Personalismul este o școală filosofică a gândirii care caută să descrie unicitatea: lui Dumnezeu ca Persoană Supremă; sau a unei persoane umane în lumea naturii, în special în relație cu animalele. Unul dintre principalele puncte de interes ale personalismului este subiectivitatea umană sau conștiința de sine, trăită experiență în propriile acte ale persoanei și întâmplările sale interioare — în "tot ceea ce este intern ființei umane, prin care fiecare om este martorul ocular al propriului sine".K. Wojtyła, Subjectivity and Irreducible in: Idem Person and Community. Selected Essays, Th. Sandok OSM, P. Lang (trans.), New York 1993, p. 214; Cf. P. Bristow, Christian Ethics and the Human Person, Family Publications Maryvale Institute, Oxford 2009, pp. 102-103

Alte principii:

Persoanele au valoare unică, și Numai persoanele au liber arbitru

Potrivit idealismului mai există un principiu:

Numai persoanele sunt reale (în sens ontologic).

Privire de ansamblu Scriind în Stanford Encyclopedia of philosophy, savantul Thomas D. Williams citează o multitudine de "școli" ce se reclamau de la o etică "personalistă" și "Weltanschauung" (trad. concepție despre lume).

Astfel, potrivit lui Williams, nu trebuie să uităm niciodată că, deși pot exista zeci de teoreticieni și activiști sociali în Vest care să adere la rubrica "personalism," focalizarea lor poate, în fapt, să fie asimptotică, și chiar să difere în punctele concrete.

Personalismul lui Berdiaev Nikolai Alexandrovici Berdiaev (1874-1948) a fost un filosof religios și politic rus care a pus accentul pe libertatea, subiectivitatea și creativitatea omului.Existențialism: Filosofia personalistă a istoriei, Berdiaev este Filosofia Istoriei. Un Existențialist Teoria de Creativitate Socială și Eshatologie, de David Bonner Richardson, pp 90-137

Personalismul lui Mounier În Franța, filosoful Emmanuel Mounier (1905-1950) a fost cel mai important susținător al personalismului, în jurul căruia el a fondat revista Esprit, care există și azi. Sub conducerea lui Jean-Marie Domenach, a criticat utilizarea torturii în timpul Războiului din Algeria. Personalismul a fost văzut ca o alternativă atât la liberalism cât și la marxism, deoarece respectă drepturile omului și ale personalității umane, fără să se complacă în colectivism excesiv. Personalismul lui Mounier a avut o influență importantă în Franța, inclusiv asupra unor mișcări politice, cum Ligue de la jeune République a lui Marc Sangnier (Liga tinerei republici) fondată în 1912.

Un evreu antifascist, Zeev Sternhell, a identificat personalismul cu fascismul într-un mod foarte controversat, susținând că mișcarea pentru personalism a lui Mounier "împărtășește idei și reflexe politice cu fascismul". Zeev a susținut că "revolta împotriva individualismului și materialismului" l-ar fi determinat pe Mounier să împărtășească ideologia fascismului.Zeev observațiile mele, "Sur le fascisme et sa variante française", în Le Débat, noiembrie 1984, "Emmanuel Mounier et la contestatia de la démocratie libérale dans la France des années 30", în Revue française de science politique, decembrie 1984, și, de asemenea, John Hellman's book, pe care el ia o mulțime de sursele sale, Emmanuel Mounier și Noi Catolice Stânga, 1930-1950 (University of Toronto Press, 1981). A se vedea, de asemenea, Denis de Rougemont, Mme Mounier et Jean-Marie Domenach dans Le personnalisme d'Emmanuel Mounier hier et demain, Seuil, Paris, 1985.

Personalismul catolic Ca urmare a scrierilor lui Dorothy ZDay, un personalism creștin aparte s-a dezvoltat în secolul al XX-lea. Principalul său teoretician a fost filosof polonez Karol Wojtyła (mai târziu Papa Ioan Paul al II-lea). În lucrarea sa, Iubire și Responsabilitate, publicată pentru prima dată în 1960, Wojtyła a propus ceea ce el a numit norma personalistă.

