Alain Cuny () a fost un actor francez de teatru și cinema.
Biografie René Xavier Marie Alain Cuny s-a născut în orașul Saint-Malo din Bretania.Alain Cuny , at L'Encinémathèque. Retrieved 22 January 2016. A dezvoltat un interes timpuriu față de pictură și la vârsta de 15 ani a frecventat École des Beaux-Arts din Paris. I-a întâlnit pe Picasso, pe Braque și pe membrii grupului suprarealist."Alain Cuny", Ciné-Ressources; retrieved 22 January 2016.
Apoi, el a început să lucreze în industria filmului pe post de costumier și scenograf și a fost angajat să lucreze la filmele regizate de Cavalcanti, Feyder și Renoir. După o întâlnire cu actorul-manager Charles Dullin, Cuny a fost convins să urmeze studii de actorie și a început să joace pe scenele de teatru la sfârșitul anilor 1930.Ephraim Katz. The International Film Encyclopedia. London: Macmillan, 1980. p. 292.
În teatru, Cuny a devenit deosebit de interesat de scrierile lui Paul Claudel (care i-a spus după spectacolul cu L'Annonce faite à Marie în 1944: „Te așteptam de 20 de ani”).James Kirkup. "Obituary: Alain Cuny", in The Independent, 18 May 1994. Retrieved 22 January 2016. Un alt prieten literat a fost Antonin Artaud, „ale căror texte le-a citit cu o supremă convingere într-o vreme când Artaud era mai mult sau mai puțin un proscris, situație care se reflectă în Van Gogh: The Man Suicided by Society al lui Artaud,Antonin Artaud. Artaud Anthology, edited and translated by Jack Hirschman. San Francisco: City Lights Books, 1986. pp. 135–163. în care Cuny a interpretat cu tonurile fabuloase de orgă ale vocii sale”. Mai târziu Cuny a lucrat cu Jean Vilar la Théâtre national populaire, și cu Jean-Louis Barrault la Odéon-Théâtre de France.Dictionnaire du cinéma populaire français; sous la direction de Christian-Marc Bosséno et Yannick Dehée. (Paris: Nouveau Monde, 2004). p. 243. Prezența sa dramatică și dicția chibzuită l-au făcut potrivit pentru multe roluri clasice.Dictionnaire du cinéma français: sous la direction de Jean-Loup Passek. (Paris: Larousse, 1987). p. 97.
Primul său rol major în cinema a fost unul dintre trimișii diavolului în filmul Les Visiteurs du soir (1942) al lui Marcel Carné. Au urmat alte câteva roluri principale de personaje romantice, dar a apărut din ce în ce mai mult în roluri secundare, interpretând mai ales figuri de intelectuali, cum ar fi filozoful neliniștit Steiner din filmul La dolce vita (1960), regizat de Federico Fellini. El a jucat frecvent în filmele italiene și a avut relații apropiate cu Michelangelo Antonioni și Francesco Rosi, precum și cu Fellini. Unadintre cele mai admirate interpretări a fost în filmul Uomini contro (1970) al lui Rosi, unde a jucat rolul autoritarului și rigidului general Leone.
Printre filmele franceze în care a jucat au fost Les Amants (1958), regizat de Louis Malle, și Détective (1985), regizat de Jean-Luc Godard. De asemenea, el a apărut în filmul porno softcore Emmanuelle (1974), un rol despre care a spus că l-a acceptat pentru a-și arăta disprețul față de lumea filmului.Olivier Germain-Thomas. Agora:"les aventuriers de l'esprit". Besançon: La Manufacture, 1991. p. 209: "J'ai joué dans Emmanuelle pour me débarrasser de l'estime des gens que je n'estimais pas." În același an el l-a interpretat pe Sitting Bull în westernul absurd Ne touchez pas à la femme blanche! (1974).
Spre sfârșitul carierei sale s-a întors la creațiile lui Claudel. A apărut în Camille Claudel (1988), un film biografic despre sora autorului în care l-a interpretat pe tatăl lor, Louis-Prosper Claudel. În 1991 a realizat o adaptare cinematografică plănuită de mult timp a piesei lui Claudel L'Annonce faite à Marie (1991), o producție franco-canadiană în care a avut dubla calitate de actor și regizor; acest film i-a adus Premiul Georges Sadoul. De asemenea, a realizat lecturi frecvente din scrierile lui Claudel la Festival d'Avignon.
Alain Cuny a murit în 1994 la Paris. El a fost îngropat în satul Civry-la-Forêt, aflat la vest de Paris, unde a locuit o lungă perioadă.
