Masturbarea reprezintă acțiunea de autostimulare a organelor sexuale, de către bărbați sau femei, denumită impropriu onanie sau onanism, adesea cu scopul atingerii orgasmului.
Cercetările au demonstrat faptul că masturbarea este frecventă la oameni de ambele sexe și de toate vârstele, dar există variație. Multe beneficii medicale și psihologice au fost atribuite unei atitudini sănătoase față de sexualitatea umană în general și masturbarea în particular. Nu este cunoscută nicio relație cauzală între masturbare și vreo formă de tulburări fizice sau mentale. Singura excepție sunt unele cazuri din boala Peyronie.
Masturbarea a fost reprezentată în artă din timpuri preistorice și este menționată și discutată în scrieri foarte vechi. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea unii teologi europeni și medici o descriau drept „ticăloasă”, „deplorabilă” și „hidoasă”, dar de-a lungul secolului XX aceste tabuuri au dispărut în mare parte. A sporit discutarea ei și explicarea ei în artă, muzică, televiziune, filme și literatură. Religiile de azi au punct de vedere diferite despre masturbare; unele o privesc drept o practică aducând daune spirituale, altele nu o văd ca dăunătoare din punct de vedere spiritual, iar altele o evaluează în funcție de situație. Statutul legal al masturbării a variat de-a lungul istoriei, iar azi masturbarea în public este ilegală în cele mai multe țări.
În Occident, masturbarea de unul singur sau cu un partener este considerată o parte sănătoasă și normală a plăcerilor sexuale, așa cum diverse autorități de sănătate s-au exprimat în broșurile și politicile lor. Masturbarea a fost observată la multe specii animale, atât libere cât și în captivitate.Pentru mai multe note de subsol vezi articolul principal :en:Animal sexuality#Autoeroticism (masturbation).
Terminologie: onanism
miniatura Masturbarea masculină mai este numită, în mod impropriu, și onanie sau onanism, denumire care vine de la personajul biblic Onan.
Acesta refuza împlinirea responsabilității leviratului, a cărui datorie era să însămânțeze pe văduva fratelui său cu care, conform rânduielii, se căsătorise pentru a asigura continuarea neamului acestuia (fiii născuți cu văduva erau deci considerați fii ai celui răposat). Onan, însă, a refuzat să o lase însărcinată pe femeia fratelui său decedat, vărsându-și sămânța pe jos, ca să nu ridice urmași fratelui său (Facerea 38, 9) ceea ce a atras mânia lui Dumnezeu care, drept pedeapsă, l-a omorât. Deci, păcatul lui Onan nu era masturbarea, motiv pentru care, termenul onanie nu ar trebui să fie, strict vorbind, sinonim cu masturbare. Ceea ce făcea Onan se numește coitus interruptus. Biblia nu afirmă nicăieri că masturbarea ar constitui păcat.
Bibliile în limba română, inclusiv traducerea Cornilescu, care inițial se dorea și a fost publicată ca și cum ar fi fost traducere ortodoxă, folosesc termenul „malahienii” sau „malahii” (adică „cei care se masturbează”) pentru cei care nu vor moșteni Împărăția Cerurilor (1 Cor. 6:9). Conform lui Emanuel Conțac și Chrys C. Caragounis această traducere este anacronică (greșită), cuvântul malakia schimbându-și sensul în „masturbare” încă de la opera lui Ioan Gură de Aur (sfârșitul secolului IV d.Hr.). Ortodocșii au tradus sensul din neogreacă, în loc să traducă din greaca koine.Cf.
Tehnici de masturbare Metodele de masturbare comune ambelor sexe includ apăsarea sau frecarea ariei genitale, fie cu degetele sau cu un obiect, cum ar fi o pernă; stimularea penisului sau vulvei cu vibratoare electrice, care pot fi introduse în vagin sau anus. Membrii ambelor sexe pot să reacționeze la atingerea mamelelor sau a altor zone erogene, folosind uneori și lubrifianți pentru a intensifica senzația.
Citirea sau vizionarea materialelor pornografice, sau fantezia sexuală, sunt de obicei asociate masturbării. Unii își vor reaminti experiențe sexuale anterioare în timpul masturbării.
