Agaricomycetes este o clasă din subdiviziunea Agaricomycotina, a încrengăturii Basidiomycota în subregnul Dikarya și Regnul Fungi.Mycobank Cu aproximativ 98% din speciile descrise formează cea mai mare clasă de ciuperci din diviziunea basidiomicetelor. Datorită corpurilor fructifere bine vizibile, cu pălărie și în cele mai multe cazuri cu picior, speciile ordinului se numără printre cele mai cunoscute ciuperci.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 42-53, încă nu sub denumirea „Agaricomycetes”, ISBN 3-405-12116-7
Istoric Bazând pe ceasul molecular determinat prin Secvențierea ADNse estimează că clasa Agaricomycetes are o vârstă de aproximativ 290 milioane de ani, adică cu rădăcini încă în Permian.Science, vol. 336, 29 iunie 2012
O studie asupra 5.284 de genomi a dovedit următoarele date de evoluție, începând din timpul perioadei geologice în mezozoic:Nature Ecology & Evolution, vol. 3, 2019 Agaricomycetidae (192-174 milioane de ani) Cantharellales (251-144 milioane de ani) Agaricales (182-160 milioane de ani) Hymenochaetales (180-130 milioane de ani) Boletales (153-133 milioane de ani)
Clasa a fost determinată de microbiologul rusesc Alexandr Borissovici Doweld în cartea sa Prosyllabus Tracheophytorum, Tentamen systematis plantarum vascularium din 2001. Alexandr Doweld: „Prosyllabus Tracheophytorum, Tentamen systematis plantarum vascularium”, Editura GEOS, Moscova 2001, p. LXXVII
Habitat Aproape toate speciile sunt terestre care apar într-o gamă largă de medii în care majoritatea funcționează ca descompunători saprofiți, în special de lemn. Cu toate acestea, unele specii sunt patogene sau parazitare, iar altele simbiotice, adică mutualiste (mutualism = interacțiunea dintre două feluri de organisme), printre care se numără și simbionții ecto-micorizali importanți ai copacilor de pădure. Discuțiile generale privind formele și ciclurile de viață ale acestor ciuperci sunt dezvoltate în articolul despre ciuperci, în tratamentele diferitelor ordine și în conturile individuale de specii.Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 7-12, ISBN 978-3-8354-1839-4 Unele soiuri sunt chiar și acvatice, dar cu o participare de mai puțin de 1 %.
Descriere Toți membrii acestei clase produc bazidiocarpi și variază de la păhăruțe mici (Ceraceomyces sublaevis sin. Corticium sublaeve Bres.Walter Jülich: „Monographie der Athelieae (Corticiaceae, Basidiomycetes)”, în: „Wildenowia” nr 7 (suplement), 1972, p. 147) sau ciuperci de putregai de câțiva milimetri, ca de exemplu Athelia neuhoffii sin. Corticium neuhoffii Bres.Marinus Anton Donk: „Athelia neuhoffii”, în: „Fungus”, vol. 27, Wageningen 1957, p. 12 până la, de exemplu, doi Polyporus giganți, Phellinus ellipsoideus sin. Fomitiporia ellipsoidea mai mare de câțiva metri și cântărind până la 500 de kilogrameYu-Cheng Dai, Bao-Kai Cui: „Phellinus ellipsoideus”, în: „Mycological Progress”, vol. 12, nr. 2, Editura Springer, Berlin-New York 2013, p. 348 și Rigidoporus ulmarius cu un diametru de până la 1,5 m și o greutate de nu rar peste 300 kgRokuya Imazeki: „Rigidoporus ulmarius”, în: „Bulletin of the Government Forest Experimental Station Meguro”, nr. 57, Tokio 1952, p. 112 sau Armillaria ostoyae,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 24-25, ISBN 88-85013-25-2 răspândită (subteran) peste 900 de hectare, cu o greutate de aproximativ 600 de tone și o vârstă de 2.400 de ani. Ea reprezintă cel mai mare organism cunoscut din lume.Welt N24Craig L. Schmitt, Michael L. Tatum: „The Malheur National Forest. Location of the World’s Largest Living Organism - The Humongous Fungus”, United States Department of Agriculture, 2008
Este cel mai dezvoltat grup de ciuperci, pentru care o formare de basidii (cu 2-8, în mod normal 4 sterigme) ca sporanguri în reproducerea sexuală (teleomorfă) este caracteristică. Meiosporii se formează la ele deschis. Răspândirea vegetativă se realizează printr-un miceliu ramificat cu unul sau două nuclee din hife septate (pătrunse de pereți despărțitori) în mod regulat sau prin celulele de germeni.Spectrum.de
Sistematică Agaricomycetes se disting de alte clase prin caracteristici biologic-moleculare cum sunt secvența ARN-ului ribozomal și analizele proteinelor. Grupul este monofiletic.
Se deosebesc următoarele subclase și ordini conținuși în ele: Agaricomycetidae Agaricales (32 familii, peste 410 genuri) Amylocorticiales (1 familie, 14 genuri) Atheliales (1 familie, 22 genuri) Boletales (16 familii, peste 95 genuri) Lepidostromatales (1 familie, 3 genuri) Phallomycetidae Geastrales (1 familie, 8 genuri) Gomphales (1 familie, 17 genuri) Hysterangiales (5 familii, 18 genuri) Jaapiales (1 familie, 1 gen) Lepidostromatales (3 familii, 18 genuri) Phallales (2 familii, 26 genuri) Incertae sedis Auriculariales (7 familii, peste 30 genuri) Cantharellales (7 familii, 39 genuri) Corticiales (3 familii, peste 30 genuri) Gloeophyllales (1 familie, 7 genuri) Hymenochaetales (3 familii, peste 50 genuri) Polyporales (21 familii, peste 300 genuri) Russulales (12 familii, peste 80 genuri) Sebacinales (1 familie, 8 genuri) Stereopsidales (1 familie, 2 genuri) Thelephorales (2 familii, 18 genuri) Trechisporales (1 familie, 15 genuri)
Galerie de imagini
Note
Bibliografie Irmgard Krisai-Greilhuber, Günther F. Kraus: „Definition und Abgrenzung der Pilze”, în: „Pilze in Innenräumen und am Arbeitsplatz”, Editura Springer, Viena - Heidelberg 2013, ISBN 978-3-7091-1234-2, p. 1-15 Karl Mägdefrau: „Beiträge zur Biologie der niederen Pflanzen: Systemtik, Stammesgeschichte, Ökologie”, Editura Urban & Fischer bei Elsev, Stuttgart 1977, ISBN 3437302620 Dr. Franz Oberwinkler: „Pflanzen und ihre Pilze”, Tübingen 2000
Legături externe
Categorie:Agaricomycetes Categorie:2001 în știință