Anatol conte Bigot de Saint-Quentin, botezat Anatole (n. 7 martie 1849, Viena – d. 11 septembrie 1932, Jadova, România Mare), a fost un ofițer de cavalerie din Armata Comună a Austro-Ungariei cu gradul de general de cavalerie (anterior Feldzeugmeister), șambelan imperial, adevărat consilier secret imperial și mare postelnic al Arhiducelui Friedrich, Duce de Teschen din familia Bigot de Saint-Quentin.
Familia thumb|185px|left|Elena de Flondor Anatol s-a născut dintr-o familie nobilă franceză din Picardia, pomenită deja în secolul al XIV-lea. Bunicul său a fost Feldmarschalleutnantul și din 1840 divizionar la Sibiu François-Louis (Franz Ludwig) conte Bigot de Saint-Quentin (n. 25 noiembrie 1774, Marmoutier – d. 15 septembrie 1854, Viena), bunica Elise baroneasa von Ysselbach (n. 3 noiembrie 1779 - d. 17 ianuarie 1853). Tatăl său, maiorul imperial August (* 20 martie 1804, Radom – d. 18 decembrie 1848, Ciucea) a căzut tânăr pe timpul revoltei maghiare în bătălia de la Ciucea; mama sa a fost baroneasa Henriette Isabella von Podstatzki-Prussinowitz und Thonsern (n. 11 iulie 1816 – d. 30 martie 1903). Unchiul a fost renumitul general de cavalerie imperial habsburgic, Karl August Leopold (n. 12 iunie 1805, Neuburg an der Donau – d. 8 septembrie 1884, Kwassitz, Moravia), între altele și general comandor al Voivodinei Sârbești și Banatului Timișean precum și scriitor, pe care l-a moștenit.Antonio Schmidt-Brentano: „Kaiserliche und k. k. Generale (1618–1815)”, Österreichisches Staatsarchiv/A. Schmidt-Brentano 2006, p. 16 Oesta.gv.at Prof. Dr. Ernst Heinrich Kneschke: „Neues allgemeines Deutsches Adels-Lexicon“, Band 3 Verlag T. O. Weigel, Leipzig 1854, p. 27-28
Ulteriorul general s-a căsătorit la 3 iulie 1898 în Cernăuți cu Elena de Flondor (n. 22 noiembrie 1866, Cernăuți - d. 31 ianuarie 1930, Viena), strănepoata cavalerului Nicolae de Wassilko (n. 1759 - d. 1809) care moștenise de la tatăl ei George (1839-1917), căsătorit cu Aglaia de Goian, moșia Mega, iar Anatol a mai cumpărat moșiile din Jadova de la vărul Elenei, preotului-paroh Iancu de Goian.Erich Prokopowitsch: „Der Adel in der Bukowina”, Editura Südostdeutscher Verlag, München 1983, p. 123 Soții au avut 3 copii: Douglas (n. 19 aprilie 1899 - d. 10 septembrie 1982), entomolog austriac, căsătorit cu Elisabeth von Wagner (1904-1985), Desideria (n. 2 iulie 1900 – d. 15 martie 1999), căsătorită cu Francisc conte Marenzi de Tagliuno i Talgate și Frederic Gheorghe (n. 4 octombrie 1906, Bratislava - d. 16 februarie 2000, Viena), inginer cu diplomă, căsătorit în 1953 la București cu profesoara Florica Mihăilescu (n. 10 aprilie 1910, Buzău - d. 8 martie 1987, București, înmormântată în Buzău). Familia s-a stins pe linia masculină, după ce numai Desideria a avut copii.„Gothaisches genealogisches taschenbuch der Gräflichen Häuser”, Editura Justus Perthes, Gotha 1894, p. 127Hans Friedrich von Ehrenkrook (ed.): „Genealogisches Handbuch des Adels”, vol. 112, Editura C.A. Starke, 1997, p. 68, 71
Biografie thumb|Anatol de St. Quentin ca căpitan thumb|Stema contilor Bigot de St. Quentin După ce a absolvit Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt, una dintre cele mai prestigioase din Europa, tânărul Anatol a fost transferat pe 1 mai 1869 ca locotenent la regimentul K.u.K. de dragoni „Prinz Eugen von Savoyen” nr. 13 sub comanda Feldmarschalleutnant-ului baron Dobrženský von Dobrženitz. În anul 1883, pe atunci căpitan, a fost onorat cu titlul de șambelan imperial, iar pe ziua de 1 mai 1892 a fost numit maior și adjutant de aripă al împăratului Franz Joseph al Austriei.„Kais. königl. Militär-Schematismus”, partea 1, pentru 1869–1870, Editura k. k. Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1870, S. 580.
