Stația de emisie Bod este o stație de transmisiuni radio pe unde lungi și pe unde medii, aflată în localitatea Bod, comuna Bod din județul Brașov. Este singura stație din România din care se transmite pe unde lungi, pe frecvența 153 kHz. Stația a fost proiectată de inginerul Gheorghe Cartianu-Popescu și construită între anii 1933 și 1934, având obiectivul de a acoperi întreg teritoriul României interbelice de atunci cu semnalul postului național de radio prin transmisiune pe unda lungă 1875 metri (frecvența 160 kHz), datorită poziționării geografice în centrul țării și a condițiilor favorabile pentru eficientizarea razei de emisie. Inițial, fusese prevăzut un amplasament lângă Feldioara, însă în cele din urmă proprietarii au refuzat să vândă terenul. Construcția a avut loc sub supravegherea inventatorului Guglielmo Marconi, care a venit special de la Londra la Brașov pentru a asista la instalarea emițătorului inventat de el, și a inginerului Gheorghe Cartianu-Popescu.

Stația a fost pusă oficial în funcțiune abia în 1935. Postul de 20 kW a funcționat până la 25 decembrie 1935, iar pe 1 ianuarie 1936 a fost pus oficial în funcțiune noul emițător cu o putere mai mare, de 150 kW, la acea vreme devenind cel mai puternic din România și din estul Europei.

În 1939, primul post emițător de 20 kW aflat în conservare la stația Bod a fost trimis la Chișinău pentru deschiderea primului post regional din România, Radio Basarabia, și pentru a contracara propaganda antiromânească a posturilor sovietice de la Tiraspol și Odessa, fiind cunoscute problemele privind recepția posturilor românești de la București și Bod, mai ales în zonele limitrofe ale țării, în care erau recepționate, și încă în condiții foarte bune, posturile maghiare, sovietice sau bulgare, care difuzau emisiuni revizioniste, cu un pronunțat conținut antiromânesc.

În timpul celui de-al doilea război mondial, în zona Bod s-au dus numeroase lupte pentru controlul emițătorului de radio. De asemenea, prin stația de la Bod au fost transmise toate comunicatele importante din timpul războiului, inclusiv mesajul regelui Mihai I al României către țară, în seara de 23 august 1944, primit de la București prin telefon, ori proclamarea Republicii Populare Române, la 30 decembrie 1947.

Din 2003 este operațional emițătorul marca fabricat în Statele Unite ale Americii, bazat pe tranzistoare, având o putere de 200 kW și instalat în cadrul lucrărilor de retehnologizare a stației din acel an. Dispune de tehnologie digitală de modulare și este adaptabil pentru posibilitatea transmiterii în standard DRM. Sistemul radiant este alcătuit dintr-o antenă în formă de „T”, suspendată pe doi piloni ancorați de câte 250 metri înălțime, prevăzuți cu sistem de balizaj pentru semnalizare aeriană pe timp de noapte.

Din 1 martie 2006, transmiterea programului Radio România Actualități pe frecvența de unde lungi 153 kHz a fost înlocuită cu programul Radio România Antena Satelor la decizia Societății Române de Radiodifuziune.

Din amplasamentul Bod se transmite atât pe unde lungi - Radio România Antena Satelor pe 153 kHz, cât și pe unde medii: Radio România Actualități pe 567 kHz și Radio Târgu Mureș pe 1197 kHz.

Stația radio Bod este în proprietatea și în administrarea operatorului național Radiocom.

Istoric

Povestea construirii stației de emisie radio Bod La sfârșitul anului 1931 fusese luată decizia ca un post de radio să fie amplasat în Țara Bârsei; lungimea de undă cuprinsă între 1.200 m și 2.000 m, pe care urma să lucreze emițătorul, constituia o problemă dificilă pentru că România nu deținea licență.

În septembrie 1932 are loc la Madrid Conferința Internațională a comunicațiilor telegrafice, unde avea să se decidă și noi asignații de frecvențe pentru radiodifuziune și radiotelegrafie.

