Colina (film)

Colina (titlul original: în ) este un film dramatic americano-britanic alb-negru din 1965 regizat de Sidney Lumet, pe baza unui scenariu de Ray Rigby.

Acțiunea sa se desfășoară în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în Deșertul Libian, într-o închisoare a armatei britanice. În film se confruntă brutalitatea personalului cu eforturile deținuților de a supraviețui și cu încercările unora dintre ei de a-și păstra demnitatea. Totodată, filmul reflectă diverse trăsături de personalitate în rândul deținuților și al personalului: lașitate, nepăsare, sete de putere, sadism, umanitate, demnitate, curaj. Apar și raporturile care se creează între oameni într-un asemenea cadru: lupta pentru putere, dominația psihică asupra mulțimii, autoritatea morală impusă firesc etc.

Rolurile principale sunt interpretate de Sean Connery, Harry Andrews, Ossie Davis și Ian Hendry.

Filmul a fost distins cu câteva premii, printre care cel pentru scenariu, la Festivalul de la CannesThe Hill, Festival de Cannes..

Acțiunea filmului

Pe fondul genericului se vede o colină artificială făcută din nisip, pe care urcă cu greu un militar, ducând pe umăr un sacSecțiune după conținutul de imagine și textual al filmului.. Ajuns în vârf, golește sacul de nisipul din el. Între timp, pe terenul întins al închisorii, mai multe grupuri de militari fac exerciții fizice sub comanda altor militari. Când militarul de pe colină pornește să coboare, își pierde cunoștința și cade. Câțiva militari vin în fugă să-l ia. Un subofițer din personalul închisorii, sergentul major Wilson, le ordonă să-l ducă la infirmerie. Alți militari urcă la rândul lor cu saci de nisip pe care îi golesc în vârful colinei.

La infirmerie, în timp ce căpitanul medic militar îl examinează pe pacient, Wilson îl anunță că va sosi un nou grup de condamnați, printre care un sergent major, Roberts, despre care a auzit și medicul. Wilson dorește ca medicul să-l găsească apt pentru detenție și pedepse.

Wilson ia primul contact cu un subofițer nou în personalul închisorii, sergentul Williams, fost gardian de închisoare civilă în Anglia, care spune că a vrut să devină gardian militar. Wilson îi spune că de fapt el conduce închisoarea. Tot ce se întâmplă trebuie să i se raporteze lui. Maiorul comandant al închisorii doar semnează hârtii.

Doi militari care și-au ispășit condamnarea sunt eliberați și ies pe poarta exterioară a închisorii, iar cei cinci noi deținuți intră.

Cei cinci nou veniți sunt luați în primire de Wilson și Williams. Wilson ia cunoștință de motivele condamnării lor. Soldatul King, un negru din Indiile Occidentale, a furat trei sticle de whisky din cantina subofițerilor. Soldatul Bartlett a furat cauciucuri de camioane ale armatei și le-a vândut unor civili. A mai fost condamnat de mai multe ori și nu a participat la nicio luptă. Soldatul McGrath, un scoțian, s-a bătut cu polițiști militari. Soldatul Stevens a încercat să plece acasă, la soția lui. Sergentul major Roberts a refuzat să execute un ordin al superiorului său, și l-a bătut pe acesta.

„Tratarea” noilor deținuți începe cu jigniri la adresa lor. Wilson îi face remarci rasiste lui King, iar Williams îl face laș pe Roberts și de sex nedeterminat pe Stevens.

După un examen medical foarte sumar, cei cinci îi sunt dați în primire de Wilson lui Williams, cu ordinul să-i facă să urce colina de șase ori, în pas alergător, cu tot echipamentul, în afară de Roberts, care trebuie să continue timp de jumătate de oră. Când acesta cade și se rostogolește la picioarele lui Williams, Wilson îi ordonă acestuia să-l lase să se odihnească.

Ceilalți sunt duși într-o celulă, apoi trimiși să-și ia rația de prânz. Williams îl duce și pe Roberts în aceeași celulă, unde îl închide, deci îl lipsește de mâncare. Ceilalți se întorc în celulă. Toate deplasările trebuie făcute în pas alergător, chiar dacă astfel, o parte din mâncare cade din gamele. Williams revine, îl jignește pe Roberts, acesta îi replică, la care ceilalți râd. Cu acest pretext, Williams îl ia pe Stevens, cel mai slab dintre ei, pe care îl ghicește și psihic astfel, ca să-l mai facă să urce pe colină.

