miniatura|Parodontită agresivă cu resorbție osoasă orizontală generalizată și mobilitate dentară gradul 2 miniatura|Parodontită cronică cu resorbție osoasă 50% la nivelul incisivilor centrali inferiori, cu pierderea suportului osos și ligamentar. Afecțiunea este cauzată de trauma ocluzală. miniatura|Parodontită asociată cu leziune endodontică, zona radiotransparentă bine delimitată în jurul apexului dentar tratată cu laserul terapeutic. miniatura|Gingivită ca urmare a dinților înghesuiți și a lucrărilor incorect adaptate la colet. miniatura|Parodontită agresivă la nivelul arcadei mandibulare cu prognostic rezervat. Debutul bolii este datorat incongruenței dentare și igienei deficitare. miniatura|Final tratament parodontoză cu obținerea atașamentului gingival la nivelul grupului frontal inferior. miniatura|Periodontită sistemică la pacient de sex feminin (înainte de tratament) miniatura|Periodontită sistemică la pacient de sex feminin (înainte de tratament) miniatura|Periodontită sistemică la pacient de sex feminin (după tratament)
Parodontoza este o afecțiune localizată la nivelul gingiei și a osului parodontal, elemente anatomice cu rol de menținere a dintelui în alveolă. Bolile parodontale variază de la simpla inflamație a gingiei până la o boală gravă care are ca rezultat afectarea majoră a țesutului moale și a osului care susține dinții. În ultimul stadiu al bolii parodontale dinții sunt pierduți. Parodontoza este forma avansată a bolii parodontale, stadiu în care este afectat parodonțiul de înveliș și cel de susținere, adică osul parodontal și părțile moi, gingie și ligamente parodontale. Clasificarea de mai jos a tipurilor bolii parodontale a fost prezentată și discutată în anul 1999 la Congresul Internațional pentru clasificarea bolilor parodontaleColin B. Wiebe, DDS, M.Sc.; Edward E. Putnins, DDS, PhD - The Periodontal Disease Classification System of the American Academy of Periodontology - An Update, pag. 3 (https://www.cda-adc.ca/jcda/vol-66/issue-11/594.pdf). Boala gingivală - gingivita Parodontita cronică Parodontita agresivă Parodontita ca manifestare a unor boli sistemice Boala parodontală necrotică Abcese ale parodonțiului Parodontita asociată cu leziuni endodontice Federația Europeană de Parodontologie (European Federation of Periodontology - EFP) și Academia Americană de Parodontologie (American Academy of Periodontology - AAP) au alcătuit o nouă clasificare a bolilor parodontale. Este prima actualizare majoră a clasificării bolii parodontale, înlocuind clasificarea Armitage din 1999.
Clasificarea cuprinde două părți:
I. Boli și afecțiuni parodontale
Sănătate parodontală, boli și afecțiuni gingivale parodontală
- sănătatea parodontală și gingivală
- gingivită indusă de biofilmul dentar
- boli gingivale neinduse de biofilmul dentar
Parodontita
- boli parodontale necrozante
- parodontită
- parodontita ca manifestare a unei boli sistemice
Manifestările parodontale ale bolilor sistemice și ale afecțiunilor de dezvoltare și dobândite
- boli sistemice sau afecțiuni care afectează țesuturile parodontale de susținere
- abcese parodontale și leziuni endo-parodontale
- deformări și afecțiuni mucogingivale
- forțe ocluzale traumatice
- factori legați de dinți și proteze dentare
II. Boli și afecțiuni peri-implantare
Boli și afecțiuni peri-implantare
- sănătatea peri-implantară
- mucozită peri-implantară
- peri-implantită
- deficiențe peri-implantare de țesut moale și dur
Gingivita este primul stadiu al bolii parodontale, care interesează gingiile (acestea devin roșii, tumefiate și pot sângera ușor) și poate fi reversibilă dacă se acționează la timp printr-un periaj zilnic corect și igienizare regulată.
Parodontita (al doilea stadiu al bolii parodontale) este definită ca “o boală inflamatorie a țesuturilor de susținere a dintelui cauzată de microorganisme specifice sau grupuri de microorganisme, având ca rezultat distrucția progresivă a ligamentului parodontal și a osului alveolar cu formarea de pungi și recesii”.