La 1 noiembrie 1895, după trei ani și jumătate serviciu direct pentru împărat, a devenit locotenent-colonel și însărcinat cu comanda interimară de divizie la regimentul dragoni nr. 11, apoi, la 1 mai 1897, cu comanda regimentului K.u.K. boem de dragoni nr. 7 „Herzog von Lothringen“ (Duce de Lorena). În acest post a fost avansat la gardul de colonel în ziua de 1 noiembrie al anului.Istoria regimentului de dragoni nr. 7
La 17 martie 1903 a fost numit mare postelnic al Arhiducelui Friedrich, Duce de Teschen, ulteriorul Feldmareșal și concomitent adevărat consilier secret.„Kaiserlich königlicher Militärschematismus”, Editura K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1903, p. 163. În această funcție a fost avansat la gradul de Generalmajor (1. Mai 1904). Cu prilejul vizitei arhiducelui Friedrich la Londra pe care generalul îl însoțise în exercitarea atribuțiilor sale, a fost decorat cu Marea cruce al Ordinului Regal Victorian de către regele Eduard al VII-lea al Regatului Unit (11 iunie 1904).William A. Shaw: „The knights of England: A Complete Record from the Earliest Times to the Present Day of the Knights of All the Orders of Chivalry in England, Scotland”, 2004, p. 430, ISBN 0-8063-0443-X
În sfârșit, la 1 mai 1908, a urmat desemnarea de Feldmarschalleutnant, iar pe 1 ianuarie 1913 a fost onorat cu titlul de general de cavalerie și trimis la pensie). Anatol s-a retras după acea la Jadova unde a administrat moșiile până la moartea sa la 11 septembrie 1932. Fiul său mai tânăr Frederic (Friedrich) a preluat administrația moșiilor din Jadova până la ocuparea sovietică conform Pactului Ribbentrop-Molotov și răpirea Bucovinei de Nord în 1940.
Decorații militare (selecție) Generalul a fost un ofițer mult decorat, între altele cu:„Hof- und Staats-Handbuch der Österreichisch-Ungarischen Monarchie”, vol. 36, Editura K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1910, p. 48 Comandor al Ordinului Național „Steaua României” Marea cruce al Ordinului Regal Victorian (1904) Marea Cruce al Ordinului Sf. Ludovic al lui Carol al II-lea, Duce de Parma Ordinul Coroana de Fier clasa 1 Ordinul Coroana de Fier clasa 3 Medalia de Merit Militar "Signum Laudis" Ordinul al Crucii de Fier de clasa 1 Ordinul Prusac al Coroanei de clasa I Marea Cruce al Ordinului Spaniol de Merit Marea Cruce al Ordinului "Isabel la Católica" Marea Cruce al Ordinului „Friedrich” al regatului de Württemberg (1907)Hof- und Staatshandbuch des Köenigreiches Württemberg”, vol. 20, Editura Verlag der Hofbuchdruckerei zu Guttenberg, 1907, p. 133 Ordinul Regal al Prusiei „Vulturul Roșu” de clasa II Ofițer al Ordinului Saxoniei „Albrecht” Cavaler de casa 1 al Ordinului „Leul de Zähringen” Comandor al Ordinului Crucii Takovo, Serbia
Galerie de imagini
Note
Bibliografie Hans Friedrich von Ehrenkrook (Hrsg.): „Genealogisches Handbuch des Adels“, vol. 112, Editura C.A. Starke, Limburg an der Lahn 1997 Erich Prokopowitsch: „Der Adel in der Bukowina“, Editura Südostdeutscher Verlag, München 1983 Friedrich Graf Bigot de St. Quentin: „Die Geschichte der Familie Le Bigot de St.-Quentin“ Heinrich Marenzi: „Meine Familie – ein Versuch Geschichte und Erinnerungen zu bewahren“
Legături externe
Categorie:Nașteri în 1849 Categorie:Nașteri pe 7 martie Categorie:Decese în 1932 Categorie:Decese pe 11 septembrie Categorie:Feldzeugmeister Categorie:Conți ai Austriei Categorie:Comandor al Ordinului Steaua României Categorie:Generali austrieci Categorie:Ordinul regal Victorian Categorie:Purtători al Ordinului Coroanei de Fier (Austria) Categorie: Decorați cu Medalia Signum Laudis Categorie:Decorați cu Ordinul Crucea de Fier Categorie:Beneficiari ai Ordinului Vulturul Roșu Categorie:Oameni din Viena