Unii oameni obțin plăcere sexuală introducându-și obiecte în uretră (tubul prin care se urinează și, în cazul bărbatului, prin care curge sperma). Alte obiecte precum pixurile și termometrele sunt uneori folosite deși această practică poate conduce la răni și/sau infecție. Unii oameni se masturbează folosind aparate care simulează coitul.
Masturbarea din punct de vedere medical și psihologic
Scurt istoric
În Antichitate Masturbarea era considerată un act divin în Egiptul antic, urmare a convingerii că lumea a fost creată de zeul Atum care și-a slobozit sămânța pe Pământ. Faraonii obișnuiau să practice un ritual care simboliza creația, masturbându-se în timpul unor ceremonii publice, apoi ejaculau în Nil pentru a se asigura că nivelul fluviului nu va fi afectat de secetă. De asemenea, în timpul sărbătorii închinate lui Min, zeul fertilității masculine, egiptenii se masturbau în public pentru a-i aduce astfel mulțumire pentru potență.
Grecii antici considerau masturbarea drept normală și drept înlocuitor sănătos pentru alte forme de plăcere sexuală. Ei o considerau drept supapă contra frustrărilor sexuale distructive.
Masturbarea era considerată comportament ținând de clasele inferioare.
În Epoca Modernă
Obsesia europeană și americană cu masturbarea a început în 1722. Obsesia respectivă este o creație a iluminismului.
În 1838, declarase în Des Maladies Mentales că masturbarea era „recunoscută în toate țările ca o cauză a nebuniei”.William Dufty (1975) Sugar Blues, pages 65,6
Atitudinile medicale față de masturbare au început să se schimbe spre sfârșitul secolului al XIX-lea când , în lucrarea sa fundamentală din 1897 Studii în psihologia sexului, a pus sub semnul întrebării premizele lui Simon-Auguste Tissot.
Secolul XX
În jurul începutului secolului XX, presupusa boală de isterie feminină—din grecescul hystera sau uter—era tratată prin ceea ce azi am putea descrie drept masturbare administrată de către medic. Tehnicile includeau primele vibratoare și frecarea organelor genitale ale pacientei cu creme placebo.
Psihanalistul australian Wilhelm Reich în eseul său din 1922 Concerning Specific Forms of Masturbation a încercat să identifice formele sănătoase și cele nesănătoase de masturbare. A încercat să coreleze modul în care oamenii se masturbează cu gradul de înclinare către sexul opus și cu patologiile lor psiho-sexuale.
Deja în 1961 Enciclopedia comportamentului sexual a lui Albert Ellis și Albert Abarbanel declara că masturbarea este normală și sănătoasă la orice vârstă.
În secolul al XX-lea (1962), ideea de „nebunie datorată masturbării” a fost atribuită unor ipoteze iraționale și neștiințifice.
reda în 1973 schimbarea consensului științific astfel:
Această schimbare de consens medical a fost inițiată de cercetările magistrale ale lui Alfred Kinsey și ale cuplului cu . Ei au arătat că masturbarea este practicată de marea majoritate a oamenilor și că este un comportament sănătos din punct de vedere medical și normal din punct de vedere psihologic.
În SUA masturbarea nu mai este un diagnostic valabil începând cu DSM II (1968). a declarat în mod consensual masturbarea ca normală în 1972. Dörner și alții au scris în studiul lor devenit clasic (1978): „Autosatisfacerea este deci un bun neprețuit pentru reușita plăcerii sexuale, dar și pentru alte relații de parteneriat și sexuale: căci numai dacă pot să-mi ofer mie ceva, pot să-i ofer și altuia. ... Nu autosatisfacerea, ci sentimentele aflate în strânsă legătură cu aceasta necesită printre altele ajutor prin consiliere, respectiv terapie!” Cf.
Secolul XXI
Conform cu , „Ea este considerată anormală doar când oprește comportamentul vizând partenerul, este făcută în public sau este suficient de compulsivă pentru a produce deranj.” Masturbarea nu produce ejaculare precoce. Ce a scris Centrul de sănătate McKinley al Universității din Illinois: „Științele medicale au destrămat multe mituri asociate formal cu masturbarea, cum ar fi că îți crește păr în palmă, ar produce nebunie sau că masturbarea ar goli corpul de energie.”