Etimologie Cuvântul "parodontoză" vine din limba greacă: para (peri) = în jurul, odontos = dinte, iar sufixul „oză” în terminologia medicală definește o boală degenerativă.
Semne cliniceProf. dr. Horia Traian Dumitriu; prof. dr. Silvia Dumitriu, prof. dr. Anca Silvia Dumitriu - “Tratat de Parodontologie”, Editura Viata Medicală Românească, 2015, ISBN 978-973-160-088-8, pag. 264-270 Parodontoza este însoțită de următoarele semne clinice: Sângerarea gingivală spontan și la periaj; Mobilitate dentară; Halenă fetidă (respirație urât mirositoare); Gust neplăcut în gură; Gingii roșii, tumefiate; Prurit (mâncărimi) la nivelul gingiilor; Retracție gingivală cu dezvelirea rădăcinii; Durere la masticație; Mobilitate dentară; Apariția puroiului în șanțul gingival.
Factori de risc Factorii de risc în declanșarea bolilor parodontale:
Calitatea slaba a colagenului din componenta osului; Igiena orală deficitară; Periaj incorect și traumatizant; Lucrări dentare vechi; Utilizarea incorectă a aței dentare sau scobitorilor; Fumatul excesiv; este unul dintre cei mai importanți factori de risc asociați cu dezvoltarea bolii parodontale. În plus, fumatul poate reduce șansele de reușită ale tratamentului; Lipsa alimentelor dure din alimentație, care au rol în autocurățarea dinților; Tartrul dentar; în cavitatea bucală se găsesc peste două milioane de bacterii. Aceste bacterii, împreună cu saliva și alte particule, formează placa bacteriană care este lipicioasă și aderă de dinți. Placa bacteriană care nu este îndepărtată prin periaj se întărește și formează tartrul dentar; Unele tipuri de medicamente precum steroizi, antiepileptice, blocante ale ionilor de calciu, anticoncepționale orale, heparină, aspirina în doze mari, antinflamatorii nesteroidiene. Există medicamente contraceptive care reduc fluxul de salivă, care are un efect protector asupra gurii. Fără suficientă salivă, mucoasa bucală este vulnerabilă la infecții. Există medicamente care pot provoca o creștere anormală a țesutului gingiilor; acest lucru poate face dificilă igienizarea dinților și gingiilor. Băuturile acide care cresc aciditatea bucală; Obturații de colet incorect aplicate; coletul dentar este zona intermediară dintre coroana dentară și rădăcina unde are loc joncțiunea smalț cement, tot aici fiind locul inserției epiteliale a parodonțiului marginal (gingia) la nivelul fețelor laterale ale dintelui; Dinți înghesuiți; Schimbări hormonale în sarcină sau menopauză; modificările hormonale pot face ca gingiile să devină mai sensibile și să faciliteze dezvoltarea gingivitei. Ex: gingivita din sarcină, gingivita fiziologică premenstruală, gingivita de menopauzăProf. dr. Horia Traian Dumitriu; prof. dr. Silvia Dumitriu, prof. dr. Anca Silvia Dumitriu - “Tratat de Parodontologie”, Editura Viata Medicală Românească, 2015, ISBN 978-973-160-088-8, pag. 257. Stresul, care scade capacitatea de apărare a organismului împotriva infecțiilor; Consumul exagerat de alcool; Boli metabolice (diabet); persoanele cu diabet zaharat au un risc crescut de a dezvolta infecții, inclusiv boli parodontale. La aceste persoane vindecarea este întârziată și trebuie evitate intervențiile chirurgicale. Boli hepatice; Avitaminoza C sau K; Accident vascular minor, hemofilie, leucemie, anumite forme de anemie; Afectarea sistemului imunitar, SIDA și tratamentele sale pot avea un impact negativ asupra stării de sănătate a gingiilor, la fel ca și tratamentele pentru cancer.
Categorii de populație predispuse la boli parodontale Bolile parodontale debutează de la vârsta de 30 - 40 de ani. Bărbații au mai multe șanse de a dezvolta boli ale gingiei decât femeile. Deși adolescenții rareori dezvoltă parodontită, ei pot dezvolta gingivita, forma mai blândă a bolii parodontale.
