Robinson Crusoe (film din 1974)

Robinson Crusoe (în ) este un film de animație româno-italian din 1974, realizat în coproducție de studioul românesc Animafilm și studioul italian „Corona Cinematografica”,Horia Pătrașcu, „În curând: Primul lung-metraj de animație produs de cinematografia română”, în România liberă, anul XXXI, nr. 8824, joi 8 martie 1973, p. 2. ***, „Hírek * Tudósítások”, în Előre, București, anul XXVII, nr. 7945, vineri 25 mai 1973, p. 5.Nicolae Ulieriu, „Ecran. Ora animației”, în Săptămîna culturală a capitalei, serie nouă, anul XVIII, nr. 36 (925), vineri 9 septembrie 1988, p. 5.Cristian Pătrășconiu, „Interviurile R.l.: Dana Duma. Despre arta filmului de animație din România”, în România literară, anul LIII, nr. 35, 20 august 2021, pp. 14–15. sub conducerea regizorului român Victor Antonescu, asistat de regizorul italian Francesco Maurizio Guido (Gibba).Mariana David, „Corabia lui «Robinson Crusoe» a ancorat la... «Animafilm»”, în Informația Bucureștiului, anul XVIII, nr. 5486, joi 15 aprilie 1971, p. 2. Giannalberto Bendazzi, Animation: A World History, vol. II (The Birth of a Style – The Three Markets), CRC Press, Boca Raton, FL, 2016, p. 277. Giannalberto Bendazzi, Topolino e poi: cinema d'animazione dal 1888 ai giorni nostri, Il Formichiere, Trento, 1978, p. 196. Acest film adaptează într-o cheie parodică romanul Robinson Crusoe (1719) al lui Daniel Defoe,Călin Căliman, „Animafilm 35”, în Contemporanul – ideea europeană, serie nouă, anul IX, nr. 30–33 (462–465), august 1999, p. 18. având o mare parte a animației realizată în România. Rolf Giesen, Animation in Europe, CRC Press, Boca Raton, FL, 2023, p. 361.

Acțiunea filmului se petrece în a doua parte a secolului al XVII-lea și urmărește aventurile lui Robinson Crusoe, singurul marinar supraviețuitor al naufragiului navei engleze Buna Speranță (Good Hope), și ale animalelor sale personificate (papagalul bețiv Paul, câinele somnoros Daniel și pisicuțele Lip și Lap) pe o insulă îndepărtată de civilizație, unde trebuie să se confrunte cu un trib de băștinași canibali conduși de Bongo-Bongo.

Acest film a intrat în istoria cinematografiei românești ca primul lungmetraj de animație produs în România.Mircea Stoica, „Animafilm ’71”, în Contemporanul, nr. 5 (1264), vineri 29 ianuarie 1971, p. 5.Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897–2000), Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000, p. 279.***, „Portret: Victor Antonescu”, în Magazin, serie nouă, anul LXIV, nr. 25 (3304), 24 iunie 2021, p. 11. În ciuda acestui fapt, difuzarea filmului în România a fost interzisă în perioada regimului comunist,Horia Pătrașcu, „Lanterna magică: Păzea, oameni buni, năvălesc premierele”, în Flacăra, serie nouă, anul I, nr. 20, miercuri 16 mai 1990, p. 12.Călin Căliman, „La despărțirea de Luminița Cazacu”, în Contemporanul. Ideea europeană, anul XX, nr. 7 (409), aprilie 2011, p. 33. filmul fiind difuzat în premieră abia la 1 iunie 1990.

Rezumat

În toamna anului 1659 nava engleză Buna Speranță (Good Hope), ce avea o încărcătură prețioasă la bord, a pornit într-o călătorie lungă pe apele Oceanului Atlantic. Un uragan a surprins corabia în mijlocul oceanului și, în ciuda faptului că echipajul a luptat cu mult curaj, nava s-a lovit de o stâncă și a eșuat în apropierea unei insule. Robinson Crusoe, singurul marinar supraviețuitor al naufragiului, se trezește pe țărmul insulei și înoată către epavă, unde găsește în viață mai multe animale (câinele somnoros Daniel, pisicuțele îndrăgostite Lip și Lap și papagalul bețiv Paul).Adriana Rotaru, „Victor Antonescu: «De fapt, animatorul e un actor»”, în Informația Bucureștiului, anul XIX, nr. 5662, marți 9 noiembrie 1971, p. 2. El construiește, cu ajutorul animăluțelor, o plută și transportă proviziile alimentare, armele și muniția, materialele de construcții și diverse alte bunuri pe insulă. Naufragiații ridică împreună o colibă pentru a se adăposti de vremea nefavorabilă și de potențialii prădători.

