thumb|right|Împăratul Teofil (r. 829-842) vizitează Biserica Sfânta Maria din suburbia Blachernae, din Constantinopol.
Biserica Sfânta Maria din Blachernae, cunoscută în română mai cu seamă ca Biserica Vlaherne, denumită și Sfânta Maria Maica lui Dumnezeu, (în , în ) a fost sanctuarul cel mai sfânt din Constantinopol.Janin (1953) Făcea parte din suburbia Blachernae, situată în nordul capitalei Constantinopol între Mănăstirea Chora, poarta Andrinopole și Cornul de Aur. Tot aici se aflau palatele lui Alexios I Comnen, Anastase și al Porfirogenetului, turnul lui Isaac Anghelos și una dintre cele 24 de porți din zidul lui Teodosiu al II-lea, care a fost modificat sub domnia lui Heraclius pentru a îngloba biserica.Kazhdan, « Blachernai, church and palace of », vol. 1, .Mango (1978) . Distrusă de diferite seisme de-a lungul secolelor, biserica a fost restaurată cu nenumărate ocazii, cea mai recentă fiind în 1960. Fântâna sa sacră rămâne un loc de pelerinaj pentru creștinii ortodocși cât și pentru musulmani.Freely (1996)
Istorie thumb|left|Sanctuarul din Blachernae într-un desen din 1877 extras de A.G. Paspates, « Études topographiques byzantines ». În 450, împărăteasa Aelia Pulcheria a început construcția unei biserici pe locul unei fântâni sfinte (în greacă: Ayίasma) a cărei apă era reputată cu virtuți curative grație icoanei Blachernitissa*, Sfânta Fecioară din Blachernae.Se crede că numele de Blachernae provine de la români (vlahi, blahi etc.) a căror colonie era stabilită în proximitate. (Gherghel (1920) ).Freely (1996) . Era situată în afara zidurilor lui Teodosiu al II-lea, la poalele celei de-a șasea coline din Constantinopol. După moartea sa, în 453, sanctuarul a fost completat de soțul său, împăratul Marcian (r. 450-457).
Împăratul Leon I (r. 457-474) a dispus construirea a două alte edificii: un parecclesion* Cuvintele urmate în acest articol de un asterisc (*) sunt definite în secțiunea glosar, de la sfârșitul textului. denumit Sfântul Relicvariu (în greacă: Ayίa Sorόs) pentru adăpostirea mantalei (maphorion*) și tunicii Fecioarei Maria, aduse din Palestina, în 473, precum și Baia Sacră (în ) în jurul fântânii.
Împăratul Anastasiu (r. 491-518) a început construcția Palatului Blachernae peste biserică probabil ca o locuință provizorie în timpul vizitelor sale la sanctuarul Fecioarei Maria.Freely (1996) .Müller-Wiener (1977) La începutul secolului al VI-lea, împărații Iustin I (r. 518-527) și Iustinian I (r. 527-565) au restaurat biserica și au mărit-o.
Biserica adăpostea o celebră icoană a Fecioarei Maria venerată sub numele de Blachernitissa* (sau Vlachernitissa, literele « V » și « B » se pronunțau aproape identic) decurgând de la numele bisericii. Pictată pe lemn, icoana era protejată cu un acoperământ de aur și argint. Icoana și relicvele Fecioarei Maria erau păstrate în parecclesion* (vd. imaginea de mai sus). Se recurgea la puterile lor miraculoase în caz de războaie sau de catastrofe naturale. Prima dovadă a puterii lor datează din 626 când Constantinopolul a fost asediat de forțele combinate ale avarilor și perșilor, pe când Heraclius (r. 610-641) era plecat să lupte cu perșii în Mesopotamia. Constantin, fiul împăratului, precum și patriarhul Sergios și patriciul Bonos au purtat icoana Blachernitissa în procesiune în jurul zidurilor de apărare cântând un imn compus de patriarh «Akathistos», care se cântă și astăzi (vd. infra). Puțin după aceea, flota avarilor era distrusă. Hanul avarilor a mărturisit apoi că s-a înspăimântat la viziunea unei tinere femei împodobită cu bijuterii care parcurgea zidul de apărare.Janin (1953) Freely (1996) .
thumb|right|Planul Constantinopolului luat în 1420 după Cristoforo Buondelmonti. Cartierul Blachernae se află la stânga de centrul orașului, înconjurat de zidul orașului la sud de Cornul de Aur.
