Dumitru Dogaru () a fost un intelectual român cunoscut în epocă pentru activitatea sa în cadrul învățământului muncitoresc (1943-1948) și în domeniul relațiilor dintre stat și cultele religioase din România (1949-1975).

Biografie Dumitru Dogaru s-a născut la 26 octombrie 1907 în satul Dobrotinet, comuna Curtișoara, județul Olt, din părinții Petru și Gheorghița, agricultori. În scurta lui viață, Petru (1884-1911) a fost notar în satul Perieți (Olt). Bunicul matern, Florea Ionescu, rămas în memoria satului ca Florea Sergentul,Gheorghe Mihai, Alexandru Olaru, Gheorghiță Feteleanu, Monografia comunei Curtișoara, Editura Fundației „Universitatea pentru Toți”, Slatina, 2002. a fost ales primar al satului la întoarcerea din Războiul de Independență. El este cel care, prin sfatul său de a continua școala pentru care dovedeau înclinare, a determinat drumul vieții lui Dumitru și al fratelui său, Constantin.Constantin Vladimir Dogaru (1911-1985), invalid de război, a fost un apreciat profesor de limba română în București. A publicat două cărți adresate tinerilor: Eminescu muzician al poeziei. Enescu poet al muzicii (Ed. Ion Creangă, 1982) și Ei l-au cunoscut pe Eminescu (Ed. Eminescu, 1984). Vezi https://evelinepauna.ro/2017/03/01/ion-caramitru-imi-doresc-ca-teatrul-national-din-bucuresti-sa-fie-o-casa-alternativa-a-celor-care-traiesc-in-romania/ Date fiind posibilitățile materiale limitate ale mamei sale, după terminarea școlii primare în Dobrotinet, Dumitru Dogaru s-a îndreptat spre Școala Normală de Băieți din orașul Slatina, unde a fost admis prin concurs și pe care a absolvit-o în anul 1927.

A lucrat apoi ca învățător în satele Cernatul de Jos (1927-1930) și Micfalău (1930-1932) din județul Trei Scaune. În același timp și-a pregătit și susținut bacalaureatul la București, în 1931, beneficiind de o bursă.

Ca student la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din București (1932-1936) a participat la echipele regale studențești: în vara anului 1934 în satul NăpădeniGh. Lăzărescu, în Zoltán Rostás, Strada Latină nr. 8, Ed. Curtea Veche, București, 2009, p. 74. și în vara anului 1935 în satul Dodești, unde a fost conducătorul echipei. Articolul scris de el, „Năpădeni, un sat de mazili din codru”,Dumitru Dogaru, „Năpădeni, un sat de mazili din codru”, în revista Sociologie Românească, editată de Institutul Social Român, Secția Sociologică, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, anul II, nr. 7-8, iulie-august 1937, pp. 288-299. a fost citat peste ani.Bogdan Bucur, Politico-Administrative Manifestations in the Monographic Research of the Sociological School of Bucharest [„Manifestările politico-administrative în cercetările monografice ale Școlii Sociologice de la București”], teză de doctorat, Universitatea din București, 2012, conducător științific: prof. Zoltán Rostás.

Încurajat de profesorul Dimitrie Gusti, a început să colaboreze la Fundația Regală înainte de terminarea studiilor. A publicat recenzii și cronici în revista Sociologie Românească la care a fost secretar de redacție (1938/1939).Sanda Golopenția, Arhipelagul gustian, Editura Enciclopedică, 2016, p. 355.

După susținerea examenului de capacitate în 1937 la Iași a ocupat un post de profesor suplinitor cu capacitate la catedra de filozofie-drept a Liceului Internat de Băieți din Buftea și, în paralel, a lucrat la Fundația Regală. În toamna anului 1938 a fost detașat de la Fundația Regală la Școala normală de Pregătire Socială din satul Grădiștea-Vlașca, în cadrul căreia a funcționat o școală de pregătire a conducătorilor de cămine culturale în cadrul Serviciului Social. A activat ca profesor și director al acestei școli până la revenirea la București în toamna anului 1940.

În București a predat la Școala de Ucenici Industriali nr. 11 (1940-1944) și la Liceul de băieți „Constantin Brâncoveanu”. În cadrul învățământului muncitoresc din Ministerul Muncii a ocupat funcția de inspector (1943-1944) și apoi de director (1944-1949) al Direcției pregătirii profesionale a Învățământului muncitoresc și căminelor de ucenici. S-a înscris în PCR în 1945.

În 1949 a fost transferat la Ministerul Cultelor, unde, până în 1957, a fost directorul Direcției de Studii și Documentare. În 1957, an în care Ministerul Cultelor s-a transformat în Departamentul Cultelor de pe lângă Consiliul de Miniștri, i s-a încredințat conducerea acestei instituții mai întâi ca secretar general (1957-1970) și apoi ca președinte (1970-1975). În paralel, a fost încadrat (1949-1959) la Institutul de Psihologie al Academiei R.P.R.

Soția lui a fost Elena-Rada (1916-2005), născută Alexandrescu. Licențiată în litere și filozofie (1933-1937), a fost profesoară la mai multe școli din București printre care Liceul Moteanu pe care îl absolvise în 1933, Școala Pedagogică de Educatoare și Școala Generală de 8 ani nr. 119 (fostă Enăchiță Văcărescu).

Cele două fiice, Viorica (căsătorită Florescu) și Doina (căsătorită Olteanu), au absolvit Facultatea de Fizică a Universității din București.

Abil în relațiile cu reprezentanții cultelor religioase, s-a bucurat de prestigiu în lumea lor.Adrian Nicolae Petcu, „Activitatea Departamentului Cultelor în atenția securității (1970-1989)”, https://dezvaluiri.wordpress.com/departamentul-cultelor/Extras din scrisoarea protopopului C. Dejan, 24 octombrie 1964, Pitești: „... Dl. Prof. N. Mărgineanu care mi-a vorbit cu atâta suflet de buna Dumneavoastră omenie românească... Am luat și eu parte la mai multe festivități onorate de prezența Dumneavoastră Domnule Secretar General mai nou la 21 Oct 1968 la A. Iulia. V-am urmărit în deaproape și mi-ați lăsat în inima mea de «preot de la țară» acest atașament de devotament față de un român cuminte și așezat după vorba noastră românească.” Cu înțelepciune și mult tact, a reușit să evite conflicte, să dezarmorseze situații dificile apărute în relațiile dintre stat și numeroasele culte din țară.Bartolomeu Anania, MemoriiMoses Rosen, „Profesorul Dogaru”, în Revista Cultului Mozaic, august 1993.

Distincții Ordinul „23 August” clasa a III-a (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, [...] pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 157 din 4 mai 1971 privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VII, nr. 96, Partea I, vineri 6 august 1971, p. 635.

Note

Categorie:Nașteri în 1907 Categorie:Decese în 1993 Categorie:Oameni din județul Olt Categorie:Învățători și profesori români Categorie:Absolvenți ai Facultății de Litere din București Categorie:Membri ai Partidului Comunist Român Categorie:Români din secolul al XX-lea Categorie:Directori de instituții culturale Categorie:Membri ai Partidului Muncitoresc Român Categorie:Decorați cu Ordinul 23 August