România în lumini și umbre (1909-1919)

România în lumini și umbre (1909-1919) reprezintă jurnalul soției de origine canadiană a contraamiralului Basil Pantazzi, Ethel Greening Pantazzi, din perioada 1909-1919. Cartea a fost publicată pentru prima oară în 1921 la Toronto cu titlul în , de către editura The Ryerson Press, tipărirea fiind executată în Londra de către Unwin Brothers Ltd.. Jurnalul este focalizat pe experiența pe care a avut-o autoarea în Regatul României în intervalul 1909-1919 și include descrierea perioadei sfârșitului de Belle Époque și a perioadei următoare, asociată cu traumatizanta experiență a Primului Război Mondial.

Deceniul descris în cartea lui Ethel Greening este suport pentru o poveste de viață care în același timp s-a dovedit a fi un document istoric. Textul, astfel pe lângă valoarea sa intrinsecă literară, are o valoare documentară de necontestat, în mod particular evidentă în ce privește studiul Marelui Război.

În 1926, autoarea a mai publicat o a doua carte având ca subiect țara ei de adopție: Strolls in old corners of Bucharest", la Editura Cultura Națională.

Rezumat

Structură

Cartea începe cu un mottoFemeie, călător, străin: ..., Roman, 2013, p. 153 preluat din poemul SordelloFemeie, călător, străin: ..., Roman, 2013, p. 153 al poetului Robert Browning, fragmentul fiind extras dintr-un pasaj care se referă la tărâmurile fermecate și la influența naturii asupra lor, precum și asupra oamenilor. Lucrarea este formată din două părți. Prima, intitulată „Lumini” este formată din 13 capitole, a doua intitulată „Umbre” este alătuită din 12 capitole.Oprea, Ion N.; Ethel Greening, canadiancă, la Iași în timpul primului război mondial; Luceafărul, Anul X, 5 aprilie 2018ș accesat la 11 aprilie 2019 În structura cărții existăCornea, Vasile; O familie româno-canadiană: familia amiral Pantazzi; Observatorul (Toronto, Canada), 9 septembrie 2015; accesat la 17 noiembrie 2019 24 Roumania in light & shadow, Greening Pantazzi, 1921, p. 11-12 de ilustrații din epocă, precum și o hartă a Regatului.

În paginile primei părți, autoarea expune într-o succesiune cronologică punctul său de vedere asupra României Vechiului Regat, La Romania nella Grande Guerra ..., Ardeleanu, 2016, p. 143 precum și imaginea integrării sale în societatea românească, cu care se familiarizează în mod progresiv, găsindu-și în același timp locul și rolul potrivit. La Romania nella Grande Guerra ..., Ardeleanu, 2016, p. 144 Prilej de fascinație pentru autoare, tradițiile și obiceiurile societății sunt descrise atent și se constituie în același timp într-un mijloc de a se integra mai bine în societatea timpului. Pasionată de călătorii, autoarea insistă de asemenea să descrie repetatele „evadări” în diverse zone ale Regatului, precum și în locuri relevante pentru istoria românilor.

Parcă în mod simbolic, luminile asociate traiului îndestulat și confortabil se sting în vara anului 1916, în seara intrării României în Primul Război Mondial. Bombardarea Bucureștiului de către zeppelinele și avioanele germane precede înfrângerea suferită de trupele române pe front. Alături de descrierea sentimentelor produse de raidurile aeriene inamice se asociază cea a îngreunării traiului de zi cu zi, pe fondul lipsei cronice de informații de încredere, privitoare la situația frontului. Familia Pantazzi ia drumul retragerii și are parte de privațiuni și experiențe personale traumatizante în Iașiul supraaglomerat, deznădăduit și asupra căruia planează spectrele foamei și frigului.Redacția; România în lumini și umbre (1909-1919); Historia; accesat la 18 noiembrie 2019

Refugiul este continuat de evacuarea spre o Odesă aparent mai liniștită, dar asupra căreia cade o noapte și mai adâncă, datorată vitoriei bolșevicilor din toamna anului 1917. Soțul autoarei este arestat de aceștia, alături de alți reprezentanți ai protipendadei românești. Momentul este prilej de eroism și de gesturi nesăbuite La Romania nella Grande Guerra ..., Ardeleanu, 2016, p. 145 pentru soția marinarului, care, împreună cu colonelul Joseph Boyle intervine spre a-și salva soțul din mâinile comuniștilor. Revenirea în primăvara 1919 pe teritoriul Regatului se face la Galați La Romania nella Grande Guerra ..., Ardeleanu, 2016, p. 151 într-o țară epuizată și învinsă, afectată de mizerie și sărăcie.