După ridicarea asediului, constantinopolitanii au constatat, spre marea lor surprindere, că biserica, situată în afara zidurilor de apărare ale orașului, scăpase, în mod miraculos, de jaf. Când Heraclius, după ce i-a învins pe perși a revenit la Constantinopol, aducând înapoi Adevărata Cruce, care fusese capturată de către perși în Ierusalim, patriarhul l-a întâmpinat la Sfânta Maria din Blachernae. Câtva timp mai târziu, împăratul a dispus construirea unui zid special, care prelungea zidul lui Teodosiu, în așa fel încât suburbia Blachernae să fie inclusă în oraș (vd. imaginea alăturată).
Victoriile bizantine în timpul asediilor arabe (717-718) și rusă (860) au fost atribuite și ele protecției Fecioarei din Blachernae. La asediul rușilor vălul sau mantaua care acoperea capul Fecioarei (maphorion*) a fost udat în mare pentru a invoca protecția lui Dumnezeu contra flotei ruse.Janin (1953), pp. 171-178. – În fiecare an, la 2 iulie, era celebrată în această biserică sărbătoarea «Aducerea Veșmântului Născătoarei de Dumnezeu la Biserica Vlaherne», adică transferul acestuia de la Ierusalim la Constantinopol. Câteva zile mai târziu, flota rusă era anihilată. În 926, când orașul a fost asediat de Simeon al Bulgariei, sfintelor relicve li s-a atribuit faptul că țarul s-a văzut constrâns să negocieze și să abandoneze asediul.
thumb|left|Regele Abgar al V-lea primind Mandylion-ul, cu Sfânta Față a lui Hristos, imprimată într-un mod miraculos pe un ștergar (icoană din secolul al X-lea). La 15 august 944, biserica a primit două noi relicve: scrisoarea scrisă de Isus regelui Abgar al V-lea și Mandylion*ul. Aceste două relicve au fost apoi transferate la Biserica Sfânta Maria a Farului sau Theotokos din Marele Palat.Janin (1953) Kazhdan (1991) « Mandylion » vol. 2, .
Biserica Sfânta Maria din Blachernae fiind un centru de venerare al icoanelor, a jucat un rol important în timpul disputelor religioase din anii 726 - 843. În cursul perioadei iconoclaste a Imperiului Bizantin, sesiunea finală a Conciliului de la Hiereia / Sinodului de la Hieria (754) a condamnat cultul icoanelor. În consecință, împăratul Constantin al V-lea (r. 741-775) a poruncit distrugerea mozaicurilor care împodobeau biserica și înlocuirea lor cu alte mozaicuri care reprezentau doar scene din natură (arbori, păsări și alte animale).Janin (1953) . Icoana Blachernitissa a fost acoperită cu o tencuială de mortar. Odată cu sfârșitul iconoclasmului, în 843, Sărbătoarea Dreptei Credințe a fost celebrată aici, pentru prima oară, cu o Agrypnίa, care de atunci se celebrează în prima duminică din Postul Mare.
Celebra icoană a fost regăsită în timpul lucrărilor de restaurare executate sub domnia lui Romanos al III-lea (r. 1028-1034) și a redevenit una dintre icoanele cele mai venerate din Constantinopol.
Biserica Vlaherne a fost complet distrusă de un incendiu în 1070 și reconstruită de Roman Diogenes (r. 1068-1071) și/sau Mihail al VII-lea Ducas (r. 1071-1078) după planurile originale.
Potrivit Anei Comnena, un miracol denumit «miracolul obișnuit» (to synetis thavma) avea loc în fiecare vineri când, după apusul Soarelui, biserica fiind goală, vălul care acoperea icoana se ridica încetișor pentru a arăta fața Fecioarei, înainte de a coborî douăzeci și patru de ore mai târziu. Dar acest miracol a încetat să se mai producă cu regularitate pentru a dispărea complet după cucerirea de către latini a Constantinopolului.Janin (1953)
După invazia din 1204, biserica a fost ocupată de clerul latin și pusă sub directa autoritate a Romei. Totuși, chiar înainte de recucerirea din 1261, Ioan al III-lea Ducas Vatatzes (r. la Niceea 1222-1254) a reușit să răscumpere biserica pentru a fi redată clerului ortodox.