Toată armata britanică din Africa știe de cazul lui Roberts. După incidentul cu superiorul, subunitatea sa a fost trimisă la luptă și masacrată. McGarth îi reproșează aceasta și se repede să-l bată. Îi desparte King.

Williams îi ia din nou să urce colina. Stevens, deja foarte obosit, leșină, și este trezit aruncându-se pe el găleți de apă.

Un alt sergent, Harris, merge la Wilson și îi raportează ce face Williams, exprimându-și părerea că Stevens nu va rezista la un asemenea tratament. Wilson nu ține seama de raportul lui, îi reproșează că este prea blând cu deținuții și, deși au în particular relații neprotocolare, îl amenință sub formă de glumă că îl trimite și pe el pe colină.

Pe colină, Bartlett nu se mai poate ridica în picioare, și i se aruncă apă în față. Și Roberts șade, dar pentru că nu vrea să se ridice. La ordinul lui Williams, vin deținuți să-l ude și pe el, dar el le aruncă nisip în față, apoi cei cinci își aruncă nisip unii peste alții sub formă de joacă, într-un acces de râsete. Vin încă doi gardieni cu bastoanele pregătite să-i lovească, și ei se ridică cu multă greutate.

Noaptea, Williams vine singur la colină să-și încerce puterile. Deși fără să ducă vreo greutate, reușește s-o urce doar de trei ori. Apoi, la cantină, Wilson și Williams se concurează la băut, până ce Williams cade de pe scaun. După ce Wilson merge la culcare, Williams se ridică, ia o sticlă de băutură, își afundă capul în rezervorul de apă, merge să-l trezească pe Wilson și îi oferă un ultim pahar.

În celulă, cei cinci s-au prăbușit seara cu rucsacurile în spate. Cei mai în putere se trezesc, și abia atunci își scot rucsacurile, scoțându-le și de pe ceilalți. Râd împreună, iar Bartlett scoate din tocul bocancului o brichetă și o țigară pe care o fumează în patru. Apoi se pregătesc pentru inspecția de a doua zi. Stevens este prea epuizat ca s-o facă, și Roberts îi freacă echipamentul de zid, ca să-l albească cu var.

A doua zi se face apelul de dimineață. Comandantul o plătește pe prostituata cu care a petrecut noaptea și vine în inspecție. Oprindu-se în dreptul lui Stevens, constată că echipamentul său este dat cu var și ordonă sancționarea lui. Stevens trebuie să văruiască zidul celulei. Harris îl escortează și îi vorbește omenește, spunându-i că trebuie să învețe să supraviețuiască.

Deținuții sunt puși să se cațere pe o frânghie și să se deplaseze agățându-se de alta pe deasupra unui șir de bolovani colțuroși. McGarth cade cu spatele pe ei, iar Bartlett nu se poate cățăra, fiind prea gras.

Între timp, Williams îl pune pe Stevens să urce colina cu masca contra gazelor pe figură.

În celulă, Stevens dă semne de boală, nu se poate ține pe picioare. Roberts îl cheamă pe Harris și îi raportează faptul. Vine Williams, care se ceartă cu Harris, pe motiv că acesta se amestecă în chestiunile celulei care îi este încredințată lui. Harris îi atrage atenția lui Wilson asupra stării lui Stevens, dar Wilson îl amenință cu transferul dacă se mai plânge de un coleg.

Medicul vine să-l consulte pe Stevens, dar Wilson spune că nu e cazul, că el știe ce are de făcut, că el comandă și că medicul l-a declarat apt pe Stevens, așa că nu mai are de ce să-l consulte.

În celulă, Stevens stă nemișcat cu fața la zid, iar Bartlett vorbește despre Williams, cum că nu știe să spună decât „Drepți!, „La stânga împrejur!” și „Pas alergător, marș!”, la care Stevens execută inconștient și automat comenzile. Bartlett continuă să-i dea comenzi și toți patru râd în hohote, până ce Stevens se prăbușește mort.

Wilson și Williams se distrează într-un local, unde vine Harris să raporteze ce s-a întâmplat.

Wilson decide că Williams trebuie să iasă nevinovat din această situație și cazul să fie mușamalizat. Îi amintește medicului că l-a examinat superficial pe Stevens la vizita medicală și că trebuie să raporteze o moarte accidentală. Medicul acceptă indicația lui Wilson.

