Al treisprezecelea trib: Khazarii este o carte scrisă în anul 1976 de Arthur Koestler, în care autorul, de profesie ziarist și scriitor, a emis ipoteza că evreii așkenazi nu ar fi descendenți ai israeliților de origine semită din Antichitate, ci ai khazarilor, un popor turcic convertit la iudaism în secolul al VIII-lea, care a emigrat ulterior spre Europa de Est în secolele XII și XIII, perioadă în care Imperiul Khazar a încetat să mai existe.

Koestler a folosit ca surse la literatura sa lucrările anterioare ale lui Douglas Morton Dunlop, Raphael Patai și ale lui Abraham Poliak. Intenția sa declarată a fost aceea de a face ca antisemitismul să dispară prin dezmințirea bazei sale rasiale.

Studiile genetice nu au găsit dovezi lămuritoare asupra unei origini khazare în rândul evreilor așkenazi, dar au fost găsite dovezi că aceștia provin dintr-un amestec de populații din Orientul Apropiat, Mediterană și Europa de Sud.

Rezumat

Conținut Koestler avansează teza conform căreia evreii așkenazi nu provin din israeliții vechi, ci din khazari, un popor turcic care a fondat un imperiu între Marea Neagră și Marea Caspică și la nord de Munții Caucaz. Ipoteza lui Koestler este aceea că poporul de origine turcică - care s-a convertit la iudaism în secolul al VIII-lea - a migrat spre vest în Europa de Est (actualele state Ucraina, Polonia, Belarus, Lituania, Ungaria, Germania etc.) în secolele XII și XII, când Imperiul Khazar s-a prăbușit.

La sfârșitul ultimului capitol al cărții, asumându-și rolul de istoric și specialist în genetica populațiilor, Koestler rezumă conținutul și intențiile sale după cum urmează: „În prima parte a acestei cărți am încercat să urmăresc istoria Imperiului Khazar pe baza surselor existente. În partea a doua, capitolele V-VII, am compilat dovezile istorice care indică faptul că cea mai mare parte a evreilor estici – și deci a evreilor din lume – este mai degrabă de origine khazar-turcică decât semită. În ultimul capitol am încercat să arăt că dovezile din antropologie concurează cu istoria pentru a respinge credința populară a descendenței evreilor din tribul biblic.”

Surse scrie că teza lui Koestler este „parțial bazată pe antropologie amatoricească”. Gods of the Blood: The Pagan Revival and White Separatism, Duke University Press, 2003, , p. 124., iar argumentele sale științifice provin din cartea The Myth of a Jewish Race (1975) a lui Raphael Patai și a fiicei sale, Jennifer.Biale, David. Blood and Belief: The Circulation of a Symbol Between Jews and Christians, University of California Press, 2008, , p. 259. Se bazează, de asemenea, pe lucrările istoricilor anteriori, în special din cartea evreiască a istoricului ruso-israelian Khazaria: Toledot mamlakhah yehudit (1951),Hundert, Gershon David. Jews in Poland-Lithuania in the Eighteenth Century: A Genealogy of Modernity, University of California Press, 2006, , p. 6 footnote 6.Scammell, Michael. Koestler: The Literary and Political Odyssey of a Twentieth-Century Skeptic, Random House, 2009, , p. 548. Istoria evreilor Khazari (1954) de Douglas Morton Dunlop autor pe care Koestler însuși îl descrie drept o sursă principală.McInnes, Neil. "Koestler and His Jewish Thesis" , The National Interest, Fall 1999. Neil McInnes scrie că Dunlop a fost, cu toate acestea, „mult mai precaut” în concluziile sale, la fel ca și alți istorici ai khazarilor, inclusiv Peter Golden și Moses Shulvas. Golden a descris cartea ca fiind „controversată”, afirmând că ar conține „revendicări profunde ale moștenirii și influenței khazare”.Golden, Peter B., "Khazar Studies: Achievements and Perspectives", in Golden, Peter B.; Ben-Shammai, Haggai; Róna-Tas, András. The World of Khazars: New Perspectives, Brill Publishers, 2007, , p. 9.