Finalul Războiului Mondial aduce cu sine ieșirea din tunel pentru familia Pantazzi, care revine în București, acolo unde soțul lui Ethhel este delegat ca reprezentant al României, într-una din comisiile convocate în cadrul Conferinței de Pace de la Paris. Sosită aici în martie 1919, la un deceniu de la nuntă, Ethel își încheie în mod poate simbolic în acest moment, jurnalul.

Scriere și publicare Documentarea realității

Cadrul o are în prim plan pe canadiana Ethel Greening, prima născută la 19 iunie 1880, din cei cinci copii ai familiei de imigranți englezi formată din Thomas Benjamin Greening și Jane Sharp. Născută de către mama sa în orașul Hamilton din provincia canadiană Ontario, Ethel l-a cunoscut în 1908 pe Basil Pantazzi, cu care s-a căsătorit în 1909. Căpitan al portului Galați, Pantazzi s-a stabilit cu soția la Galați până în 1916, perioadă de șapte ani pe care Ethel Greening a descris-o în culori luminoase. Domiciliul real al familiei a fost însă mereu, cel impus de îndatoririle militare ale soțului, iar Ethel a locuit în cabine de vapor, în colibe de stuf și scânduri sau în case provizorii.Romila, Adrian G.; România, prin ochelarii unei soții americane; Literatura de azi, 11 noiembrie 2015; accesat la 12 noiemebrie 2019

După ce în primăvara anului 1916 comandorul Pantazzi a devenit director al Direcției II Marină, cuplul s-a mutat la București împreună cu cei doi copii ai săi. Aici a trăit într-un amestec de entuziasm și îngrijorare intrarea României în război La Romania nella Grande Guerra ..., Ardeleanu, 2016, p. 142 Tot de aici, a plecat în refugiu mai întâi la Iași și de acolo la Odesa, comandorul fiind numit ca membru în delegației române care a studiat teritoriul din sudul Rusiei, având ca scop găsirea unor amplasamente în care Casa Regală, guvernul și o parte din administrație și armată să se poată retrage, în caz de necesitate.

Tânăra soție s-a dovedit a a fi o femeie curajoasă și de acțiune. În tot acest timp ea a notat în propriul său jurnal în mod harnic impresii despre soarta țării sale adoptive, despre mersul războiului și despre puterea bolșevică instalată după Revoluția Rusă din 1917 în fostul imperiu. Ethel a notat de asemenea diversele întâlniri pe care le-a avut în acest timp, printre care și cea cu colonelul Joseph Whiteside Boyle, de ajutorul căruia a beneficiat pentru a-l putea salva pe soțul său împreună cu alți demnitari,Rădulescu, Mihai Sorin; Goleștii din Belgia. Contribuții epistolare în București. Materiale de istorie și Muzeografie, XXVII-2013; ISBN 978-973-88890-6-4; p. 2013; accesat la 12 aprilie 2019 din mâinile bolșevicilor. În acest ultim context a avut un aport semnificativ la finalul fericit al evenimentului, eveniment cu mare potențial tragic, la nivel național.

Ethel Greening și-a urmat astfel alesul cu devotament, chiar și în împrejurări istorice nefavorabile pentru o femeie străină care era căsătorită cu un ofițer român și ducea cu doi copii după ea, locuind uneori chiar în vagoane inconfortabile.

La un deceniu de la nuntă, după ce familia comandorului s-a mutat la Paris ca urmare a faptului că acesta fost numit delegat într-una dintre comisiile convocate în cadrul Conferinței de Pace, jurnalul s-a încheiat.

Câțiva ani mai târziu, în 1926, Ethel Greening Pantazzi a mai publicat o a doua carte având ca subiect țara ei de adopție: Strolls in old corners of Bucharest". Publicată de această dată la Editura Cultura Națională, a fost scrisă tot în limba engleză, în colaborare cu Julieta Theodorini Dimitriu, Victoria; "Strolls in Old Corners of Bucharest" . A late reading of a book about Bucharest, published by the "National Publishing House" in 1926; București - Materiale de Istorie și Muzeografie, XIII, 1999; p. 156; accesat la 17 noiembrie 2019 și a avut un caracter de ghid al Bucureștiului, precum și al unor mănăstiri ca Snagov, Curtea de Argeș, și Sinaia.