Interpretări Piese de teatru
1930 : Le Peintre de Roger Vitrac, dl. Glucose 1939 : Madame Sans-Gêne de Victorien Sardou, Comédie-Française, figurant 1941 : Le Bout de la route de Jean Giono, Théâtre des Noctambules, Jean 1941 : L'Annonce faite à Marie de Paul Claudel, Théâtre de l'Œuvre, Pierre de Craon 1942 : Eurydice de Jean Anouilh, regizat de André Barsacq, Théâtre de l'Atelier, Orphée 1943 : Macbeth de William Shakespeare, Théâtre Montparnasse, Macbeth 1944 : Andromaca de Racine, regizat de Jean Marais, théâtre Édouard VII, Pyrrhus 1945 : Tristan et Yseut de Lucien Fabre, regizat de Alfred Pasquali, Théâtre Édouard VII 1946 : Morts sans sépulture de Jean-Paul Sartre, regizat de Michel Vitold, Théâtre Antoine, Jean 1947 : Le Deuil sied à Electre de Eugene O'Neill, regizat de Marguerite Jamois, Théâtre Montparnasse, Orine 1947 : L'Histoire de Tobie et de Sara de Paul Claudel, regizat de Maurice Cazeneuve, la primul Festival d'Avignon, Azarias ou ange Raphaël 1948 : Thermidor de Claude Vermorel, regizat de autor, Théâtre Pigalle 1948 : L'Annonce faite à Marie de Paul Claudel, regizat de Jean Vernier, Théâtre Hébertot, Pierre de Craon 1948 : Un caprice de Alfred de Musset, Théâtre des Mathurins, dl. de Chavigny 1948 : La Parisienne de Henry Becque, Théâtre des Mathurins, Théâtre des Célestins, Lafond 1949 : Das Kapital de Curzio Malaparte, regizat de Pierre Dux, Théâtre de Paris 1953 : L'Île des chèvres de Ugo Betti, regizat de Pierre Valde, Théâtre des Noctambules 1953 : Bérénice de Racine, Antiochus 1954 : L'Île des chèvres de Ugo Betti, regizat de Pierre Valde, Théâtre des Célestins 1955 : L'Île des chèvres de Ugo Betti, regizat de André Clavé, Théâtre de l'Arcade (vechiul dinematograf) din Montréal, un turneu teatral de patru luni în Canada, cu Lila Kedrova, Yvonne Clech, Angelo 1955 : Macbeth de William Shakespeare, regizat de Jean Vilar, TNP Théâtre de Chaillot, Macbeth 1956 : Macbeth de William Shakespeare, regizat de Jean Vilar, Festivalul TNP de la Avignon, Macbeth 1955 : La Ville de Paul Claudel, regizat de Jean Vilar, Festivalul de la Avignon, Théâtre de Chaillot, Œuvre 1957 : Fedra de Racine, regizat de Jean Vilar, Festivalul TNP de la Strasbourg, Tezeu 1959 : Tête d'or de Paul Claudel, regizat de Jean-Louis Barrault, Odéon-Théâtre de France, Simon Agnel 1960 : Veillée de poèmes français cu Silvia Monfort, Aix-en-Provence 1962 : On ne sait comment de Luigi Pirandello, regizat de Jean Tasso, Théâtre du Vieux-Colombier, Comte Roméo Daddi 1962 : Meurtre dans la cathédrale de Thomas Stearns Eliot, Festivalul de la Carcassonne 1965 : Andromaque de Racine, regizat de Jean-Louis Barrault, Festivalul internațional de la Baalbeck 1968 : Tête d'or de Paul Claudel, Odéon-Théâtre de France, Simon Agnel 1970 : La Danse de mort de August Strindberg, regizat de Claude Régy, TNP Théâtre de Chaillot : le Colonel 1978 : Cirque de Jean-Pierre Faye, regizat de Alain Cuny, Nouveau Théâtre national de Marseille 1985 : L'Île des morts (Fragments II) de Hans-Peter Litscher după August Strindberg, Arnold Bocklin, regizat de Hans Peter Litscher, Festivalul de la Avignon 1986 : Tête d'or, Partage de midi de Paul Claudel, lecturi la Festivalul de la Avignon 1987 : Texte nu, lecturi la Festivalul de la Avignon 1988 : Le Chant des morts, Poèmes en prose, Sable mouvant, Voleur de Talan de Pierre Reverdy, lecturi la Festivalul de la Avignon 1988 : Furtuna de Shakespeare, lectură la Festivalul de la Avignon 1989 : Lautréamont, lectură la Festivalul de la Avignon 1990 : Oscar Wilde et Antonin Artaud côte à côte, lecturi la Festivalul de la Avignon 1993 : Les Mégères de la mer, Ostinato (extrase), poezii de Louis-René des Forêts, Samuel Wood, regizat de Michel Dumoulin, Festivalul de la Avignon
Filme de cinema
