, cu 4 ramificații
Construită ulterior |} Calea ferată forestieră Onești–Scutaru a fost o cale ferată forestieră cu ecartament îngust (CFF) ce lega comuna (ulterior orașul) Onești de satul Scutaru. Lungimea totală a liniei (inclusiv funiculare) era de 122 km. Cea spre Scutaru a fost desființată în anii 1970 din cauza inundațiilor care au rupt podul peste râul Cașin la intrare în Onești, iar cea de la Scutaru spre pădure în anul 1994.
Istoric Societatea forestieră „Union”
În Monitorul Oficial nr. 120 din 12 august 1903 a fost publicat un act de vânzare-cumpărare între Statul Român ca vânzător și „Union” – Societate Forestieră, cumpărător, cu sediul central la Milano, pentru expolatarea suprafeței de 3447 ha pădure în Masivul Cașin, Județul Bacău.
Jidaniĭ ungurești, cari vor să facă o cale ferată pe Cașin, pănă dincolo de Mănăstire, în munțĭ, neputîndu-se învoi cu proprietarul, pentru că se zice că li-a cerut peste un milion, umblă acum să se învoiască cu țeraniĭ, spre a lăsa să treacă drumul cel noŭ. În acest cas se crede că nu vor plăti mai mult de 50.000 de leĭ.Neamul Românesc, anul 3, nr. 31, 12 martie 1908, p. 489
Între 1906-1907 societatea Foresta S.A.Rozalia și Teodor Verde; Monografia Municipiului Onești – în date și evenimente , iulie 2003, pag. 38, finanțată de bănci române și străine a construit centrul de prelucrare al lemnului „Union” cu 24 de gatere la Scutaru și un depozit de cherestea pe 7,8 ha lângă stația CFR Onești. Colonia Scutaru s-a dezvoltat rapid, pe lângă fabrica de cherestea construindu-se un atelier mecanic, o moară, o brutărie, un magazin alimentar, un dispensar, o școală, un cămin cultural, un cinematograf și o stație de radioficare.Scutaru, colonia muribundă , Codrin Cristea, Evenimentul Regional al Moldovei, 12 mai 2001, accesat la 15 octombrie 2018
Pentru transportul buștenilor și al cherestelei, societatea a dat o comandă de construcție a unei rețele de cale ferată îngustă cu ecartamentul de 760 mm cu specificațiile:
CFF Onești (km 0)–Scutaru (km 24/0)–Înțărcătoare (km 32,2/0); CFF Scutaru (km 0)–Piua (km 2,6)–Dragomira (km 22,5); CFF Înțărcătoare (km 32,2/0)–Zboina Neagră (km 3,5); CFF Înțărcătoare (km 32,2/0)–Zboina Verde, ca derivație din linia Înțărcătoare–Zboina Neagră; CFF Scutaru (km 24/0)–Tălâmba (km 2,6).
în anul 1910 la București s-a înființat societatea anonimă pe acțiuni „Arthur Koppel S.A.” subsidiară a Orenstein&Koppel, ca secție de construcții. Biroul de construcții a preluat, în același an, pe lângă alte lucrări, comanda firme austriece de valorificare a lemnului de construire a unei linii forestiere de aproximativ 38 km lungime în partea de est a Carpaților Orientali. Orenstein & Koppel Germany, O&K Katalog, 1910, pag. 27
În perioada interbelică a avut loc naționalizarea liniei de cale ferată îngustă, ce aparținuse în trecut societății „Union”.