Conceperea cărții și apariția ei Cei zece ani petrecuți în perioada 1909-1919 alături de soțul său în România au fost consemnați în jurnalul lui Ethel Greening Pantazzi,Vicol, Carmen & Panghianț, Dana Carmen & Drăguț,Dana Mădălina; 10. CHICU, IOANA Galațiul la începutul veacului al XX-lea - fragmente din impresiile unei străine (II) - traducere din "Roumania in light & shadow", autor Ethel Greening Pantazzi / Ioana Chicu în Abstracte în bibliologie și știința informării, Anul LIII, Nr. 3/2013; p. 8; accesat la 12 aprilie 2019 deceniul românesc surprins de relatarea „americancei” Ethel Greening dovedindu-se suficient pentru ca ”patria lui” să devină și ”patria ei”. Acest sentiment al proprietății a fost păstrat până în momentul în care, aflată fiind în Canada, și-a scris cartea.

Jurnalul a fost transpus într-un volum apărut doi ani mai târziu în 1921, cu titlul „Roumania in light & shadow”. Ediția princeps a fost publicată în limba engleză de către editura The Ryerson Press din Toronto, Roumania in light & shadow, Greening Pantazzi, 1921, p. 1 cartea fiind însă tipărită de către Unwin Brothers Ltd. la Londra. Volumul a avut 279 de pagini și o pagină de anunțuri pe verso. Roumania in light & shadow, Greening Pantazzi, 1921, p. 280

Prima ediție românească a apărut sub titlul „România în lumini și umbre (1909-1919)” la Editura Humanitas din București în anul 2015, într-un volum cu 312 pagini.Editura Humanitas; Ethel Greening Pantazzi – România în lumini și umbre. 1909-1919 – Humanitas, Memorialistică & Diaristică / Colectia: Seria Vintage; humanitas.ro; accesat la 9 aprilie 2019

Receptarea operei Până în anul 2018 au fost publicate patru ediții, din care trei în limba engleză și una în limba română. Format and Etitions of Roumania in light & shadow; worldcat.org; accesat la 10 aprilie 2019

Analiză literară Cartea canadiencei aparține genului memorialistic La Romania nella Grande Guerra ..., Ardeleanu, 2016, p. 153 și reprezintă un minunat amestec de istorii și istorie. Volumul său este captivant și conține inserții pertinente politice, sociale și istorice din viația cotidiană a României acelei epoci,Moșneagu, Marian; Primul episcop român pe Insula Șerpilor. Doamna Ethel (galerie foto); Ziua de Constanța, 17 august 2018; accesat la 17 noiembrie 2019 țară pe care canadianca a cunoscut-o în profunzime datorită profesiei soțului ei.Constantinescu, Codruț; Luminile și umbrele vechii Românii; Revista 22, 12 septembrie 2017; aceesat la 18 npoiembrie 2019 Cartea este, în același timp o oglindă a României din timpul Belle Époque și o poveste de viață a unui cuplu de tineri căsătoriți. Există o proporționalitate între potențialul narativ, cu caracter chiar cinematografic și poziția de marinar a lui Basile Pantazzi, ca și cum marea ar juca un rol principal, în caracterul aventuros și spectaculos al destinelor. Scriitoarea, care realizeză o suprapunere cu caracter afectiv și istoric între național și individual, folosește o variată paletă de culori, paletă prin care trăirile personale sporesc credibilitatea faptelor relatate.

Partea I thumb|left|200px|Fotografie din carte, ilustrând ţărani din Regatul României care dansează o horă Prima parte este asemănătoare din punct de vedere al stilului și al conținutului, cu jurnalele de călătorie din secolul al XIX-lea (întreaga carte fiind în sine, o mărturie prin care Ethel Greening și-a recunoscut calitatea de călătoare).Femeie, călător, străin: ..., Roman, 2013, p. 159 O atenție desosebită a fost acordată tradițiilor festive și obiceiurilor pitorești ale societății, ceea ce a avut ca efect scrierea unei mărturii directe relevante referitoare atât la istoria veții cotidiene, cât și a celei urbane din România, în perioada care a precedat Primul Război Mondial.