Motivul scrierii Biograful lui Koestler, Michael Scammell, scrie că acesta într-o discuție cu biologul francez Pierre Debray-Ritzen i-a spus că „era convins că dacă ar fi putut dovedi că majoritatea evreilor din Europa de Est (strămoșii așkenazilor de astăzi) sunt descendenți din khazari, baza rasială a antisemitismului ar putea fi îndepărtată și antisemitismul însuși ar putea dispărea”. Potrivit lui George Urban, dorința lui Koestler de a asocia evreii așkenazi de khazari „a fost bazată pe o convingere tacită conform căreia strălucirea intelectuală și influența internațională a maghiarilor și a evreilor, în special a evreilor maghiari sau maghiar-evreilor, s-a datorat unor afinități inexplicabile, între cele două popoare”.Urban, George. Radio Free Europe and the Pursuit of Democracy, Yale University Press, 1997, , p. 200.

Recepție În cartea The Invention of the Jewish People , profesor de istora Franței la Universitatea din Tel Aviv și activist politic de extremă stângă, scrie: „în timp ce khazarii au speriat istoricii israelieni, dintre care niciunul nu a publicat o singură lucrare pe această temă, «Al treisprezecelea trib» al lui Koestler a provocat furie și reacții negative. Cititorii evrei nu au avut acces la carte de-a lungul multor ani, aflând despre aceasta doar prin denunțurile veninoase.”. The Invention of the Jewish People, Verso Books, 2009, p. 238. Scriind în The Wall Street Journal, editorul secțiunii Chronicle of Higher Education, Evan Goldstein afirmă: „Sand sugerează că cei care au atacat cartea lui Koestler nu au făcut-o pentru că nu aveau meritul, ci pentru că acești criticii erau lași și ideologi. «Nimeni nu vrea să se uite sub pietre când scorpionii veninoși ar putea fi ascunși sub ele, așteptând să atace imaginea de sine a etniilor existente și ambițiile lor teritoriale».”Goldstein, Evan R. "Where Do Jews Come From?", The Wall Street Journal, 29 October 2009.

Cartea lui Koestler a fost lăudată cu un egal entuziasm atât de extremiștii de stânga, cât și de cei de dreapta. Revista neo-nazistă a calificat-o drept „bomba politică a secolului”Scammell, Michael. Koestler: The Literary and Political Odyssey of a Twentieth-Century Skeptic, Random House, 2009, , p. 547. și a fost susținută cu entuziasm de adepți ai mișcării Identitatea Creștină.. Gods of the Blood: The Pagan Revival and White Separatism, , 2003, , p. 124.; Petersen, Jesper Aagaard. Controversial New Religions, Oxford University Press, 2005, , p. 397. Potrivit lui Jeffery Kaplan, cartea a fost „sursa principală a teoriei khazare”; confirmând propriile credințe ale lui Koestler în ceea ce privește evreii”.. Religion and the Racist Right: The Origins of the Christian Identity Movement, University of North Carolina Press, 1994, , pp. 144–145.Kaplan, Jeffrey. Radical Religion in America: Millenarian Movements from the Far Right to the Children of Noah, Syracuse University Press, 1997, , pp. 48, 191. Goldstein a scris că „Koestler și teoria khazară pe care a avansat-o trăiește în mlaștinile febrile ale mișcării naționaliste albe”.Goldstein, Evan. "Inventing Israel", , 13 October 2009. a scris că Koestler aparent „fie nu știa, fie a ignorat utilizarea în scop antisemit a teoriei khazare de la introducerea sa la începutul secolului”.

