Eduard Vilde () a fost un scriitor și diplomat estonian, pionier al realismului critic în literatura estonă. A publicat scrieri clasice precum Mahtra sõda (1902) și Mäeküla piimamees (1916). Este unul dintre cei mai apreciați scriitori estonieni, fiind considerat, în general, primul scriitor profesionist al Estoniei.
Biografie Vilde a crescut la ferma unde lucra tatăl său. În 1883 a început să lucreze ca jurnalist. El a călătorit în străinătate într-o mare parte din viața lui și a trăit o perioadă de timp la Berlin în anii 1890, unde a fost influențat de materialism și socialism. Scrierile sale au fost inspirate, de asemenea, de realismul și naturalismul romanelor scriitorului francez Émile Zola (1840-1902). În afară de a fi un scriitor prolific, el a fost, de asemenea, un critic vehement al regimului țarist și al moșierilor germani. După înființarea Republicii Estonia în 1919, a îndeplinit timp de mai mulți ani funcția de ambasador la Berlin și și-a petrecut ultimii ani din viață editând și revizuind operele sale complete. După moartea sa, în 1933, el a devenit prima persoană care a fost înmormântată în cimitirul Metsakalmistu din districtul Pirita al Tallinnului.
Lucrări Musta mantliga mees (1886) Kuhu päike ei paista (1888) Kõtistamise kõrred (1888) Karikas kihvti (1893) „Linda” aktsiad (1894) Külmale maale („Spre aspre meleaguri”, 1896) Raudsed käed (1898) Mahtra sõda („Războiul din Mahtra”, 1902) Kui Anija mehed Tallinnas käisid (1903) Prohvet Maltsvet (1905–1908) Jutustused (1913) Mäeküla piimamees („Lăptarul din Mäeküla”, 1916) Tabamata ime (1912) Pisuhänd (1913) Side (1917) Rahva sulased (neterminată, Looming 1934/1–3) povestirea Jobu Minu esimesed triibulised
Galerie de imagini
Note
Legături externe
Categorie:Nașteri în 1865 Categorie:Decese în 1933 Categorie:Romancieri estoni Categorie:Jurnaliști estoni Categorie:Diplomați estoni