În aprilie 1933 s-a ținut la Lucerna o Conferință a radiodifuziunii europene la care delegații din partea României au reușit să obțină cu multă greutate unda lungă de 1875 m (frecvența 160 kHz) pentru transmiterea postului național de radio, fiind cea mai mare lungime de undă (și cea mai joasă frecvență) disponibilă din spectrul alocat radiodifuziunii sonore terestre. Această undă ne era absolut necesară pentru a deservi tot cuprinsul Regatului României cu un post central de mare putere. Absorbția produsă de păduri și mai ales de munți înlătura fără discuție undele de câteva sute de metri.

Conferința de la Lucerna a pus însă condiția de a o ocupa înainte de 15 ianuarie 1934. miniatura|334x334px|Măsurători de undă efectuate de ing. Mircea Georgescu pentru Postul de emisie de la Bod (1933) Era nevoie de un loc potrivit pentru amplasarea emițătorului, de preferat în Transilvania. În aprilie – mai 1933, inginerul Mircea Georgescu, directorul tehnic al Societății de Radiodifuziune, efectuează primele măsurători de undă pentru determinarea locului în care trebuia construită stația de radio, mai mai întâi la Crăciunelu, apoi în regiunea Brașovului, iar la 29 august 1933 se hotărăște definitiv amplasarea stației de emisie la Bod, localitatea prezentând multe avantaje: terenul se afla lângă gară și, în plus, este inundabil, cu nivelul apei freatice foarte ridicat, ceea ce constituie o excelentă priză de pământ. Datorită terenului mlăștinos, complexul a fost ridicat pe piloni de stejar impregnat, lungi de 15 m, lucrarea fiind finanțată de către Societatea Anonimă Română de Radiodifuziune; ulterior a contribuit cu fonduri și Casa Regală, care patrona stația.

Povestea stației de la Bod începe în 1934. Atunci au luat drumul Brașovului aparatele care urmau să constituie cea mai mare puternică stație de radioemisie a României. Echipamentul a fost încărcat în mai multe vagoane și trimis către Feldioara, prima locație propusă. Proprietarii terenului n-au mai vrut să vândă, iar garnitura de tren s-a plimbat pe șine încolo și-ncoace până s-a depistat locul cel mai bun de emisie-recepție. Fiindcă nu se putea emite sub 1.000 de m, așa s-a descoperit că cel mai bun semnal e la Bod.

Primele teste La 30 septembrie 1933, Societatea de Radiodifuziune a comandat un post de 20 kW de la compania din Londra. Postul a fost construit, adus din Anglia și pus în funcțiune în timp record, înainte de data limită.

La 15 ianuarie 1934, antena susținută de doi piloni metalici de 253 m era deja în picioare, iar postul național Radio România de la Bod este dat în folosință. La ridicarea acesteia a fost prezent însuși inventatorul radioului, Gugliemo Marconi. Inventatorul a venit special de la Londra la Brașov și a stat mai multă vreme aici. Locuia la Hotel Coroana. La acea vreme, puterea antenei era doar de 20 kW, pe lungimea de undă de 1875 m și pe o antenă susținută de doi piloni a 40 m, construiți din lemn de brad. Soluția tehnică și coordonarea ridicării acestor piloni a aparținut inginerului Emil Schmoll. La orele 21,00, Gheorghe Mugur, subdirectorul general al Societății de Radiodifuziune, afirma într-o cuvântare că: „Prin necesitatea pătrunderii pretutindeni a cuvântului românesc, pentru o unitate de gândire, de simțire și de înfăptuire s-a întemeiat postul Național de la Bod, Brașov, Radio România”. La 16 octombrie 1934, arhitectul G.M. Cantacuzino prezenta publicului ascultător „șantierul de la Bod al postului național de radio”. Se dezvăluia astfel amploarea lucrării și evident costurile înfăptuirii proiectului. Echipamentul pentru stația de 150 kW era furnizat de prestigioasa firmă britanică Marconi, dar proiectarea și construcția pilonilor de susținere ai antenei revenea specialiștilor autohtoni. Cei doi piloni, cu înălțimile de 225 m, constituiau o premieră europeană, fiindcă depășeau pilonii stației Chelmsford din Anglia, care aveau numai 146 m. Fiecare pilon era ancorat cu 21 de cabluri de oțel. Stația Radio România dispunea de o centrală electrică proprie, formată din 3 grupuri electrogene cu motoare de 700 de cai putere fiecare.