Gingivita - primul stadiu al bolii parodontale Placa bacteriană împreună cu tartrul dentar devin dăunătoare pentru gingii. Bacteriile provoacă inflamația gingiilor care se numește gingivită. În gingivită, gingiile devin roșii, tumefiate și pot sângera ușor. Gingivita este o formă ușoară de boală parodontală, care poate fi reversibilă dacă se acționează la timp printr-un periaj zilnic corect și igienizare regulată (detartraj cu ultrasunete și periaj profesional) de către un medic dentist sau igienist dentar. În acest stadiu al bolii nu are loc nici o pierdere a osului și a țesutului parodontal care ține dinții în alveolă.
Parodontita - al doilea stadiu al bolii parodontale Dacă gingivita nu este tratată, ea poate avansa la stadiul de "parodontită cronică -parodontoză”, ceea ce înseamnă "inflamația tuturor țesuturilor din jurul dintelui". În parodontită, gingiile se îndepărtează de dinți și formează spații numite "pungi parodontale" care se infectează. Sistemul imunitar al organismului luptă împotriva bacteriilor, pe măsură ce placa bacteriană se extinde și avansează subgingival. Toxinele bacteriene și răspunsul natural al organismului la infecție încep să descompună osul și țesutul conjunctiv care mențin dinții în alveolă, dacă nu se instituie tratamente cu câmp electromagnetic în scopul creșterii calității osului maxilar. Dacă nu sunt tratate, oasele, gingiile și țesuturile care susțin dinții sunt distruse. În final, dinții devin mobili și trebuie îndepărtați.
Mobilitatea dentară Mobilitatea dentară reprezintă deplasarea dinților în plan orizontal și vertical. Evaluarea mobilității dentare este considerată o etapă importantă în examinarea clinică, deoarece este unul din semnele importante în diagnosticul bolii parodontale. Curățarea dinților mobili este dificilă, ducând astfel la agravarea stării de igienă orală prin acumularea de placă bacteriană și tartru. Mobilitatea dentară are ca rezultat instabilitatea ocluzală, tulburarea funcției masticatorii, restricții alimentare, modificări estetice, afectarea fonației, toate acestea având ca efect afectarea calității vieții. Reducerea mobilității dentare este așadar principalul element al terapiei parodontale. Deoarece dintele suporta forte ocluzale mari, este evident ca osul reprezintă elementul principal de rezistenta și nu gingia, drept consecință trebuie începute de la primele semne de mobilitate dentara tratamente cu câmp electromagnetic în scopul creșterii calității osului maxilar.
Mecanismul prin care parodontoza provoacă mobilitatea dentară este următorul:
Distrugerea gingiei prin inflamație; Lărgirea ligamentelor parodontale; Pierderea atașamentului față de dinte; Trauma ocluzală. Mobilitatea dentară este încadrată în gradul 1, 2 și 3: Gradul 1: mobilitate peste 1 mm în sens vestobulo-oral; Gradul 2: mobilitate peste 1 mm în sens vestobulo-oral și mezio-distal; Gradul 3: mobilitate peste 1 mm în sens vestibulo-oral, mezio-distal și axialProf. dr. Horia Traian Dumitriu; prof. dr. Silvia Dumitriu, prof. dr. Anca Silvia Dumitriu - “Tratat de Parodontologie”, Editura Viata Medicală Românească, 2015, ISBN 978-973-160-088-8, pag. 209-210.
Diagnosticul Cel mai frecvent, boala parodontală se dezvoltă atunci când placa bacteriană este lăsată să se acumuleze supra și subgingival. Oricare dintre aceste simptome poate fi un semn al unei probleme serioase, care ar trebui verificată de un medic dentist. La controlul de specialitate se vor examina gingiile și anume: culoarea, fermitatea, volumul. Cu ajutorul sondei parodontale se va măsura adâncimea șanțului gingival din jurul dintelui. Dimensiunea normală a șanțului este intre 1 – 3 mm. Dacă aceste dimensiuni sunt depășite vorbim de pungi parodontale care pot avea adâncimi între 5 – 10 mm. Pe baza unei radiografii panoramice se poate evalua gradul de pierdere osoasă acesta fiind de fapt indicatorul scăderii calității colagenului din osul maxilar sub acțiunea diverșilor factori inflamatori (retenție alimentară sub retenții determinate de coroane ceramice și implante dentare).
Severitatea bolii se evaluează și clinic, dacă nu se poate realiza o radiografie în funcție de cantitatea de ligamente parodontale pierdute: