frank Wedekind, ș.a.
Activitate teatrală A fost angajata și colaboratoarea mai multor teatre din țară.
Teatrul Național Timișoara: 1960-1963 Teatrul Național Craiova: 1963-1964 Teatrul de stat Galați: 1964-1967 Teatrul de stat Constanța: 1967-1970 Teatrul de stat Ploiești: 1970-1971 Teatrul Național Cluj: 1971-1976miniatura|Anca Neculce la 45 ani - aniversare de la absolvire Teatrul de stat Sibiu: 1976-1981 Teatrul Giulești, devenit Odeon-București - din 1981 până în 1998
Anul pensionării, rămânând angajată cu cumul între 1998-2001. După 2001 și prezent funcționând cu contract de colaborare. Au mai existat colaborări cu Teatrul Național Târgu-Mureș, în anii 1971 - 1974, ca și în 1991.
„Una din cele mai desăvârșite actrițe din stirpea marilor artiste de dramă și comedie. Frumoasă, distinsă, elegantă, ea s-a impus ca o mare personalitate creând tipologii feminine de o uimitoare diversificare, de la Julieta până la Goneril, de la Amalia la Mașa, de la Rebecca la Ranevskaia, de la Marta lui Camus la Iocasta, de la Vanda la Silvia și multe altele. Orice rol pentru ea a fost o creație de mare vibrație, în orice rol a triumfat. Anca-Neculce-Maximilian a făcut să strălucească firmamentele multor teatre lucrând cu mari regizori sensibili și delicați precum Marieta Sadova, Dan Nasta, Vlad Mugur, Ion Maximilian, David Esrig, Aureliu Manea, Dinu Cernescu, Iulian Vișa sau Alex. Colpaci.
Solicitată în 1976 de către directorul și regizorul Henry Simmon să joace rolul principal Stella de Goethe, la a 25-a aniversare a lui Ernst Deutsch-Theater din Hamburg-Germania, după trei luni de studiu, nu primește viza de a ieși din țară cu toate intervențiile la nivelul cel mai înalt. Păcat. Oricum, și aici, EA este o actriță de talie europeană. O mândrie a noastră a tuturor.” [Pasaj redactat de Alexandru Lazăr în revista apărută cu prilejul aniversării a 45 de ani de la absolvirea IATC]
Activitate +Autorii importanți și numai rolurile principale interpretateNume autorNume piesăNume rolEuripideTroieneleAndromacaWilliam ShakespeareVisul unei nopți de varăHermiaRomeo și JulietaJulietaMult zgomot pentru nimicBeatriceA douăsprezecea noapteOliviaPericleTaisaRegele LearGonerilFriedrich SchillerHoțiiAmaliaJean RacineFedraFedraA.P. CehovTrei suroriMașaMarivauxJocul dragostei și al intâmplăriiSilviaGoldoni Pasiunile pentru ViligiatureGiacintaCafeneauaLizauraLion FeuchtwangerDiavolul la BostonHannaHonoré de BalzacIstețimile lui QuinollaContesa Faustina BrancadoriA. ArbuzovPoveste din IrkutskValeaBietul meu MaratLidaHenrik IbsenRosmersholmRebeccaB. BrechtMutter couragemutei KatrinK. CapekRețeta MakropolosEmilia MartyFigueredo Vulpea și struguriisclava MelitaJ. AnouilhInvitație la castelLucieR.SherwoodPădurea împietrităGabby MartySacha LichySoldățelul de plumbKägäF. WedekindLuluContesa GeschwitzAlbert CamusNeînțelegereaMartaE. LabichPălăria florentinăContesa de ChantillyIanis RitsosDealul cu fântână artezianăMartaEugen SueMedalionul de argint după „Misterele Parisului"ContesaM. TrembleyCumetreleAngeline SauveLucian BlagaMeșterul ManoleMiraVasile AlecsandriSânziana și PepeleaZâna CodruluiKirițescu „Gaițele" in spectacole diferiteMargareta și VandaSidonia DrăgușanuFiiceleManuelaA. BarangaFii cuminte CristoforAnca-EmaInteresul generalLucia HrisanideAl. MirodanCelebrul 702rolul principal femininHoria LovinescuCitadela sfărâmatăIrinaSurorile BogaIoanaD.R.PopescuAcești îngeri triștiSilviaO Pasăre dintr-o altă zNuțaPisica în noaptea anului nouGildaTudor MușatescuVisul unei nopți de iarnăElviraAlex. SeverAnunț la mica publicitateMonicaR.Ojoc BrașoveanuCursa de VienaAlmaIleana VulpescuArta conversației SandaCsavossy GyorgyFront atmosfericGabi FodorHolbanAl treilea martorCorneliaConst. ZărnescuRegina IocastaIocasta Curriculum Vitae - Anca Neculce
Teatru la microfon
+Nume AutorNume piesăNume regizorT. MușatescuGeamanduraPaul StratilatM. JoldeaO frână pusă la timpDan PuicanF. LaszloO problemă de încredereCristian MunteanuD.R. PopescuAcești îngeri triștiEugen MarcusV. RebreanuStudențiiDorel Vișan Numeroase colaborări cu Studioul de Radio Cluj și București, cu regizori de radio ca: M. Zira, Const. Moruzan, Pascal, Titel Constaritineseu, Cristian Munteanu, Liliana Moldovan, Dan Verona, ca de altfel și cu Televiziunea Română.