Exprimat profetic de Szasz în 1973, Encyclopædia Britannica aprobă în 2019 folosirea masturbării în cadrul terapiei problemelor sexuale. Human Sexuality: An Encyclopedia a făcut același lucru spre sfârșitul secolului XX. Britannica numește „mituri” ideile că masturbarea ar fi nesănătoasă sau comportament imatur.
Stoian și Navolan afirmă că învățarea masturbării este folositoare în cazul tulburărilor de orgasm feminin.
Masturbarea în fiecare zi nu este dăunătoare, chiar de mai multe ori pe zi.Herbenick, Debby (7 octombrie 2014) , Men's Health.
Potrivit DSM-5-TR, „ejacularea întârziată este asociată cu masturbarea foarte frecventă, utilizarea tehnicilor de masturbare care nu sunt ușor de duplicat de un partener și disparități marcante între fanteziile sexuale în timpul masturbării și realitatea sexului cu un partener.”
În general masturbarea nu are riscuri, iar complicațiile apar rar. Când ele apar, este în general o problemă de tehnică de masturbare sau din cauza unei boli psihiatrice preexistente.
Mulți alți medici, cercetători medicali, universități și comisii de stat pentru educația medicală susțin aceste concluzii. De exemplu, un studiu modern arată că a avea multe orgasme protejează bărbații împotriva bolilor de inimă.
Sexologul și istoricul a afirmat: „Mai puțin clinic, mai puțin manifest politic, viciul solitar al imaginației și al fanteziei care îl îngrozise atât de mult pe Rousseau fusese transformat într-o virtute: plăcerea de sine era calea către autocunoaștere, autodescoperire și bunăstare spirituală.”
Asociația Psihologilor din România s-a referit la niște prejudecăți despre masturbare într-un comunicat oficial din 2021.
Frecvență, vârstă, sex
Frecvența cu care cineva se masturbează este determinată de mai mulți factori, de exemplu puterea cuiva de a rezista la tensiunea sexuală, nivelul hormonilor care influențează excitarea sexuală, obiceiurile sexuale, influența anturajului, starea de sănătate și atitudinea cu privire la masturbare desprinsă din cultura acelei persoane; E. Heiby și J. Becker au cercetat-o pe ultima. Anumite probleme medicale sunt corelate cu masturbarea, în care masturbarea nu este cauză, ci efect, cu excepția introducerii de corpuri străine (obiecte) în vezica urinară.
Mai multe cercetări au găsit că masturbarea este frecventă la oameni. Studiile din anii '50 ale lui Alfred Kinsey asupra populației americane au arătat că 92% din bărbați și 62% din femei s-au masturbat de-a lungul vieții lor. Rezultate similare au fost obținute într-un sondaj național de probabilitate din Marea Britanie în anul 2007. Rezultatele au arătat că dintre indivizii între 16 și 44 de ani, 95% din bărbați și 71% din femei s-au masturbat la un moment dat. 73% din bărbați și 37% din femei au raportat că s-au masturbat în ultimele patru săptămâni dinaintea sondajului, în timp ce 53% din bărbați și 18% din femei au raportat că s-au masturbat în ultimele șapte zile dinaintea lui. Un studiu britanic din 2008 numit „The Gossard Big M Survey” a arătat că masturbarea este în creștere printre femeile între 18 și 30 de ani și că 92% din femeile cuprinse în studiu se masturbaseră. Mai departe, două treimi se masturbaseră de cel puțin 3 ori pe săptămână iar dintre cele din Londra au raportat că se masturbaseră de cel puțin 4 ori pe săptămână. În cadrul cercetării a fi sau nu căsătorită și frecvența cu care făceau sex cu un partener nu au avut efecte statistice asupra frecvenței cu care se masturbau. Adică, femeile care se masturbaseră aveau aceeași probabilitate de a face sex cu un partener în cursul acelei săptămâni ca și femeile care nu se masturbaseră. Masturbarea a fost folosită pentru a spori contactele sexuale regulate și este adesea folosită în terapiile sexologice pentru a trata problemele de performanță sexuală, dar nu pentru a înlocui contactele sexuale.