Noaptea, în celulă, King îl întreabă pe Roberts cum a fost incidentul cu superiorul lui. Roberts îi spune că a primit ordin să atace, a pierdut jumătate din subunitate, s-a retras, dar comandantul i-a ordonat să atace din nou. De aceea, Roberts era să-l omoare în bătaie dacă nu era oprit. El a fost arestat, un alt subofițer a primit comanda, subunitatea a pornit din nou la atac și au pierit toți. Pe de o parte simte justificat ce a făcut, dar pe de alta este conștient de faptul că ordinele trebuie executate, altfel armata nu poate exista.

Dimineața, Roberts declară că va merge la raport la comandant în legătură cu Williams. Numai King este de acord cu el. McGarth încearcă să-l convingă să n-o facă, pentru a evita necazurile pe care le-ar avea, dar când se dă deșteptarea, toată închisoarea strigă numele lui Stevens, ceea ce întărește hotărârea lui Roberts.

Wilson ordonă să se deschidă celulele, toți deținuții ies în fața acestora, tot mai mulți scandează numele lui Stevens și fac zgomot lovindu-și gamelele. Și McGarth este luat de val, ba chiar și Bartlett care, după câteva secunde, încetează speriat să mai strige.

Vin gardieni cu furtunuri de stins incendii. Strigătele încetează. Wilson cere deținuților să-și pună la loc gamelele. Unul din ei și-o aruncă. Wilson îl întreabă cum îl cheamă, iar acesta răspunde „Stevens”. Wilson ordonă unui gardian să-l ducă pe deținut înapoi la morgă, pentru că a înviat, dar mai întâi să treacă peste colină. Apoi ordonă să i se aducă un regulament militar.

Un deținut întreabă cine l-a omorât pe Stevens. Wilson ordonă să fie condus la morgă, ca să constate dacă Stevens poartă urme de violență, apoi să meargă la comandant și să scrie un raport despre ce a constatat.

Cu regulamentul militar în mână, Wilson îi amenință pe toți deținuții cu colina, iar pe conducătorii protestului cu judecarea pentru răzvrătire. Spune că îl va desemna ca atare pe fiecare al cincilea deținut. După comanda „drepți”, pe care deținuții o execută, întreabă cine vrea să meargă la raport la comandant. Se prezintă numai Roberts, spunând că vrea să raporteze că Williams este răspunzător de moartea lui Stevens, și că toți cei din celula lui știu aceasta. Wilson îl întreabă pe Bartlett dacă l-a văzut pe Williams omorându-l pe Stevens. Deținutul răspunde negativ. Îl întreabă și pe McGarth dacă a asistat la vreo crimă, iar acesta răspunde tot nu. Doar King îi spune ce i-a spus și Roberts. Wilson i se adresează și lui Williams, cerându-i să răspundă acuzației, pe care acesta o neagă. Atunci Wilson îi ordonă lui Harris să-i conducă la raport la comandant pe Roberts și pe King, și să-l anunțe și pe medic să fie acolo. Harris vorbește sub formă de glume despre incompetența medicului și face aluzii la comportamentul uman al lui însuși cu deținuții. În final, Wilson anunță că va fi rație suplimentară de brânză la prânz, și deținuții reacționează cu manifestări de bucurie.

Wilson îl anunță pe Harris că îl pune sub ordinele lui Williams, motivând ironic că Harris nu caută promoții și privilegii, ceea ce de altfel este adevărat.

Williams îi spune lui Roberts că vrea să se confrunte numai ei doi într-o încăpere goală, dar mai ia și alți doi gardieni cu el fără să observe Roberts. Cei trei îl bat cu sălbăticie pe Roberts, apoi îl duc în celula lui. Williams le ordonă celor patru să se echipeze, pentru că îi va duce pe colină. Roberts refuză să meargă. Williams le ordonă lui Bartlett și McGarth să-l ducă pe sus. Roberts îi face înțeles lui Bartlett că îl lovește dacă se apropie de el, iar McGarth refuză, spunând că nu este sclav, ci soldat. Bartlett îl cheamă pe Harris, rugându-se să fie mutat în altă celulă. Acesta constată starea lui Roberts și-l trimite la infirmerie. Roberts refuză, spunând că nu vrea să rateze raportul la comandant. Harris le ordonă totuși lui King și McGarth să-l ducă la medic. Revine Williams și Bartlett îl anunță ce s-a întâmplat.