Cerbul pătat (Cervus nippon) sau cerbul sika sau cerbul japonez este o specie de cerb nativă dintr-o mare parte a Asiei de Est și introdusă în alte regiuni ale lumii. Răspândită în trecut din nordul Vietnamului, în sud, până în Extremul Orient Rus, în nord, specia a fost vânată excesiv până în pragul extincției în secolul al XIX-lea. Legile de protecție au fost adoptate la mijlocul secolului al XX-lea, ceea ce a dus la o refacere rapidă a populației de cerbi între anii 1950 și 1980.

Etimologie Numele de „cerb sika” provine din shika (鹿), cuvântul japonez pentru „cerb”, iar în Japonia, specia este cunoscută sub denumirea de nihonjika (ニホンジカ (日本鹿), „cerbul Japoniei”). În limba chineză, este cunoscut sub numele de méihuā​lù (梅花鹿), care se traduce prin „cerbul floare de prun”, cu referire la petele albe de pe blana de pe spatele cerbului, care seamănă cu florile de prun.

Comportament Cerbii sika pot fi activi pe tot parcursul zilei, deși în zonele cu un nivel ridicat de perturbare umană tind să devină nocturni. Migrația sezonieră este cunoscută în zonele muntoase, cum ar fi în Japonia, unde arealele de iarnă se află la altitudini cu până la 700 m mai joase decât cele de vară.

Stilul de viață variază de la un individ la altul: unele exemplare trăiesc solitare, în timp ce altele se asociază în grupuri de același sex. Turme mari se adună în timpul toamnei și al iernii. Masculii își petrec cea mai mare parte a anului singuri, formând doar ocazional grupuri comune. Femelele cu pui formează turme doar în perioada fătării. Cerbul sika este o specie extrem de vocală, având un repertoriu de peste 10 sunete distincte, de la fluierături ușoare până la țipete puternice.

Hrană Ierbivor oportunist, cerbul sika consumă o gamă largă de vegetație. Dieta sa include ierburi, frunze, lăstari, fructe și scoarță.McCullough, D. R. (1984). *Lessons from the Sika Deer*. In: McCullough, D. R. (ed.) *Wildlife 2000: Modeling Habitat Relationships of Terrestrial Vertebrates*, University of Wisconsin Press. În perioadele de lipsă de hrană, se poate hrăni și cu plante mai puțin gustoase și frunze moarte. Observațiile au raportat, de asemenea, consumul ocazional de ciuperci, inclusiv specii considerate toxice pentru oameni.『鹿の自然誌』、北海道大学出版会、2001年、。

Reproducere și teritorialitate

Masculii de sika sunt teritoriali și își formează haremuri de femele în timpul perioadei de rut, care atinge apogeul de la începutul lunii septembrie până în noiembrie, dar se poate prelungi destul de mult în timpul iernii. Dimensiunea teritoriului variază în funcție de tipul de habitat și de mărimea masculului; exemplarele puternice, aflate în perioada de apogeu, pot stăpâni până la 2 hectare.

Teritoriile sunt marcate printr-o serie de gropi puțin adânci sau scobituri în sol, formate prin săparea cu copitele din față sau cu coarnele (având până la 1,6 m lățime și 0,3 m adâncime), în care masculii urinează și din care emană un miros puternic, de mosc. Luptele dintre masculii rivali pentru disputele teritoriale, purtate cu ajutorul copitelor și al coarnelor, sunt uneori violente, de lungă durată și pot fi chiar fatale.

Perioada de gestație durează șapte luni. Ciutele (femelele) fată un singur pui, care cântărește între 4,5 și 7 kg și care este alăptat timp de până la 10 luni. Mama își ascunde puiul în vegetația deasă imediat după fătare, iar acesta rămâne foarte liniștit și nemișcat în timp ce așteaptă ca mama lui să se întoarcă pentru a-l hrăni. Puiul devine independent la 10-12 luni de la naștere, iar ambele sexe ating maturitatea sexuală la vârsta de 16-18 luni. Speranța medie de viață în captivitate este de 15-18 ani, deși a fost înregistrat un caz în care un exemplar a trăit 25 de ani și 5 luni.

Cerbul sika se poate încrucișa cu cerbul carpatin (cerbul comun), care este cea mai apropiată rudă a sa; descendenții hibrizi pot prezenta avantaje adaptative în fața rudelor lor de rasă pură.

Credințe și superstiții În medicina tradițională În Japonia, ca și în China, cerbul este subiectul a diverse credințe și superstiții, în special în ceea ce privește ipoteticele virtuți medicinale: coarnele tinere, încă acoperite cu catifea, sunt folosite și uneori importate în Japonia. În arhipelag, credințele populare vorbeau despre o perlă în stomac, care ar aduce noroc purtătorului. Se credea că consumul corpului carbonizat al unui făt accelerează recuperarea postpartum.

Galerie de imagini

Note

Legături externe

Nara's Sika Deer, from The Official Nara Travel Guide Hunting Sika in New Zealand Sika Deer Hunting Sika Deer in New Zealand and their distribution.

Categorie:Cervus Categorie:Specii cu risc scăzut Categorie:Mamifere din Japonia Categorie:Mamifere din China Categorie:Mamifere din Rusia Categorie:Mamifere din Vietnam Categorie:Mamifere din Europa Categorie:Mamifere din România Categorie:Mamifere din Republica Moldova Categorie:Mamifere descrise în 1838 Categorie:Taxoni clasificați de Coenraad Jacob Temminck