Dan Păltinișanu (n. 23 martie 1951, București - d. 4 martie 1995, Timișoara) a fost un fotbalist român, care a evoluat pe postul de fundaș. Cunoscut mai ales pentru perioada petrecută la Politehnica Timișoara, alături de care a câștigat Cupa României 1979–1980, marcând golul victoriei în finala cu Steaua București. De asemenea, a înscris golul care a ajutat echipa să elimine Celtic în Cupa Cupelor 1980–1981.

Stadionul din Timișoara inaugurat în 1963 a purtat numele său, nume care urmează să fie preluat și de noul stadion proiectat pe același amplasament pentru 2028.

Cariera de club Păltinișanu, poreclit „Tata Mare”, s-a născut la 23 martie 1951, la București, și a început să joace fotbal la nivel de juniori în 1962, la TM București, mutându-se trei ani mai târziu la Dinamo București. Și-a început cariera la seniori la FC Brașov, debutând în Divizia A la 11 iunie 1972, sub conducerea antrenorului Nicolae Proca, într-un meci încheiat la egalitate, 0–0, cu Politehnica Iași. După ce a jucat un singur meci de campionat pentru FC Brașov, Păltinișanu a evoluat timp de un sezon în divizia a doua, la Metrom Brașov. În 1973, a semnat cu Politehnica Timișoara. În primul său sezon, echipa a ajuns în finala Cupei României, unde antrenorul Ion Ionescu l-a folosit pe tot parcursul meciului pierdut cu 4–2 în fața formației Jiul Petroșani.

Începând din 1975, a format un cuplu de succes în centrul apărării cu Gheorghe Șerbănoiu, prima lor performanță importantă fiind ocuparea locului al treilea în sezonul 1977–1978. Păltinișanu a jucat trei meciuri în campania din Cupa UEFA 1978–1979; în primul tur, Politehnica a trecut de MTK Hungária, împotriva căreia el a înscris un gol, fiind eliminată apoi de Budapest Honvéd, formație împotriva căreia a marcat din nou.

A câștigat singurul trofeu al carierei sale, Cupa României 1979–1980, după ce antrenorul Ionescu l-a folosit toate cele 90 de minute ale finalei cu Steaua București, în care a înscris golul decisiv al victoriei cu 2–1. Ulterior, a marcat un gol care a ajutat clubul să elimine Celtic în primul tur al Cupei Cupelor 1980–1981, însă Politehnica a fost eliminată în turul următor de West Ham United, cu scorul general de 4–1; Păltinișanu a înscris și împotriva acestei echipe, în victoria cu 1–0 din retur.

În anii următori, a ajutat Politehnica să ajungă în alte două finale ale Cupei României, ambele pierdute în fața Universității Craiova; Păltinișanu a evoluat doar în cea din 1981, când antrenorul Ionescu l-a folosit pe toată durata meciului pierdut cu 6–0. A jucat ultimul său meci în Divizia A la 4 mai 1983, într-o înfrângere cu 3–1 în deplasare cu Dinamo București, totalizând 272 de apariții și 24 de goluri în competiție, precum și nouă meciuri și patru goluri în cupele europene. Păltinișanu și-a încheiat cariera în 1985, după doi ani petrecuți la Unirea Sânnicolau Mare, în divizia a treia.

Păltinișanu a câștigat medalia de aur la Universiadă cu echipa de fotbal a studenților României, la ediția din 1974 a turneului, desfășurată în Franța, evoluând alături de László Bölöni, Gheorghe Mulțescu, Romulus Chihaia și Paul Cazan.

Cariera internațională Păltinișanu a evoluat în 1976 pentru reprezentativele sub 23 de ani și B ale României.

Păltinișanu a jucat trei meciuri pentru echipa națională de seniori a României, debutând la 31 mai 1978, sub conducerea antrenorului Ștefan Kovács, într-un meci încheiat la egalitate, 1–1, cu Bulgaria, în Cupa Balcanică 1977–1980. Următoarele două partide au fost meciuri amicale: o înfrângere cu 1–0 în fața Germaniei de Est și una cu 3–1 împotriva Uniunii Sovietice.

Viață personală Fiul său, numit tot Dan Păltinișanu, a fost baschetbalist, a evoluat pentru echipa națională a României și a câștigat Cupa României cu BCM Elba Timișoara în 2010.

Dan Păltinișanu a murit la 4 martie 1995, cu două săptămâni înainte de a împlini 44 de ani. După moartea sa, fostul său antrenor, Ion Ionescu, a scris un articol în ziarul Fotbal Vest despre Păltinișanu, descriindu-l astfel: „Venit modest și timid din boema Bucureștiului, la două case de Mărțișorul lui Arghezi, Pălti s-a asimilat Banatului cu imensă dragoste și bucurie. Acolo unde, la rândul său, și-a găsit bucuria și nemurirea. Dan Păltinișanu intră în galeria celor mai mari jucători ai Timișoarei și ai Politehnicii. Simbol al fotbalului de pe aceste meleaguri. Simbol al voinței mistuitoare de victorie. Pentru care a ars puternic... Și, poate, de aceea atât de repede.”

Referințe

Legături externe Dan Păltinișanu la romaniansoccer.ro

Categorie:Nașteri în 1951 Categorie:Decese în 1995 Categorie:Fotbaliști români Categorie:Fotbaliști ai FC Politehnica Timișoara Categorie:Fotbaliști ai FC Brașov