Din regizorii mai importanți care au semnat spectacolele mai sus menționate: David Esrig, Marieta Sadova, Vlad Mugur, Aureliu Manea, Ion Maximilian, Dragoș Galgoțiu, Alex. Tatos, Alexa Visarion, Gheorghe Jora, Iulian Vișa, Dinu Cernescu, Dan Nasta, Alexandru Colpaci, Henry Simmon din fosta R.F.G., Tudor Mărăscu, Nicoleta Toia.
Premii
Premieri pe plan național.
La ,Concursul tinerilor actori" din 1962 cu rolul Ioana din spectacolul „Cazul studentului Lotreanu" de Radu Teodoru La „Concursul de dramaturgie românească contemporană" din 1970,cu rolul "Silvia" din „Acești îngeri triști" de D.R. Popescu Premiul 1 cu recitalul de poezie „Cu mine zilele-ți adaugi" la „Gala recitalurilor dramatice" Bacău 1974
PREZENTAREA FĂCUTĂ DE MIHAI DIMIU PENTRU CAIETUL PROGRAM AL RECITALULUI stanga|miniatura|180x180px|Premiul I Ex AEQUO ”Acum mulți ani și totuși puțini, o fetiță a entuziasmat comisia de admitere la Institut recitând Eminescu cu o surprinzătoare maturitate – maturitate atât în descifrarea gândurilor cât și în tehnică actoricească: mi-o amintesc ca revelația acelui examen. Anii au trecut, fetița și-a părăsit numele copilăresc, diminutival – Anca Ionică - și a devenit cunoscută țării sub un nume cu rezonanțe grave, de cronicar tragic: Neculce. Și totuși încă persistă și coexistă, ca în anii dintâi, o copilărie nedusă la capăt și o maturitate răscolită.
Am văzut-o interpretând pe scene diferite, întâi în vestul țării, apoi în est: cu rolurile jucate în centrul țării, la Târgul Mureș și în ultima vreme, la Cluj-Napoca, a stabilit o coincidență: s-a impus în centrul atenției opiniei teatrale a României.
Premiul I, dobândit într-o competiție cu peste cincizeci de actori, la recenta ultimă ediție a Galei naționale a recitalurilor dramatice (Bacău, toamna 1974), nu face decât să consfințească o ierarhie de fapt. În ambianța unor perdele care-și alternau alb-negrul, actrița, înveșmântată în alb și lung, hieratic, evolua prin toată scena, cu mișcări caligrafiate nostalgic, speculând studiat poziția de trei-sferturi, profil, spate. Lucra bine notele de sus, de obicei evitate de actori, ca nesigure, periculoase. Uneori emisia și mișcările finalurilor de poem erau lăsate neîncheiate, punctul devenea virgulă, întrebările versurilor rămâneau suspendate, operând mai departe în noi; și Anca Neculce știuse să selecteze, din Eminescu sau din Ion Barbu sau din Sorescu, texte cu fond meditativ, ontologic...