Prima ediție în limba română a apărut în anul 1987 la editura profesorului - fost fascist, apoi comunist - Iosif Constantin Drăgan „Nagard” cu sediul în Roma, sub titlul „Al treisprezecelea trib – Imperiul khazarilor și moștenirea sa”, tradusă de Andrei Bantaș după originalul în limba engleză și cu un „Cuvînt înainte” semnat de proprietarul editurii, pomenitul Iosif Constantin Drăgan.Arthur Koestler; Al treispezecelea trib – Imperiul khazarilor și moștenirea sa, Editura Nagard, Roma, 1987, pag. 3-4

Evaluare

După prima apariție, Fitzroy Maclean a scris în The New York Times Book Review despre Al treisprezecelea trib o recenzie în care o considera excelentă, scriind că „cartea domnului Koestler este ușor de citit și provoacă la gândire. Nimic nu poate fi mai stimulant decât abilitatea, eleganța și eerudiția cu care își organizează faptele și își dezvoltă teoriile.”Maclean, Fitzroy. "Shalom Yisrah", The New York Times Book Review, 29 August 1976, p. 219. Într-o recenzie din din 1991, jurnalista și autoarea Grace Halsell a descris-o drept o „carte atent cercetată” care „infirmă ideea de «rasă» evreiască”.Halsell, Grace. "Book Reviews. The Thirteenth Tribe", , May/June 1991, p. 71.

În ciuda unor recenzii pozitive apărute în presă, James A. Beverley scrie că „atunci când a apărut Al treisprezecelea trib, critica academică a cercetăriilor făcute pentru carte a fost promptă, publică, și în general negativă”,Beverley, James A. Nelson's Illustrated Guide to Religions, , 2009, , p. 342. iar Evan Goldstein afirmă că a fost „ that it was „desființată de critici”. O recenzie apărută în august 1976 în revista Time descria teoria lui Koestler drept „prea facilă, în ciuda efortului și timpului cheltuite în mod evident de autor pentru studiul lui”, și afirma că „Koestler oferă o furtună de informații, dar insuficiente fapte solide pentru a-și susține teza”.Sheppard, R.Z. "Books: Caucasian Connection", Time magazine, 23 August 1976. O recenzie din noiembrie 1976 din National Review a afirmat că lucrarea nu are „nici valoarea unei opere științifice oneste și bine executate, și nici atracția emoțională a unei polemici – doar semnele unei cărți slab cercetate și scrise în grabă”.Majeski, Jane. "Chutzpah: The Thirteenth Tribe, by Arthur Koestler", National Review 27, 12 November 1976, p. 1248, cited in Blumstock, Robert. "Going Home: Arthur Koestler's Thirteenth Tribe", Jewish Social Studies 48:2, 1986, p. 94. în 1976 și în 1977 au descris-o drept un amestec de etimologii defectuoase și surse primare interpretate greșit.Abramsky, Chimen. "The Khazar Myth", Jewish Chronicle, 19, 9 April 1976.. "Koestler's Racism", Midstream, 23, March 1977.

Barkun descrie cartea drept o „lucrare excentrică”, și scrie că Koestler era „neechipat cu pregătirea de specialitate pe care o impune subiectul”, dar că „totuși a făcut o încercare serioasă pentru un amator de a cerceta și de a-și susține teoria.” Profesorul de istorie polono-evreiască scria în 2006 că „nu există dovezi care să susțină teoria cum că strămoșii evreilor din Polonia ar fi evrei ce s-ar trage din regatul evreiesc crimeean al Khazariei”, descriindu-l pe Koestler ca „cel mai cunoscut susținător” al teoriei. În 2009, a scris despre carte că este „o combinație de [idei] discreditate și uitate”.

Și biografii lui Koestler au privit lucrarea cu ochi critici. În (1998), afirma că „utilizează selectiv faptele într-un scop rudimentar de polemic” și că este „rizibilă ca lucrare științifică”. În (2009), Michael Scammell scrie că teoria lui Koestler „era aproape în întregime ipotetică și bazată pe cele mai subțiri dovezi circumstanțiale”,Scammell, Michael. Koestler: The Literary and Political Odyssey of a Twentieth-Century Skeptic, Random House, 2009, , p. 546. și dă cartea drept dovadă că „creierul începuse să-l lase”.

Cercetări genetice