Personaliști notabili

Randall Auxier Edgar S. Brightman Borden Parker Bowne Dorothy DayDorothy Day interviews on YouTube: with Christopher Closeup (1971) and Hubert Jessup/WCVB-TV Boston (1974) where she discusses her personalist views Ralph Tyler Flewelling George Holmes Howison Bogumil Gacka Albert C. Knudson Edvard Kocbek Milan Komar Edwin Lewis Gabriel Marcel Peter Maurin J. M. E. McTaggart Walter George Muelder A. J. Muste Ngô Đình DiệmKolko, Gabriel, Anatomy of a War pages 83-84, Ngô Đình NhuKarnow, Stanley, Vietnam: A History p. 259 Madame Ngô Đình Nhu Nikolay Lossky Pope John Paul II (Karol Wojtyła)Lawler, R. D. (1982). The Christian Personalism of Pope John Paul II (Vol. 1). Franciscan Pr.Doran, K. (1996). Solidarity: a synthesis of personalism and communalism in the thought of Karol Wojtyla/John Paul II (Vol. 190). Peter Lang Pub Inc.Cooper, J. W. (1995). Body, soul, and life everlasting: biblical anthropology and the monism-dualism debate. Vancouver: Regent College Bookstore. Constantin Rădulescu-Motru Charles Renouvier Herman Van Rompuy Denis de Rougemont Francisco de Sá Carneiro, Prime Minister of Portugal (Portuguese), pg. 7 Robert Spaemann William Stern F. C. S. Schiller Gustav Teichmüller Pierre Trudeau, Prime Minister of Canada

Vezi și

Personalist Labor Revolutionary Party (Can Lao Party), a South Vietnamese party founded and led by Ngô Đình Nhu for use as an instrument of control for the presidency of his brother Ngô Đình Diệm Charles Liebman despre personalismul evreu Tomismul existențial Francisco Rolão Preto Juan Manuel Burgos Existențialismul creștin și existențialismul ateu Speculative teismul The Personalist, un jurnal dedicat personalismului între 1920-1979, acum Pacific Philosophical Quarterly

Note

Surse

Lecturi suplimentare Bengtsson, Jan Olof (2006). The Worldview of Personalism: Origins and Early Development. Oxford University Press. ISBN 978-0-19-929719-1. Retrieved 11 July 2018. Bengtsson, Jan Olof (2008). "Reply to Phillip Ferreira". The Pluralist. University of Illinois Press / Society for the Advancement of American Philosophy. 3 (2): 47–61. JSTOR 20708936. Bengtsson, Jan Olof (2013). "Personalism". Encyclopedia of Sciences and Religions. Dordrecht: Springer Netherlands. doi:10.1007/978-1-4020-8265-8_1689. ISBN 978-1-4020-8264-1. Burrow, R. (1999). Afrikan American Contributions to Personalism. Encounter-Indianapolis-, 60, 145-168. De Tavernier, Johan (30 September 2009). "The Historical Roots of Personalism". Ethical Perspectives. Peeters Publishers. 16 (3): 361–392. doi:10.2143/ep.16.3.2042719. ISSN 1370-0049. Schmiesing, Kevin (2000), A History of Personalism, Acton Institute for the Study of Religion and Liberty, doi:10.2139/ssrn.1851661

Link-uri externe

Personalism: o introducere critică De Rufus Vizuină Emmanuel Mounier și Personalism Personalism: O Scurtă Relatare. Departamentul de Filosofie, Universitatea din Central Florida, include link-ul de la personalism bibliografie Personalism Revista (Lublin, Polonia) Istoria Personalism - Acton Institute - , de asemenea, articole de pe Personalism Economic Cine Este Aproapele Meu? Personalism și Bazele de Drepturile Omului de Thomas D. Williams O Prezentare de Personalism de Bogumił Gacka Categorie:Mișcări teologice creștine