Actrița de aliaj special, hăituită prin teatru și prin viață de propria-i intelectualitate (îi surprinzi uneori, pe scenă, talentul incomodat de perpetua cenzură a agerimii minții), și-a pus prin distincția obținută din orașul lui Bacovia, doar o virgulă către elevatele ei deveniri viitoare.”
Premiul de interpretare feminină pe anul 1977 ex-acquo pentru rolui „Marta" din „Dealul cu fântână arteziană" de Ianis Ritsos Premiu acordat de secția de critică teatrală a A.T.M., echivalent UNITER.
Dintre criticii de teatru cunoscuți care au scris cronici: Radu Popescu - fostul redactor șef al revistei Teatru, Radu Enescu scriitor-eseist, fost redactor șef al revistei Familia, Nicolae Carandino, Ana-Maria Narti, Valentin Silvestru, George Banu, Florica Ichim, Ileana Lucaciu, Margareta Bărbuță, Irina Coroiu, Gelu Ionescu, Ion Cocora....
Referiri la profilul artistic și activitățile teatrale, în alte publicații:
În „Studii și cercetări de istoria artei" teatru-muzică-cinematografie tom.25-1978 „Arta interpretativă în spectacolele Teatrului Național din Cluj-Napoca" de cercetător Ana Maria Popescu În volumul „Energiile spectacolului" de Aureliu Manea la editura Dacia 1983 pag.97 Reluat și în volumul „El vizionarul Aureliu Manea" în colecția „Galeria Teatrului Românesc" din 2000 coordonat de Florica Ichim pag.66 În volumul „La vorbă cu Vlad Mugur" din aceeași colecție de mai sus,pag.199-200 și în altele....
miniatura|359x359px|Premiul de interpretare
Contribuții personale, la momente importante ale vieții cultural — teatrale a țării ”Prin premiera absolută a piesei „Acești îngeri triști" la T. N. Târgu-Mureș și prin premiile obținute, am contribuit, în anii 1969-70, la debutul și lansarea ca dramaturg a scriitorului Dumitru Radu Popescu.
Am reușit să-l aduc pe regizorul Aureliu Manea, de la Teatrul din Turda, la Teatrul Național Cluj, apoi și la Teatrul din Sibiu, să lucreze efectiv, în momente dificile ale vieții lui, reușind să-și realizeze atunci, între 1972-1982, spectacole de referință ale carierei sale.
Cu un mare efort, puțin cunoscut, poate mai bine doar de fostul Ministru al Culturii Andrei Pleșu și de criticul Florica Ichim, am reușit aducerea în anii 1990-91 a regizorului Vlad Mugur, din nou în România.
Am tradus din germană, piesele de teatru: „Napoleon Întâiul" de Ferdinand Bruckner și „Lulu" de F. Wedekind, cea de-a doua jucându-se chiar pe scena Teatrului Odeon din București în 1997
Turnee și colaborări în străinătate: În 1976 am avut invitația directorului și regizorului Henry Simmon, la cea de-a 25-a aniversare a instituției „Ernst-Deutsch-Theater" din Hamburg-Germania, să joc rolul Stellei din „Stella" de Goethe. După trei luni de studiu, n-am putut onora invitația, Securitatea din România interzicându-mi plecarea din țară.
Între 1979-1981 am făcut, în cadrul unor schimburi culturale cu Polonia, mai multe turnee cu Teatrul din Sibiu, cu „Neînțelegerea" de A.Camus și „Sânziana și Pepelea" de V.Alecsandri, ca și cu piesa poloneză „Balladina" de Slowatzki.
În 1998 cu Teatrul Odeon din București am făcut un turneu în Canada și S.U.A. cu spectacolul „Cumetrele" de Michel Tremblay.”
Critici
”.....Anca Neculce, fermecătoare în Catrina și strălucitoare în Mașa”
”Au plăcut Anca Neculce în rolul Ioanei Lotreanu – o tânără actriță care și-a cultivat vocea și gestul, care știe să se miște pe scenă liber și degajat. Anca Neculce (Ioana Lotreanu) parcurge cu vigoare și farmec crescendoul ferm pe care stima autorului pentru tipul voluntar îl dăruiește surorii lui Mihai”