Robinson observă într-o zi o dâră de fum alb și, strecurându-se până acolo, găsește un trib de canibali ce se pregăteau să facă un sacrificiu uman. Luându-i prin surprindere, el reușește să-i sperie și să-i alunge de pe insulă și, în același timp, să-l salveze pe copilul băștinaș pe care canibalii urmau să-l mănânce. Copilul este adus la colibă, se adaptează treptat la modul de viață al naufragiaților și primește numele „Vineri”. Naufragiații construiesc în perioada următoare un gard de protecție în jurul colibei, bănuind că băștinașii se vor întoarce. Bongo-Bongo, căpetenia tribului de canibali, trimite mai multe iscoade pe insulă, care trec prin numeroase aventuri amuzante, dar reușesc să afle informații despre grupul naufragiaților. Informațiile obținute de iscoade îl ajută pe Bongo-Bongo să alcătuiască un plan pentru capturarea intrușilor.

Canibalii debarcă pe insulă într-o noapte și se strecoară până la colibă cu scopul de a-i lua prin surprindere pe naufragiați. Apariția lor este remarcată însă de Paul, iar naufragiații se luptă cu vitejie, dar sunt copleșiți de numărul mare de băștinași. Robinson și Vineri sunt capturați și urmează a fi mâncați a doua zi. Pentru a-i salva, Daniel, Lip și Paul confecționează un costum viu colorat și reușesc să-i convingă pe canibali că ar fi zeul protector al tribului, ajutându-i astfel pe captivi să scape. Naufragiații se adăpostesc în colibă și reușesc temporar să-i țină la distanță pe canibali cu ajutorul armelor de foc, până când rămân fără muniție. Nevoind să renunțe, canibalii se repliază și încep să asedieze coliba.

În acest moment se zărește la orizont o corabie cu pânze albe, care se apropie de insulă. Naufragiații părăsesc coliba și se îndreaptă în fugă către golful unde acostaseră bărcile băștinașilor, apoi urcă într-o barcă și vâslesc în direcția corabiei, fiind urmăriți permanent de canibali care se apropie tot mai mult și silabisesc mereu „unga-dunga-papadunga!”. Căpitanul corabiei îi observă și ordonă marinarilor să îi tragă cu harponul pe nava sa. Corabia se îndepărtează de țărm, în timp ce canibalii sunt nevoiți să se întoarcă flămânzi pe insulă.

Distribuție (voci în limba română)

Ion Caramitru — Robinson Crusoe Jay Robert Nash, The Encyclopedia of Best Films: A Century of All the Finest Movies, vol. 4 (V–Z), Rowman & Littlefield, Lanham, Maryland–Londra, 2019, p. 3514. Anda Călugăreanu — Friday („Vineri”) Horia Căciulescu — Paul, papagal bețiv Nucu Păunescu — Bongo-Bongo, căpetenia băștinașilor canibali de pe insulă Mircea Bașta — Daniel, câine flocos și somnoros Alexandrina Halic — Lip, pisoi Luiza Derderian-Marcoci — Lap, pisicuță (menționată Louisa Derderian) Valeriu Simion — Jolly-Joker, bucătarul tribului de canibali Rodica Tott Louisa Boidocan