În timpul marii crize economice din perioada 1929–1930 au fost concediați aproape toți muncitorii din sectorul forestier de pe valea Trotușului, inclusiv la Onești, închizându-se fabricile și oprindu-se lucrul în pădure. O vreme a încetat lucrul și la fabrica din Scutaru, ceea ce a înrăutățit situația muncitorilor din Onești, care lucrau acolo, sau munceau în pădure,Rozalia și Teodor Verde; Monografia Municipiului Onești – în date și evenimente , iulie 2003, pag. 37 la tăiatul, fasonarea, încărcarea, descărcarea și depozitarea lemnelor. Oneștiul, deși centru rural, a servit ca loc de desfacere a produselor lemnoase, loc unde existau și depozitele întreprinderii forestiere și diferiților proprietari particulari.Rozalia și Teodor Verde; Monografia Municipiului Onești – în date și evenimente , iulie 2003, pag. 38 miniatura|stanga|200px|Secție a Fabricii de Cherestea „Union” Scutaru, din gara Onești (circa 1925) În anul 1948 s-a început demontarea și transportarea utilajelor fabricii de cherestea de la Scutaru la Onești, iar la data de 1 septembrie a aceluiași an a intrat în funcțiune fabrica de cherestea de la Onești, în același timp s-a început electrifcarea comunei. Întreprinderea Forestieră a început să prelucreze materialul lemnos din bazinele forestiere de la Scutaru, Înțărcătoarea, Oituz, Slănic, pentru a-l transforma în cherestea, parchet, doage, traverse etc. Produsele finite serveau drept materie primă pentru combinatele de industrializare a lemnului de la Bacău și Comănești, precum și altor unități din țară.
Fabrica devenise cea mai mare unitate industrială a Oneștiului la acea dată, având o forță motrică de 520 CP, o capacitate de 6000 mc/an și 319 angajați. Oneștiul, stație feroviară, devenise un centru de polarizare a lemnului exploatat în bazinele râurilor Cașin și Oituz. În anul 1977 Centrul de Preindustrializare a Lemnului a fost modernizat, colaborând cu combinatul C.P.L. Comănești.
Construcția liniei Linia a fost executată cu ecartamentul de 760 mm și a folosit la expedierea trunchiurilor de copac din pădure la gater și de acolo la linia ferată de stat, având ramificații pe pârâurile Calasău, Bucieș, Zboina și un funicular între valea Lepșei și valea Cașinului, ce trecea peste culmea Zboina.
Prima bucată a sectorului de linie era așezată pe o stradă deschisă, dar care era imediat părăsită. După traversarea unui curs de apă, linia urca un platou înalt și mergea apoi peste un teren prăpăstios de-a lungul întinderii muntelui, peste cascade, stânci și văi adânc tăiate. Traversarea cursurilor de apă și a văilor a fost realizată cu lucrări de pământ și lemn, deși prima variantă era mai costisitoare față de cea a construcțiilor din lemn procurat la fața locului. Construcția unui număr mare de poduri de lemn a necesitat piloni pilotați de 35-40 cm grosime fiecare, în ale căror capete au fost fixați papuci de metal cu scopul de a-i întări în procesul baterii lor prin intermediul sonetei manuale, la o adâncime variabilă de 3-6 m.
Pilonii de lemn au fost folosiți la toate podurile cu o înălțime mai mare de 5 m deasupra nivelului văii. Fundarea de multe ori se făcea utilizând mai multe stații de pompare. Cel mai lung pod din linia de cale ferată era Ghioina care avea o lungime de 116 m. Alte poduri aveau lungimea de 102 m, 90 m etc. Înclinarea căii ferate era de la maxim 25‰ în porțiunea din partea finală a văii la maxim 45‰ în porțiunea din partea superioară a văii, iar raza minimă a curbelor de 50 m. Aproximativ 400 de oameni au fost angajați la construcția obiectivului. Livrarea materialul rulant și anexelor a fost făcută de Orenstein & Arthur Koppel A.G., ce includea 150 vagoane pentru lemne lungi și scurte, precum și 4 locomotive 4/4 cu axe mobile pe curbe. Orenstein & Koppel Germany, O&K Katalog, 1910, pag. 28
