Ulise (titlul original: în ) este un film dramatic american francez și italian, realizat în 1954 de regizorul Mario Camerini, după Odiseea lui Homer, protagoniști fiind actorii Kirk Douglas, Silvana Mangano, Anthony Quinn și Rossana Podestà.

Filmul respectă relativ în amănunt detaliile din Odiseea lui Homer. Ca să se încadreze în timpul de o oră și jumătate, acțiunea a fost redusă, scoțându-se unele evenimente.

Rezumat

Palatul lui Ulise, regele Itacăi, este ocupat de numeroși pretendenți care încearcă să obțină mâna soției sale, Penelopa, în urma absenței îndelungate a acestuia după încheierea războiului troian. Supusă presiunilor, Penelopa acceptă să aleagă în cele din urmă unul dintre ei drept soț. Pretendenții, conduși de Antinous, profită însă de situație și risipesc averea lui Ulise. Pentru a amâna căsătoria, Penelopa susține că trebuie mai întâi să termine o tapiserie, pe care o desface în secret în fiecare noapte pentru a întârzia finalizarea ei. Între timp, Telemah, fiul lui Ulise și al Penelopei, nemulțumit de comportamentul pretendenților, pornește în căutarea tatălui său.

Pe insula Phaeacia, prințesa Nausicaa și servitoarele sale descoperă pe țărm un naufragiat. În urma încercărilor prin care a trecut, străinul și-a pierdut memoria și nu își mai amintește nici măcar propriul nume. Acesta este primit la curtea părinților Nausicaei, regele Alcinous și regina Arete, iar între el și prințesă se dezvoltă treptat o relație de dragoste. În ziua stabilită pentru căsătoria lor, străinul începe însă să-și recapete amintirile pierdute.

Străinul își amintește că este, de fapt, Ulise. În timpul călătoriei de întoarcere spre Itaca, corabia sa fusese abătută de la curs de o furtună, provocată în urma profanării templului lui Neptun în timpul jefuirii Troiei. Ajunși pe o insulă necunoscută în căutare de hrană, Ulise și oamenii săi pătrund în peștera ciclopului Polifem, care îi închide înăuntru și îl devorează pe unul dintre membrii echipajului. După ce Polifem se plânge de gustul cărnii umane, Ulise îl convinge să culeagă struguri pentru a prepara vin. Profitând de absența ciclopului, grecii pregătesc un țăruș cu care intenționează să-l orbească după ce îl îmbată. Planul reușește, iar Ulise îl determină pe Polifem, rămas fără vedere, să îndepărteze piatra care blochează intrarea în peșteră, permițându-le astfel grecilor să evadeze.

Mai târziu, corabia lui Ulise trece prin apropierea stâncii sirenelor. Dorind să le audă cântecul, acesta poruncește să fie legat de catarg, în timp ce oamenii săi își astupă urechile pentru a nu cădea pradă chemării lor. Ulise este tulburat de sirene, care îi vorbesc folosind vocile membrilor familiei sale. După ce corabia depășește stâncile, un curent neobișnuit o poartă spre o altă insulă.

Ulise își trimite oamenii să cerceteze insula, iar la întoarcere descoperă că aceștia au fost capturați și transformați în porci de Circe, vrăjitoarea care stăpânește acel loc. Aflând despre faptele eroice ale lui Ulise, Circe se îndrăgostește de el și încearcă să-l convingă să rămână alături de ea. Ulise o determină însă să le redea oamenilor săi înfățișarea umană. Convins ulterior de Circe să rămână pentru o perioadă pe insulă, el provoacă nemulțumirea echipajului, ai cărui membri doresc să-și continue călătoria spre casă. În pofida avertismentului lui Circe că Neptun îi va nimici dacă vor pleca, oamenii lui Ulise pornesc pe mare fără acesta și pier într-o furtună. Considerând-o pe Circe responsabilă pentru faptul că le-a permis să plece și hotărât să se întoarcă la familia sa, Ulise începe să construiască o plută. Circe încearcă să-l convingă să rămână, oferindu-i posibilitatea unei vieți veșnice alături de ea. Pentru a-l determina să renunțe la întoarcerea în Itaca, vrăjitoarea cheamă spiritele morților din lumea de dincolo, printre care se numără membrii echipajului său și foștii săi camarazi din războiul troian. Printre cei chemați se află însă și Anticleia, mama lui Ulise, decedată de curând, care îl înștiințează despre situația dificilă în care se află Penelopa. Aflând cele petrecute în absența sa, Ulise devine și mai hotărât să se întoarcă în Itaca. Circe acceptă în cele din urmă să-l lase să plece, avertizându-l că va trebui să înfrunte în continuare mânia lui Neptun.

După ce își recapătă în întregime memoria, Ulise îi dezvăluie prințesei Nausicaa adevărata sa identitate și pornește spre Itaca, despărțirea provocându-i acesteia o profundă suferință. Ajuns la palatul său deghizat în cerșetor, Ulise o întâlnește pe Penelopa și pretinde că este un vechi prieten al soțului ei. El îi propune să organizeze un concurs pentru alegerea viitorului soț: pretendenții trebuie să încordeze arcul de vânătoare al lui Ulise și să tragă o săgeată prin douăsprezece capete de topor aliniate. Înainte de a pleca, Ulise se oprește pentru a-l mângâia pe Argos, bătrânul său câine de vânătoare. Gestul este observat de Telemah, întors între timp acasă, iar tatăl și fiul ajung să se recunoască reciproc.

