Karl Johann Kautsky ( ; ) a fost un filosof, jurnalist și teoretician marxist ceho-austriac. Kautsky a fost recunoscut ca fiind unul dintre cei mai de seamă promotori ai marxismului ortodox după moartea lui Friedrich Engels în 1895 și până la izbucnirea Primului Război Mondial din 1914.

După război, Kautsky a devenit un critic deschis al Revoluției Bolșevice, angajându-se în polemici cu Vladimir Lenin și Leon Troțki pe marginea naturii statului sovietic.

Viața și cariera

Primii ani Karl Kautsky, născut la Praga dintr-o familie de artiști din clasa de mijloc, părinții lui erau (scenograf) și Minna (actriță și scriitoare). Familia s-a mutat la Viena când Kautsky avea șapte ani. A studiat istoria, filozofia și economia la Universitatea din Viena începând cu 1874 și a devenit membru al Partidului Social Democrat din Austria (SPÖ) în 1875. În 1880, el s-a alăturat unui grup de socialiști germani din Zürich, care erau susținuți financiar de , și care făceau contrabandă cu materiale socialiste în Germania, pe vremea (1878 – 1890). Influentat de , secretarul lui , a devenit marxist, iar în 1881 i-a vizitat pe Marx și pe Engels în Anglia.

Cariera politică În 1883, Kautsky a fondat revista lunară („Vremurile noi”) la Stuttgart, publicație devenită săptămânal în 1890. A editat revista până în septembrie 1917: aceasta i-a adus un venit constant și i-a permis să promoveze marxismul. Din 1885 până în 1890, a petrecut timp în Londra, unde a devenit prieten apropiat cu Friedrich Engels. Poziția sa de teoretician marxist proeminent a fost asigurată în 1888, când Engels l-a însărcinat cu editarea ale lui Marx în trei volume. În 1891 a fost coautor al al Partidului Social Democrat din Germania (SPD) împreună cu August Bebel și .

După moartea lui Engels în 1895, Kautsky a devenit unul dintre cei mai importanți și mai influenți teoreticieni ai marxismului, reprezentând mainstreamul partidului împreună cu August Bebel și prezentând o teorie marxistă a imperialismului. Când Bernstein a atacat poziția marxistă tradițională a necesității revoluției la sfârșitul anilor 1890, Kautsky l-a denunțat, argumentând că accentul pe care Bernstein îl pune asupra fundațiilor etice ale socialismului deschide calea către o chemare la o alianță cu burghezia „progresistă” și o abordare fără clase.

Anii de război În 1914, când deputații social-democrați germani din Reichstag au votat creditele de război, Kautsky (care nu era deputat, dar participa la reuniunile lor) le-a sugerat să se abțină de la vot. Kautsky a susținut că Germania ducea un război defensiv împotriva amenințării Rusiei țariste. Cu toate acestea, în iunie 1915, la aproximativ zece luni după începerea războiului și când devenise evident că va fi un război susținut, îngrozitoare de brutal și costisitor, el a adresat un apel lui Eduard Bernstein și lui împotriva liderilor pro-război din SPD și a denunțat obiectivele anexioniste ale guvernului german. În 1917, a părăsit SPD pentru (USPD), care reunea socialiștii care s-au opus războiului.

După revoluția din noiembrie din Germania, Kautsky a servit ca subsecretar de stat la Ministerul de Externe al guvernului revoluționar de scurtă durată SPD-USPD și a lucrat la găsirea documentelor care demonstrau vinovăția Germaniei imperiale pentru declanșarea războiului.