Exploatare Dimensionare rețea Pe Planurile Directoare de Tragere la scara 1:20.000 ale României (Proiecția Lambert-Cholesky): în perioada 1917-1951 traseul căii ferate pornea de lângă gara OneștiPlan Director de Tragere 4664 Râpile, 1944 (cota 213)Plan Director de Tragere 4564 Târgu Ocna, 1943 trecând pe lângă fabrica de gaz Frischoff, ajungea la Malu (cota 248), după care traversa râul Cașin pentru a se îndrepta pe stânga acestuia spre localitatea Cașin (cota 273) și apoi spre Lupeștii Cârjei (cota 314). De aici mergea spre Mănăstirea Cașin trecând prin Desrobiți (cota 346)Plan Director de Tragere 4563 Cașin, 1944 și se îndrepta spre Scutaru (cota 460), de unde avansa pe valePlan Director de Tragere 4562 Măgura Cașin, 1917 spre Poiana Înțărcătoarea (cota 605). De aici continua în amonte și se oprea între confluența pârâului Clăbucu și cea a Clăbucelului (aflată la cota 735), cu Cașinul.Plan Director de Tragere 4462 Piatra Runcului, 1951
Pe Harta Topografică Militară a României la scara 1:25.000 (Proiecția Gauss-Kruger) Ed. a II-a: după 1974 traseul căi ferate începea de la Scutaru în dreptul vâii pârâului Teiul, urcând pe valea Cașinului în amonte până la confluența cu Pârâul Scurt (situată între cotele 980-990). Porțiunea Scutaru Onești era desființată. Din această linie se desprindeau câteva derivații:Harta Topografică Militară a României la scara 1:25.000 (Proiecția Gauss-Kruger) Ed. a II-a Pe valea Bucieșului, de la confluența situată la cota 510 avansa o derivație până la un punct situat între cotele 620-630 Din această derivație se desprindea pe valea pârâului Rădăcina o linie secundară, pornind de la confluența cu Bucieșul situată între cotele 610-620. Aceasta avansa până la cota 748.3. Din această derivație secundară se desprindeau alte două derivații terțiare: pe valea pârâului Fata Moartă (de la confluența cu Rădăcina situată între cotele 700-710 la cota 830) Din aceasta, se mai desprindea o derivație cuaternară. pe valea pârâului Valerița (de la confluența cu Fata Moartă situată între cotele 780-790, până la cota 810) pe valea pârâului Ghiu (de la confluența cu Rădăcina situată la cota 720, la cota 790) O scurtă derivație de aproximativ 300 m avansa în amonte pe vale pârâului Clăbucu, între cota 750 situată la confluența cu Cașinul și cota 790.
În 1958, în contextul măsurilor de reducere a costurilor de construcție a blocurilor de locuințe din Onești, printre altele, s-a introdus un racord de linie de cale ferată la cea a Întreprinderii Forestiere de Exploatare și Transport (IFET) pentru transportul materialelor de construcție de la gara Onești până pe șantierele blocurilor, transport care până atunci se realiza cu autocamioanele.I. B. Timișeni, „Lupta constructorilor de la Onești pentru reducerea costului locuințelor”, în Steagul Roșu (Bacău), anul 13, nr. 1759, 19 septembrie 1958, p. 1
Locomotive utilizate de-a lungul timpului +Număr de înmatriculareProducătorCazanAnul construcțieiMențiuniÎn funcțiune pe linie763 101Budapest21681909Utilizată inițial de apicultorii de pe valea Barcăului din Austro-Ungaria1962763 120Orenstein & Koppel16241905Tip Grüneman BBt1962763 170Wiener Neustadt47171908NÖLB „R1”1962763 208Krauss München42541900Nr. EE 9, utilizată inițial în exploatarea forestieră din Transilvania 1962, anterior la Comandău763 237Jung20851913Utilizată inițial în București pe ecartament de 750 mm1962764 204Maffei27111907Utilizată inițial pe ecartament de 900 mm1962, ulterior la Reghin, '69764 226Henschel (posibil)145271916Tip Orenstein & Koppel, 4722/1914 (posibil)1962, ulterior la Comănești, '70764 230Orenstein & Koppel42791910Adusă de la Ițcani1962764 330Orenstein & Koppel50961911Adusă de la exploatarea forestieră Mărășești1962764 429Reșița11341954Adusă de la Întreprinderea Minieră Dobrogea1962, ulterior la Vișeu de Sus764 456Reșița3811955Inițial locomotivă CFR1962, ulterior la Comănești, '81764 468Reșița12541953CFF1962, ulterior la Comănești, '79764 485Reșița14401958CFF1962, ulterior la Tismana, '73
Decăderea și desființarea liniei