Pezizales (Joseph Schröter, 1894) din încrengătura Ascomycota în subdivizia Pezizomycotina și clasa PezizomycetesMycobank este un ordin de ciuperci mare, împărțit în 16 familii, 199 de genuri și 1683 de specii, fiind răspândit în toată lumea.P. M. Kirk, P. F. Cannon, D. W. Minter, J. A. Stalpers: „Dictionary of the Fungi”, editia a 10-ea, Wallingford 2008, p. 512, ISBN 0-85199-826-7 O parte a soiurilor coabitează cu rădăcinile de arbori, formând micorize, dar altele sunt saprofite sau/și parazitare. Unii zbârciogi au însușiri micorizante și saprofite. Apotecile (corpurile fructifere) se dezvoltă suprateran sau subteran. Nu puține specii sunt de folos mare economic, ca de exemplu cele ale ultim numitului gen sau trufele.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 53-55, ISBN 3-405-12116-7Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 222-223, ISBN 978-3-8427-0483-1Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 622-691, ISBN 978-3-440-14530-2
Istoric Acest ordin de ciuperci a fost determinat de omul de știință german Joseph Schröter sub denumirea Ordnung Pezizinae, publicat post mortem în volumul 1 al lucrării Die natürlichen Pflanzenfamilien nebst ihren Gattungen und wichtigeren Arten insbesondere den Nutzpflanzen din 1897.Joseph Schröter: „Die Ordnung Pezizinae”, în: Adolf Engler, Karl Anton Eugen Prantl: „Die natürlichen Pflanzenfamilien nebst ihren Gattungen und wichtigeren Arten insbesondere den Nutzpflanzen”, vol. 1, Editura Engelmann, Leipzig 1897, p. 173 Acest taxon este valabil până în prezent (2019), fiind doar modificat în Pezizales. Alte încercări de redenumire nu au fost făcute.Index Fungorum
Descriere Acest ordin cuprinde specii care au corp fructifer apotecial sau cleistotecial cu asce care se deschid printr-un opercul excentric situat apical sau se rup. Apotecile care pot să fie trunchiate sau sesile au dimensiuni de la mai puțin de un milimetru până la aproximativ 15 cm și variază în consistență și culori. În apoteciu se găsesc parafize și asce alungite, persistente, care conțin ascospori unicelulari, bipolar simetrici, și, de obicei, bilateral simetrici, rotunjori până elipsoidali, hialini până la pigmentați puternic, adesea ornamentați. Deși majoritatea speciilor sunt cunoscute numai în starea teleomorfă, sunt cunoscute de asemenea diverse specii anamorfice. Stadiul anamorfic (conidian) este de diferite tipuri și se dezvoltă hipogeu. În general, ciupercile Pezizales au miceliul primar de lungă durată, iar cel secundar de scurtă durată. Înmulțirea acestora se realizează pe cale asexuată și sexuată.K. Hansen, D. H. Pfister: „Systematics of the Pezizomycetes - the operculate discomycetes”, în: „Mycologia”, vol. 98 . nr. 6, 2006, p. 1029-1040
Sistematică Familii în ordinul Pezizales Ascobolaceae (Boud.) Sacc. (1884)P. A. Saccardo: „Conspectus generum discomycetum hucusque congitorum”, în: „Botanisches Centralblatt”, nr. 18, Kassel 1884, p. 213-256 (219) Ascodesmidaceae J.Schröt. (1893) Joseph Schröter: „Ascodesmidaceae”, în: Ferdinand Kohn: „Kryptogamen-Flora von Schlesien”, vol. 3/2, Breslau 1893, p. 31 Caloscyphaceae Harmaja (2002)Harri Harmaja: „Caloscyphaceae”, în: „Karstenia”, nr. 42/1, Helsinki 2002, p. 27 Carbomycetaceae Trappe (1971)James M. Trappe: „A Synosis of Carbomycetaceae”, în: Transactions of the British Mycological Society”, nr. 57, 1971, p. 85-92 (87) Chorioactidaceae Pfister (2008)Donald H. Pfister: „Chorioactidaceae”, în: „Mycological Research”, vol. 112, nr. 5, 2008, p. 518 Discinaceae Benedix (1962)E. H. Bendix: „Discinaceae”, în: „Zeitschrift für Pilzkunde”, nr. 27, Editura Deutsche Gesellschaft für Pilzkunde, Berlin 1962, p. 100 Glaziellaceae J. L. Gibson (1986) J. L. Gibson: „Glaziellaceae”, în: „ Mycologia”, vol. 78, nr. 6, p. 953 Helvellaceae Fr. (1822)Elias Fries: „Systema mycologicum, vol. 2, Editura Ernest Mauritius, Greifswald 1822, p. 1 KarstenellaceaeHarmaja (1974)Harri Harmaja: „Karstenellaceae”, în: „Karstenia”, nr. 14, Helsinki 1974, p. 110 Morchellaceae Rchb. (1834)Ludwig Reichenbach: „Das Pflanzenreich in seinen natürlichen Classen und Familien”, Editura Verlag der Expedition des Naturfreundes, Leipzig1834, p. 2 Pezizaceae Dumort. (1829)B.C. Dumortier: „Analyse des familles des plantes, avec l'indication des principaux genres qui s'y rattachent, Editura J. Casterman Ainé, Tournay 1829, p. 72 Pyronemataceae Corda (1842) A. K. J. Corda: „Anleitung zum Studium der Mykologie…”, Editura Ehrlich, Praga 1842, p. 149 Rhizinaceae Bonord. (1851)H. F. Bonorden: „Handbuch der allgemeinen Mykologie”, Editura E. Schweizerbart’sche Verlagshandlung und Druckerei, Stuttgart 1851, p. 200 Sarcoscyphaceae (Le Gall) Eckblad (1968)F. E. Eckblad: „Sarcoscyphaceae”, în: „Nytt Magasin for Botanik”, vol. 15, nr. 1-2, Oslo 1968, p. 103 Sarcosomataceae Kobayasi (1937) Yosio Kobayasi: „Sarcosomaceae”, în: „ Botanical Magazine”, vol. 13, Tokio 1937, p. 516 Tuberaceae Dumort. (1822)B.C. Dumortier: „Commentationes botanicae – Observations botaniques”, Editura Ch. Casterman-Dieu, Tournay 1822, p. 69, 79
Genuri cu sediu incert de familie Există câteva genuri aparținătoare ordinului Pezizales, fiind însă incertae sedis referitor la familie:H. T. Lumbsch, S. M. Huhndorf: „Outline of Ascomycota”, în: „Myconet” vol. 13, 31 decembrie 2007, p. 1-58 Delastria Discinella Filicupula Loculotuber Microeurotium Orcadia Urceolaria
Familii ale ordinului în imagini (selecție)
Delimitatre Deși de formă asemănătoare, diverse genuri aparțin altor familii, fiind astfel neînrudite cu acest ordin, ca de exemplu: Bovista Pers. (1794) din familia Agaricaceae și ordinul Agaricales Calvatia Fr. (1849) din familia Agaricaceae și ordinul Agaricales Lycoperdon P.Micheli (1729) sau Pers. (1794) din familia Agaricaceae și ordinul Agaricales Phallus ( Junius) L. (1758) din familia Phallaceae și ordinul Phallales Scleroderma Pers. (1801) din familia Sclerodermataceae și ordinul Boletales
Note
Bibiliografie Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4 Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8 Ernst Gäumann: „Vergleichende Morphologie der Pilze”, Editura Gustav Fischer, Jena 1926 J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2 Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4 Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora der Pilze – vol. II a.: „Höhere Phycomyceten und Ascomyceten”, Editura Gustav Fischer, Jena 1963
Legături externe
Categorie:Micoriză Categorie:Ciuperci parazite Categorie:Ciuperci saprofite Categorie:1894 în știință