Polemica cu bolșevicii stanga|miniatura| Kautsky cu social-democrații georgieni, Tbilisi, 1920. În primul rând: S. Devdariani, Noe Ramishvili, Noe Zhordania, Kautsky și soția sa Luise, Silibistro Jibladze, Razhden Arsenidze; în al doilea rând: secretarul lui Kautsky Olberg, Victor Tevzaia , K. Gvarjaladze, Konstantine Sabakhtarashvili, S. Tevzadze , Avtandil Urushadze, R. Tsintsabadze

După 1919, preeminența lui Kautsky a scăzut constant. În 1920, când USPD s-a divizat, el a mers cu o minoritate a partidului care a fuzionat cu SPD. El a vizitat Georgia în 1920 și a scris o carte despre Republica Democratică Georgia, care în acel moment era încă independentă de Rusia bolșevică. Până când a fost publicată în 1921, Georgia fusese puternic influențată de Războiul Civil Rus, , iar bolșevicii au Republica Sovietică Socialistă Georgiană. În 1924, la vârsta de 70 de ani, Kautsky s-a mutat înapoi la Viena împreună cu familia sa și a rămas acolo până în 1938. La momentul Anschlussului lui Hitler, a fugit în Cehoslovacia și de acolo a fost dus cu avionul la Amsterdam, unde a murit în același an.

Karl Kautsky a locuit mulți ani în Berlin-; soția sa, , a devenit o prietenă apropiată a Rosei Luxemburg, care locuia și ea în Friedenau. O placă comemorativă marchează locul unde a locuit Kautsky, în Saarstraße 14.

Vladimir Lenin îl descria pe Kautsky drept „renegat” în broșura clasică „Revoluția proletară și renegatul Kautsky”; Kautsky, la rândul lui, l-a criticat pe Lenin în opera sa din 1934 Marxismul și bolșevismul: democrația și dictatura: Cu toate acestea, atât Lenin, cât și Troțki au apărat Revoluția Bolșevică ca o revoltă socială legitimă și istorică asemănătoare cu Revoluția Franceză, imaginându-se pe ei înșiși și pe bolșevici în rolul iacobinilor, în vreme ce „oportunismul” lui Kautsky și al unor figuri similare l-au considerat o „mită socială”, înrădăcinată în intimitatea lor crescândă cu clasele privilegiate.

O colecție de fragmente din scrierile lui Kautsky, Social-democrația vs. comunismul, discuta despre regimul bolșevic din Rusia. El îi considera pe bolșevici (sau comuniști) ca o organizație conspirativă care a câștigat puterea printr-o lovitură de stat și a inițiat schimbări revoluționare pentru care în Rusia nu exista niciun raționament economic. În schimb, s-a dezvoltat o societate dominată de birocrație, ale cărei defecte depășeau problemele capitalismului occidental. El afirma:

Și:

Moartea și memoria Kautsky a murit la 17 octombrie 1938, la Amsterdam. Fiul său, a petrecut șapte ani în lagărele de concentrare; soția sa, Luise Kautsky, a murit la Auschwitz. Callinicos, A. Teoria socială: o introducere istorică .

Kautsky este remarcabil, în afara polemicii antibolșevice, și pentru editarea și publicarea volumului IV al Capitalului lui Marx (de obicei, publicat sub titlul Teoria valorii excedentare).

Note

Lectură suplimentară

Gronow, Jukka. Despre formarea marxismului: teoria capitalismului lui Karl Kautsky, marxismul celei de-a doua internaționale și critica lui Karl Marx despre economia politică. Chicago: Haymarket Books, 2016. Kołakowski, Leszek , Principalele curente ale marxismului. PS Falla, trans. New York: WW Norton & Co., 2005. Salvadori, Massimo L. Karl Kautsky și Revoluția Socialistă, 1880-1938. Jon Rothschild, trans. London: New Books Left, 1979. Steenson, Gary P. Karl Kautsky, 1854-1938: Marxismul în anii clasici. Pittsburgh, PA: Universitatea din Pittsburgh Press, 1978.

Categorie:Nașteri în 1854 Categorie:Decese în 1938 Categorie:Social-democrați Categorie:Teoreticieni marxiști Categorie:Atei germani Categorie:Filozofi germani Categorie:Filozofi cehi Categorie:Filozofi austrieci Categorie:Germani din secolul al XX-lea Categorie:Cehi din secolul al XX-lea Categorie:Austrieci din secolul al XX-lea Categorie:Germani din secolul al XIX-lea Categorie:Austrieci din secolul al XIX-lea Categorie:Pagini cu traduceri nerevizuite