La începutul anului 1935, inginerul Emil Schmoll a propus ca probele tehnice ale emițătorului să se facă pe lungimea de undă de 1.935 m. Inginerul Schmoll, devenit director de șantier, a menținut stația pe această frecvență, chiar dacă au apărut vehemente proteste naționale și internaționale. Postul Radio România își îndeplinea dezideratul pentru care fusese construit, cuvântul românesc ajungând în cele mai îndepărtate zone geografice ale țării și nu numai. Potrivit unor măsurători, acesta avea acoperire în întreaga Europă, semnalul putând fi receptat chiar și în Groenlanda.

Inaugurarea oficială a stației radio Bod Stația a fost pusă oficial în funcțiune abia în 1935. Postul de 20 kW a funcționat până la 25 decembrie 1935, iar pe 1 ianuarie 1936 a fost pus oficial în funcțiune noul emițător Marconi cu o putere mai mare, de 150 kW, la acea vreme devenind cel mai puternic din România și din estul Europei (cu excepția URSS). În deschiderea programului s-a transmis mesajul regal de Anul Nou, urmat de cuvântul subdirectorului Gheorghe D. Mugur. Pe atunci, studiourile de radio se aflau la Bod, ulterior fiind mutate în capitală.

Grupurile electrogene ale emițătorului au fost alimentate cu păcură, mai apoi cu motorină și în final cu gaz metan. Clădirea principală, cea care adăpostea emițătorul propriu-zis, a fost proiectată de către arhitectul Trifu, iar anexele – casa inginerilor, blocul lucrătorilor și garajele –, au fost concepute de către arhitectul G. M. Cantacuzino. La vremea aceea, pentru buna funcționare au fost angajați un număr de aproximativ 35 de salariați, ce locuiau împreună cu familiile în incinta stației. În afară de camera generatoarelor electrice și camera emițătorului, unde se aflau dulapurile cu circuitele propriu-zise, stația de la Bod mai avea o fierărie, pentru ajustarea pieselor în caz de nevoie, și o stație de epurare a apei, atât pentru băut, cât și pentru răcirea mecanismelor. Tot aici se găsea studioul inițial de radio.

Bod avea să devină cea mai importantă stație de radio din România, cu cel mai puternic emițător din sud-estul Europei, locul prin care treceau toate comunicațiile radio de la conducere către popor. Grupurile electrogene ale emițătorului erau alimentate inițial cu păcură, mai apoi cu motorină și în final cu gaz metan.

La 13 aprilie 1936 s-a început emisia pe două programe: Radio București și Radio România Bod. În toamna anului 1936 a intrat în funcțiune un cablu radiofonic subteran București–Bod cu o stație de amplificare la Vrăjitori, Câmpina. Cablul între studio și Bod avea o lungime de 190 km.Arno Hilf (ing.), „Radiofonia românească se reface!”, în Ziarul Științelor și al Călătoriilor, anul 62, nr. 18, 11 mai 1948, p. 280

În 1937 au fost instalate cabluri telefonice speciale între studiourile din București și stația Bod. Prin intermediul acestora, erau recepționate și transmise comunicatele importante pentru țară.

Expedierea la Chișinău a primului emițător de 20 kW de la Bod

Securitatea spațiului informațional al României, un obiectiv strategic al autorităților române Sovieticii aveau postul de radio Tiraspol, care își începuse emisia la 30 octombrie 1930, al cărui scop principal îl constituia propaganda sovietică și antiromânească spre teritoriul României, în Moldova dintre Prut și Nistru. Astfel românii din Basarabia, dar chiar și cei dintre Carpați și Prut, auzeau frecvent: „Grăiești Tirașpolia!”.

Drept urmare, și având în vedere și faptul că în Basarabia audiența Radio București era destul de slabă, Guvernul român și Marele Stat Major al Armatei au solicitat participarea radiofoniei românești la contracararea propagandei rusești bolșevice din Basarabia, încă din anul 1930 apărând o primă posibilă soluție, anume transformarea postului T.F.T. de 100 de wați al Aviației Civile din Chișinău, pentru a emite pe o lungime de undă cuprinsă între 800 și 1400 metri. După studii aprofundate, soluția nu s-a dovedit viabilă.

În anul 1936, a fost construită, tot la Tiraspol, noua stație de emisie, Maxim Gorki, care permitea o acoperire mult mai mare a teritoriului Basarabiei.