Ban este un termen numismatic.
Istoric Denumirea de ban a fost purtată de o categorie de monede reprezentând cel mai mic nominal aflat în circulație în Țara Românească în perioada cca 1365 (primele emisiuni monetare ale lui Vladislav I) - cca 1462 (sfârșitul principalei domnii a lui Vlad Țepeș, ultimul voievod muntean care se pare că a emis acest nominal). După încetarea emiterii de către principii români a banilor, aceștia au fost înlocuiți de akcele, echivalentul nominal al banilor în Imperiul Otoman
Akceaua (în , iar în turca otomană: آقچه) este moneda otomană emisă pentru prima dată în timpul domniei sultanului Orhan Gazi (1324 - 1362) și a purtat numele monedei bizantine aspron-trahi, de aici denumirea în documentele românești de aspri sau aspri-bani. În circulația Țării Românești asprii sunt menționați de la începutul secolului al XV-lea fiind folosiți mai ales în negoțul cu amănuntul. În secolul al XVI-lea, turcii au emis și asprii de aramă - apar în Țara Românească la 1566 - valorând ½ din asprii de argint. În acea epocă asprul valora un ban (alteori doi bani), sau 1/3 dintr-o para. În 1687 când a fost emis piastrul, asprul a devenit submultiplul său legal; un piastru valora 120 de aspri (120 de bani apoi de la 1694, 132 baniVezi Condica vistieriei lui Constantin Brâncoveanu ), ceea ce făcea ca în practică să se confunde cu banul. Banii - de argint, bilon sau bronz - au circulat pe piața internă și externă până în secolul al XVIII-lea. Greutatea lor a variat între 0,20 - 0,45 g. (media 0,35), iar valoarea relativă a fluctuat. Echivalențele cele mai statornice: în Transilvania - un ban era egal cu un obol sau ½ dinar. (secolele al XVII-lea - al XVIII-lea) 1/120 și 1/133 dintr-un leu, 1/200 dintr-un ughi, 1/110, 1/90, apoi 1/80 dintr-un zlot, 1/3 apoi ¼ dintr-o para. Ca monedă divizionară a îndeplinit funcția de instrument de plată în tranzacțiile comerciale mărunte, în achitarea taxelor vamale sau ale altor dări. De asemenea dată fiind larga sa circulație a servit ca monedă de calcul subdivizionară, pentru tranzacții mărunte mult timp după dispariția sa de pe piața comercială.
În epoca modernă denumirea de ban s-a folosit și se folosește încă pentru moneda circulantă cu cea mai mică valoare, a suta parte dintr-un leu românesc și respectiv dintr-un leu moldovenesc.
Definiții și comentarii
Petre Țuțea - „...Eu nu detest burghezia. Eu m-am lămurit că un om care vrea să fie bogat nu este un păcătos. Spunea un preot bătrân: Circulă o zicală că banul e ochiul dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului, eu îl concep ca pe o scară dublă. Dacă-l posezi, indiferent în ce cantități, și te miști în sus binefăcător pe scară, nu mai e ochiul dracului. Iar dacă cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lăcomie și prin toate imperfecțiile legate de orgoliu și de pofta de stăpân...”Petre Țuțea - 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea, București, Editura Humanitas, 1997, p.21, ISBN 973-28-0630-3
Note
Bibliografie Călători străini despre Țările Române, volumele VII, VIII și IX, îngrijite de Maria Holban, Paul Cernovodeanu, București, 1980-1997 C.D. Aricescu, Condica de venituri și cheltuieli a Vistieriei de la leatul 7202 la leatul 7212 (1694-1704) în Revista Istorică a Arhivelor României, București, 1873 Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, vol. V/1, VI, IX/1, XIV/2, XV/2, București, 1881-1920. Dinu Giurescu, Anatefterul, Condica de porunci a Vistieriei lui Constantin Brâncoveanu în Studii și Materiale de Istorie Medie, nr. V, 1962, pp. 353-491 Costin Kirițescu, Sistemul bãnesc al leului și precursorii lui, București 1997 Bogdan Murgescu, Circulația monetară în Țările Române în secolul al XVI-lea, București, 1996 Gheorghe Zane, Economia de schimb în Principatele Române, București, 1930 Mihai Berza, Haraciul Moldovei și Țării Românești în sec. XV-XIX, în Studii și materiale de istorie medie, II, București, 1957, pp. 7-47 N. Grigoraș, Dările personale ale populației din Țara Românească a Moldovei și dările în bani pentru turci de la întemeierea statului până la reforma lui Constantin Mavrocordat (1359 – 1741) partea I în C.I. serie nouă, an XI, 1980 Florica Moisil, Monetele din Țara Românească din timpul lui Constantin Brâncoveanu în Cronica arheologică și numismatică, 7, nr. 67-68, București, ian.-febr. 1927, pp. 57-69 Aurel Vâlcu, Monedă reală și monedă de cont în Țara Românească în prima jumătate a secolului al XVII-lea, în 130 de ani de la crearea sistemului monetar românesc modern, București, 1997, pp. 289-294 Huszar Lajos, Munzkatalog Ungarn von 1000 bis heute, München, 1979 Jem Sultan, Coins of the Ottoman Empire and the Turkish Republic, A detailed catalogue of the Jem Sultan collection, vol. I, Princeton University, 1977. The Ottoman Empire and its heritage, vol 6, ed. Suraya Faroqhi și Halil İnalcık, Leiden-New York-Köln, 1996 Șevket Pamuk, Sistemul moentar otoman în secolele XVII și XVIII în Crearea sistemului monetar românesc modern, București, 1997, pp. 267-285 Șevket Pamuk, The disintegration of the Ottoman Monetary System during the seventeenth century, în Princeton Papers in Near Eastern Studies, nr. 2, Princeton, 1993, pp. 67-81 Nuri Pere, Osmailarda Madenî Paralar, Istanbul, 1968 Repertorium zur Neuzeitlichen Münzpragung Europas, vol. I, II, XVIII vol. îngrijite de Bernhard Prokisch, Susanna Heinz, Wien, 1996 – 2000
Vezi și Indicele puterii de cumpărare a banilor Leu (monedă) Listă de monede după țară Remunerație
Categorie:Monede din România