În ziua următoare, Penelopa organizează concursul, la care participă și Ulise sub înfățișarea cerșetorului. După ce niciunul dintre pretendenți nu reușește să încordeze arcul, Ulise îi cere Penelopei permisiunea de a încerca, asigurând-o că nu intenționează să-i ceară mâna, deoarece este deja căsătorit. El reușește să încordeze arcul și să tragă săgeata prin cele douăsprezece capete de topor, după care își dezvăluie adevărata identitate. Cu ajutorul lui Telemah și al slujitorilor care i-au rămas credincioși, Ulise închide apoi sala de ospăț și îi ucide pe pretendenți.

Distribuție

Producție Filmul a fost conceput inițial pentru a fi realizat în format 3D, iar Georg Wilhelm Pabst a fost prima alegere pentru regie. Acesta s-a retras însă din proiect în ultimul moment,„Dino de Laurentiis Obituary” The Guardian, 11 noiembrie 2010 fiind înlocuit de Mario Camerini, cunoscut îndeosebi pentru comediile sale realizate în Italia. Mario Bava a fost angajat inițial pentru a contribui la realizarea efectelor speciale, însă pe parcursul producției a îndeplinit și rolurile de operator de cameră și co-director de imagine, fără a fi menționat pe generic pentru aceste contribuții. De asemenea, i-a fost atribuită regizarea secvenței cu ciclopul Polifem, contribuție care nu a fost creditată oficial.

Filmările exterioare au avut loc în mai multe locații din regiunea Mediteranei și din Africa de Nord, în timp ce scenele de interior au fost realizate la studiourile deținute de Carlo Ponti și Dino De Laurentiis din Roma. În timpul filmărilor, actorii și-au rostit replicile în propriile limbi, întrucât dialogurile urmau să fie dublate ulterior. Pentru versiunea în limba engleză, Kirk Douglas și Anthony Quinn și-au dublat propriile personaje.

În timpul realizării filmului, Kirk Douglas a cunoscut-o pe Anne Buydens, care avea să devină cea de-a doua sa soție.

Lansare Versiunea italiană durează cu 26 de minute mai mult decât versiunea internațională.

Recepție

Box-office În Italia, filmul a înregistrat cele mai mari încasări ale sezonului cinematografic 1954-1955, obținând venituri de aproximativ 1,8 miliarde de lire italiene.

Recepție critică Filmul a avut parte de o recepție critică mixtă. Pe Rotten Tomatoes, acesta are un scor de aprobare de 52%, bazat pe 56 de recenzii. Consensul critic al site-ului apreciază că Ulise transpune epopeea lui Homer într-o aventură spectaculoasă din punct de vedere vizual, dar inegală, afectată de o narațiune confuză, dialoguri rigide și de absența unei veritabile dimensiuni eroice. Într-o recenzie publicată de Orlando Sentinel, Jean Yothers a descris filmul drept „o călătorie fascinantă în epoca vrăjitoarelor, zeilor și zeițelor și a vrăjitoriei”.

Succesul filmului Ulise le-a permis producătorilor Dino De Laurentiis și Carlo Ponti să încheie ulterior un acord cu Paramount pentru realizarea filmului Război și pace. Cele două producții au avut în comun mai mulți membri ai echipei de filmare. Mario Camerini a fost inițial asociat proiectului în calitate de regizor, însă a fost înlocuit de King Vidor înainte de începerea filmărilor.

În cultura populară Romanul Il disprezzo (1954) al lui Alberto Moravia, cunoscut în limba engleză sub titlul Contempt, a fost inspirat în parte de experiențele autorului în calitate de consultant la scenariul filmului Ulise. Romanul a fost adaptat pentru cinema în 1963 de Jean-Luc Godard, sub titlul Disprețul, producția fiind realizată de Carlo Ponti, unul dintre producătorii filmului Ulise.

În Disprețul, acțiunea se desfășoară în jurul realizării unei adaptări cinematografice fictive a epopeii homerice, regizată de Fritz Lang, care se interpretează pe sine. Lang, cineast austriac afirmat în anii 1920, a fost contemporan cu G. W. Pabst, regizorul ales inițial pentru realizarea filmului Ulise.

Note

Vezi și Listă de filme străine până în 1989

Legături externe

Categorie:Filme din 1954 Categorie:Filme americane din 1954 Categorie:Filme franțuzești din 1954 Categorie:Filme italiene din 1954 Categorie:Filme dramatice din anii 1950 Categorie:Filme în limba italiană din 1954 Categorie:Filme regizate de Mario Camerini Categorie:Filme peplum din anii 1950 Categorie:Filme în limba engleză din 1954 Categorie:Filme de aventură americane Categorie:Filme de aventură italiene Categorie:Filme de aventură franțuzești Categorie:Filme dramatice americane Categorie:Filme dramatice italiene Categorie:Filme dramatice franțuzești Categorie:Filme fantastice americane Categorie:Filme fantastice franțuzești Categorie:Filme fantastice italiene Categorie:Filme americane în limba italiană Categorie:Filme franțuzești în limba engleză Categorie:Filme franțuzești în limba italiană Categorie:Filme italiene în limba engleză Categorie:Filme bazate pe mitologia greco-romană Categorie:Filme cu acțiunea în Grecia antică Categorie:Filme fantastice din 1954 Categorie:Filme de aventură din 1954 Categorie:Filme dramatice din 1954 Categorie:Filme maritime Categorie:Filme americane multilingve Categorie:Filme franțuzești multilingve Categorie:Filme italiene multilingve Categorie:Filme istorice fantastice din anii 1950