Musa Gaisinovici Gareev (în , în , Musa Ğaysa ulı Gäräyev; ) a fost comandant de escadrilă în Regimentul 76 Aviație de Atac al Forțelor Aeriene Sovietice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. El a fost, de asemenea, singurul bașchir căruia i s-a conferit de două ori titlul de Erou al Uniunii Sovietice.
Biografie Educație Gareev s-a născut la 9 iunie 1922 într-o familie bașchiră din satul Iliakșidi. Familia lui s-a s-au mutat în satul Tașcișma, iar în 1937 a absolvit clasa a VII-a la o școală din Bișkuraevo. În 1940 a urmat o școală tehnică și a fost instruit la un aeroclubul local OSOAVIAKhIM; după finalizarea instruirii la aeroclub a fost încorporat în decembrie 1940 în Armata Sovietică.
Al Doilea Război Mondial După finalizarea instruirii ulterioare la Școala de Aviație Militară Engels în iunie 1942, Gareev a fost repartizat la Regimentul 10 Aviație de Rezervă. Trei luni mai târziu, în septembrie, a fost încadrat în Regimentul 944 Aviație de Atac și trimis pe front. A făcut parte din acel regiment până în decembrie 1942, când a fost transferat în Regimentul 505 Aviație de Atac. După doar câteva săptămâni, în ianuarie 1943, a fost repartizat din nou într-un alt regiment, Regimentul 504 Aviație de Atac. În martie 1943 această unitate a fost redenumită Regimentul 74 Aviație de Atac, dar a părăsit unitatea în aprilie pentru a fi încadrat în Regimentul 76 Aviație de Atac, unde a servit pentru tot restul războiului. Inițial comandant de zbor, a urcat treptat în lanțul de comandă și, până la sfârșitul războiului, a ajuns comandant de escadrilă cu grad de maior, efectuând aproximativ 250 de misiuni la manșa unui avion Il-2. Odată cu încheierea a 164 de misiuni de zbor a fost distins cu prima sa stea de aur în februarie 1945 și a fost distins cu doua stele de aur în aprilie 1945 pentru completarea a 207 misiuni de zbor în aprilie 1945.
După război În timp ce încă făcea parte din armată, Gareev a devenit deputat în Sovietul Suprem al URSS, deținând această funcție în perioada 1946-1958. În 1946, i s-a oferit comanda unui regiment de aviație cu sediul la Moscova, dar a fost eliberat din această poziție în 1948. În 1950 a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel. După absolvirea Academiei Militare Frunze în 1951 a fost promovat la gradul de colonel în 1956. După absolvirea Academiei Militare de Stat Major a URSS în 1959 a fost numit în postul de comandant adjunct al Diviziei 2 Aviație Specială și în 1960 a devenit comandant adjunct al Brigăzii 10 Aviație, înainte de a fi trecut în rezervă în mai 1964. A îndeplinit funcția de președinte al organizației bașchire a DOSAAF (Societatea Voluntarilor pentru Cooperarea cu Armata, Aviația și Marina) din 1965 până în 1977.
Decorații și onoruri două titluri de Erou al Uniunii Sovietice (23 februarie 1945 și 19 aprilie 1945) Ordinul Lenin (23 februarie 1945) trei Ordine Steagul Roșu (20 august 1943, 23 februarie 1944 și 2 noiembrie 1944) Ordinul Bogdan Hmelnițki (2 martie 1943) Ordinul Aleksandr Nevski (14 iulie 1944) două Ordine ale Marelui Război pentru Apărarea Patriei clasa I (2 aprilie 1945 și 11 martie 1985) Ordinul Drapelul Roșu al Muncii (31 august 1971) trei Ordine Steaua Roșie (24 iunie 1943, 22 februarie 1955 și 30 decembrie 1956) Medalia „Pentru Curaj” (30 aprilie 1943) medalii de campanie și comemorative
Note
Bibliografie
Categorie:Nașteri în 1922 Categorie:Decese în 1987 Categorie:Bașchiri Categorie:Eroi ai Uniunii Sovietice