Producție Context Animația românească are o tradiție îndelungată, datând din anii 1920.Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897–2000), Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000, p. 45.Dinu-Ioan Nicula, Călătorie în lumea animației românești, Editura Meridiane, București, 1997, p. 15. Apariția ei are la bază dorința de dezvoltare a graficii jurnalistice și de depășire a limitelor acesteia prin animarea imaginilor. Borna zero a animației românești este considerată anul 1920, când tânărul desenator, caricaturist și fotoreporter Aurel Petrescu (1897–1948) a realizat un scurtmetraj intitulat Păcală în lună, urmat de D-ale zilei (1923), D-ale zilei II (1924), Păcală amorezat (1924), D-ale zilei III (1926), Motanul în lună (1926) D-ale zilei IV (1927), Femeia, de la Eva până în zilele noastre (1927), Bărbatul, de la Adam până azi (1927),Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897–2000), Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000, p. 46. un ciclu de Proverbe ilustrate (1927) și un filmuleț satiric intitulat Capete – Figuri politice (1927). Niciunul din acestea nu s-a păstrat, fiind menționate însă în presa vremii. În aceeași perioadă, Marin Iorda (Iordache) (1901–1972), un alt regizor tânăr, crea personajul Haplea și realiza filmul Haplea (1927).Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897–2000), Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000, p. 47.Dinu-Ioan Nicula, Călătorie în lumea animației românești, Editura Meridiane, București, 1997, pp. 16–17. Cei doi artiști, Petrescu și Iorda, sunt considerați pionierii animației românești.Dinu-Ioan Nicula, Călătorie în lumea animației românești, Editura Meridiane, București, 1997, p. 14.

În ciuda acestui debut promițător, filmul de animație românesc a rămas într-o fază artizanalăCălin Căliman, Istoria filmului românesc (1897–2000), Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000, p. 125.Dinu-Ioan Nicula, Călătorie în lumea animației românești, Editura Meridiane, București, 1997, p. 18. până în anul 1957, când Ion Popescu-Gopo a produs filmulețul Scurtă istorie, care concentra pe durata a zece minute istoria umanității de la formarea sistemului solar până la zborul în cosmos.Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897–2000), Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000, p. 161.Dinu-Ioan Nicula, Călătorie în lumea animației românești, Editura Meridiane, București, 1997, pp. 18–20. Obținerea premiului Palme d'Or pentru scurtmetraj la Festivalul Internațional de Film de la Cannes din 1957 de către Scurtă istorieCălin Căliman, Istoria filmului românesc (1897–2000), Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000, p. 163.Dinu-Ioan Nicula, Călătorie în lumea animației românești, Editura Meridiane, București, 1997, p. 20. a scos din obscuritate filmul românesc de animație și a contribuit la dezvoltarea acestei arte în România și la obținerea unui prestigiu internațional.Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897–2000), Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000, p. 184.Dinu-Ioan Nicula, Călătorie în lumea animației românești, Editura Meridiane, București, 1997, p. 23.

Ca urmare a acestei evoluții, a fost înființat în anul 1964 Studioul Animafilm, prin preluarea echipei de animație a Studioului Cinematografic București,Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897–2000), Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000, p. 170.Dinu-Ioan Nicula, Călătorie în lumea animației românești, Editura Meridiane, București, 1997, p. 31. iar numărul producțiilor românești s-a dublat în următorii șase ani: de la 15 pelicule în 1965 la 28 de pelicule în 1970. În 1966, după doi ani de la înființarea studioului, Animafilm a început o colaborare cu compania franceză E.D.I.C. din Paris, ***, „Robinson Crusoe rajzfilmen”, în Magyar Szó, Novi Sad, anul XXVIII, nr. 78 (8551), duminică 21 martie 1971, p. 16.Dinu-Ioan Nicula, Călătorie în lumea animației românești, Editura Meridiane, București, 1997, p. 37. care era condusă de Georges de la Grandière. Această colaborare a stat la baza realizării seriei de filme Fablio magicianul (Fablio le Magicien), formate din mai multe scurtmetraje inspirate de fabulele lui La Fontaine.***, „Breviar: Un Robinson Crusoe inedit”, în Tribuna școlii, anul I, nr. 29, sâmbătă 25 decembrie 1971, p. 14. Astfel, Horia Ștefănescu (n. 1940) a realizat Gaița cu pene de păun, iar Victor Antonescu (n. 1936) Greierele și furnica (1969), Iepurele și broaștele (1970) și Stejarul și trestia (1971). Regizorul Victor Antonescu, un „desenator receptiv la gustul publicului, dar mai puțin capabil să-l epateze la rândul lui” (după cum îl descria criticul Dinu-Ioan Nicula),Dinu-Ioan Nicula, Călătorie în lumea animației românești, Editura Meridiane, București, 1997, pp. 51 și 57. a obținut premiul „Perla Televiziunii Italiene” de la Milano în anul 1970 pentru scurtmetrajul Greierele și furnica, o mențiune la Festivalul Internațional de Film de la Moscova din 1971 și o altă mențiune la Festivalul Internațional de Film de la Tampere din 1972 pentru scurtmetrajul Stejarul și trestia.