În 1347, la 13 mai, s-a celebrat aici căsătoria Helenei, fiica lui Ioan al VI-lea Cantacuzino (r. 1347-1354) cu Ioan al V-lea Paleologul (r. 1341-1391) atunci în vârstă de abia cincisprezece ani. Căsătoria ar fi trebuit, în mod normal, să fie celebrată la catedrala Hagia Sophia, dar aceasta era practic în ruină, o parte din dom fiind prăbușit anul precedent. Căsătoria a fost lipsită de strălucire, tezaurul public fiind gol din cauza războiului civil, iar bijuteriile coroanei fuseseră puse în gaj de împărăteasa Ana.Freely (1996) .
La 29 februarie 1434, copii ai aristocrației, care vânau porumbei pe acoperișul bisericii, au dat foc accidental acesteia care a fost distrusă complet precum și o parte din imobilele învecinate.
În sfârșit, în 1453, înainte de asaltul final al turcilor asupra Constantinopolului, împăratul Constantin al XI-lea Paleologul (r. 1448-1453) a adus toate sfintele relicve din oraș, inclusiv icoanele Fecioara Hodegetria* și Fecioara Blachernitissa, pentru a fi purtate în procesiune pe zidurile orașului, sperându-se că acestea vor proteja Constantinopolul, așa cum o mai făcuseră și în trecut, dar în van.
Suburbia a fost aproape abandonată în perioada otomană. Totuși, în 1867, ghilda / breasla furierilor ortodocși a cumpărat o parcelă din jurul fântânii pentru a construi o bisericuță căreia i s-au făcut, de atunci, diverse adăugiri.You Tube, « Istanbul Biserica Fecioarei Vlaherne Turkey ».
Cea mai recentă restaurare datează din 1960, când o bisericuță greacă a fost construită pentru adăpostirea vestigiilor găsite precum și fântâna sfântă care rămâne un loc de pelerinaj atât pentru creștinii ortodocși cât și pentru musulmani.
Arhitectură thumb|right|Icoana Fecioarei Maria cu Pruncul Isus, presupusa icoană Blachernitissa / Vlachernítissa* (Theotokos), donată de Leon I, care a supraviețuit, în mod misterios, incendiilor, pentru a fi transferată la Muntele Athos, iar apoi la Biserica Adormirea Maicii Domnului din Kremlinul din Moscova. Complexul religios din Blachernae cuprindea trei componente: Biserica Sfânta Maria, capela relicvariului (Ayίa Sorόs) și baia sacră (Ayion Loύsma).
Biserica însăși, calificată drept vastă (mégas naόs), adopta planul bazilical* cu un spațiu central divizat în trei părți de două coloane. Acest plan era similar celorlalte două biserici din epocă, aflate la Constantinopol, cum este aceea din Mănăstirea Studion. Ea era ridicată pe un dreptunghi de 96 de metri pe 36 de metri. Iustinian ar fi edificat un dom pe biserică, dacă l-am crede pe Procopius care, în cartea sa De Edificiis, menționa că «cele două colonade se încurbau la mijlocul navei pentru a forma un semicerc.» Împăratul Iustin al II-lea i-a adăugat cele două brațe transversale dând astfel planului aparența unei cruci.Menționate în două epigrame din Anthologia Palatina. Janin (1953) p.175. Reconstrucția din 1070 s-a făcut, se pare, după acest plan. Ambasadorul spaniol Ruy Gonzáles de Clavijo, care a vizitat Constantinopolul în 1402, a descris un edificiu cu trei nave, cea din centru fiind mai înaltă decât celelalte două. Coloanele fiind făcute din jasp verde în timp ce capitelurile și baza coloanelor erau aurite și sculptate din marmură albă. Biserica își pierduse, în epocă, domul, iar un plafon divizat în segmente multicolore era decorat cu ghirlande aurii.
În epocă, zidurile erau acoperite cu marmură colorată, asamblată cu mortar argintiu. Spre mijlocul navei se afla un amvon argintat; nava însăși era închisă printr-un iconostas bogat, înconjurat cu sculpturi. Pe partea superioară a pereților se aflau mozaicuri care reprezentau minunile lui Hristos și multe episoade din viața Sa până la Înălțare. Biserica poseda și jubee și un paraclis. Printr-un portic și o scară se putea ajunge direct la Palatul Blachernae situat chiar deasupra.Janin (1953)