1939 : Remorques, regie: Jean Grémillon, lansat în 1941 Le Corsaire, regie: Marc Allégret - film rămas neterminat 1940 : Après Mein Kampf, mes crimes, regie: Alexandre Ryder 1941 : Madame Sans-Gêne, regie: Roger Richebé 1942 : Les Visiteurs du soir, regie: Marcel Carné 1943 : Le Baron fantôme, regie: Serge de Poligny 1946 : Solita de Cordoue, regie: Willy Rozier 1949 : Les Conquérants solitaires, regie: Claude Vermorel, lansat în 1952 1950 : Le Christ interdit (Il cristo proibito), regie: Curzio Malaparte 1952 Garibaldi (Camicie rosse), regia Goffredo Alessandrini și Francesco Rosi 1953 : Les Crimes de l'amour, scheci: Mina de Venghel, regie: Maurice Barry, Maurice Clavel La Dame sans camélia (La signora senza camelie), regie: Michelangelo Antonioni. Les Vaincus ( I vinti), regie: Michelangelo Antonioni (asistent de regie) 1956 : Notre Dame de Paris, regia: Jean Delannoy : Frollo Jehanne - documentar -, regie: Robert Enrico - doar voce 1958 : Les Amants, regie: Louis Malle 1960 : La dolce vita, regia Federico Fellini La belle saison est proche - documentar -, regie: Jean Barral - simplă apariție 1961 Scano Boa, regia Renato Dall'Ara 1962 : La Croix des vivants, regia Yvan Govar 1963 : Peau de banane, regie: Marcel Ophüls 1964 : La Corruption (La corruzione), regia Mauro Bolognini 1965 : Astataïon ou Le festin des morts, regie: Fernand Dansereau 1969 : La Voie lactée, regie: Luis Buñuel Satyricon, regie: Federico Fellini. Eiko eno 5000 kiro, regie: Koreyoshi Kuraha 1970 : Les Hommes contre (Uomini contro), regie: Francesco Rosi. 1971 : Valparaiso, Valparaiso, regie: Pascal Aubier L'Audience (L'Udienza), regie: Marco Ferreri 1972 : Le Maître et Marguerite, regie: Aleksandar Petrovic 1973 : La Rouse rouge, regie: Franco Giraldi 1974 : Touche pas à la femme blanche !, regie: Marco Ferreri Emmanuelle, regia Just Jaeckin 1975 : Irène, Irène, regie: Peter Del Monte 1976 : 1976 Cadavre de lux (Cadaveri eccellenti), regia Francesco Rosi 1976 I prosseneti, regie: Brunello Rondi 1978 : Le recours de la méthode, regie: Miguel Littín La Chanson de Roland, regie: Frank Cassenti 1979 : Roberte, regie: Pierre Zucca Eboli (Cristo si è fermato a Eboli), regia Francesco Rosi 1981 : Semmelweis, regie: Gianfranco Bettetini Les Jeux de la comtesse Dolingen de Gratz, regie: Catherine Binet 1983 : Le Quatuor Basileus, regie: Fabio Carpi 1985 : Détective, regie: Jean-Luc Godard 1986 : Lucky Ravi, regie: Vincent Lombard 1987 : Terre étrangère, regie: Luc Bondy Chronique d'une mort annoncée, regie: Francesco Rosi 1988 : Umi e, See You, regie: Koreyoshi Kurahara Camille Claudel, regie: Bruno Nuytten 1989 : La nuit de l'éclusier, regie: Franz Rickenbach 1990 : Les Chevaliers de la Table ronde, regie: Denis Llorca 1991 : L'Annonce faite à Marie (primul film în calitate de actor și regizor) 1992 : Le Retour de Casanova, regie: Édouard Niermans
Filme de televiziune 1972 : André Malraux : La légende du siècle, regizat de Claude Santelli - narator 1979 : Le Journal, regizat de Philippe Lefebvre 1980 : La Peau de chagrin, regizat de Michel Favart după Honoré de Balzac - anticarul 1982 : Colomba, regizat de Giacomo Battiato - Barricini tatăl 1982 : Deuil en vingt-quatre heures, regizat de Frank Cassenti 1982 : Emmenez-moi au théâtre: Phèdre, regizat de Jean Kerchbron 1983 : Le Corsaire, regizat de Franco Giraldi 1987 : Caracatița 3 (La Piovra 3), regizat de Luigi Perelli - bancherul Nicola Antinari 1988 : La coscienza di Zeno, regizat de Sandro Bolchi
Scrieri Alain Cuny, Le Désir de parole, conversations et rencontres avec Alfred Simon, La Manufacture, 1989
Note
Legături externe
Alain Cuny, at Film Reference. Retrieved 22 January 2016.
Categorie:Nașteri în 1908 Categorie:Decese în 1994 Categorie:Actori francezi