Mariana Caluschi () a fost un psiholog român, profesor universitar doctor la Universitatea „Petre Andrei” din Iași, decan al Facultății de Psihologie din anul 2000. A fost profesor asociat la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației și la Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, precum și cercetător științific în cadrul Academiei Române, Filiala Iași. Este cunoscută ca unul dintre cei mai buni practicieni în domeniul psihologiei creativității.
CUPRINS
BIOGRAFIE
Activitate didactică Mariana Caluschi și-a început cariera profesională în anul 1969 ca psiholog școlar și consilier de orientare școlară și profesională la Liceul nr. 4 din Brașov, unde a activat până în anul 1973. În perioada 1986 – 1989 a devenit lector asociat la Facultatea de Istorie - Filosofie, Catedra de Psihologie -Pedagogie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, activitate pe care o continuă și în perioadele de reorganizare a facultății. Astfel, în perioada 1990 – 2000 este lector asociat al Facultății de Psihologie și Științe ale Educației. Din anul 1997 începe o colaborare intensă cu Facultatea de Psihologie și Asistență Socială a Universității „Petre Andrei” Iași. Din anul 2000, preia conducerea acestei facultăți, în calitate de decan. Este un moment important pentru Universitatea „Petre Andrei” din Iași care înregistrează din acest moment o creștere semnificativă a calității actului didactic și a ofertei educaționale în domeniul psihologiei și științelor educației.
Activitatea de cercetare În perioada 1973 – 1989 Mariana Caluschi desfășoară o activitate intensă de cercetare în domeniul psihologiei la Centrul de Știinte Sociale al Academiei de Știinte Sociale și Politice- Filiala Iasi. Din 1975, Centrul a fost integrat Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iasi. Din anul 1990 și până în 2000, Mariana Caluschi activează ca cercetător științific și șef al secției de Psihologie la Institutul de Știinte Socio-Umane, al Academiei Române - Filiala Iași. O perioadă importantă în cariera profesională a Marianei Caluschi (1991-1996) o reprezintă activitatea de cercetare desfășurată în cadrul Institutului Național de Inventică Iași, unde a condus un colectiv de cercetare interdisciplinară – Psiho-pedagogia creației tehnice.
Dacă ar fi să dezvăluim o serie de elemente de background ale cercetării întreprinse de Mariana Caluschi ar trebui să amintim, pe scurt, cum a evoluat activitatea de cercetare a autoarei în domeniul creativității. Astfel, după o colaborare susținută cu cercetători ai Institutului de Științe Socio-Umane, Filiala Iași a Academiei Române (în prezent denumirea s-a schimbat în Institutul de Cercetări Economice și Sociale „Gh. Zane”), Mariana Caluschi publică o serie de articole pe tema creativității și elaborează în colaborare cu cercet. șt. pr. I, dr. Ana Stoica Constantin un Ghid practic de evaluare a creativității (2 volume, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iasi, 1989). În primăvara anului 1990, autoarea este solicitată de Televiziunea Română pentru a realiza în cadrul programului Teleșcoală, un curs de creativitate aplicativ. Astfel, s-a constituit un ciclu de emisiuni difuzate săptămânal. Acesta a fost un pas important în elaborarea programelor pentru grupurile creative de formare. Acest prim grup a fost alcătuit din elevi ai Liceului „Emil Racoviță” din Iași și s-a autointitulat Empatia. Următorii ani au fost tot mai fructuoși, autoarea organizând grupuri creative cu profesori, studenți, ingineri, pensionari. Colaborarea cu Institutul Național de Inventică îi conferă un spațiu larg de cercetare și de colaborare interdisciplinară. În cadrul acestui institut, elaborează împreună cu un colectiv de cercetători lucrarea Inventica și școala (în colaborare cu Ana Gugiuman, Rodica Luca, Dumitru Purțuc, Dorel Șulea, Editura BIT, 1994). Această lucrare descrie un program de predare a inventicii în școală și arată impactul acestui curs asupra elevilor din cadrul Colegiului Tehnologic „Dumitru Mangeron” din Iași.
În această perioadă mentorizarea grupului creativ Mirabilis, format din studenți de la facultățile de psihologie, pedagogie și psihopedagogie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, s-a dovedit a fi de bun augur. Alături de antrenor, acest grup a contribuit la realizarea unei adevărate rețele de grupuri creative. Replicarea experimentului s-a realizat în mai multe orașe din țară (Iași, Timișoara, Pașcani, Bistrița, București), dar și la o serie de universități și școli din Republica Moldova (Chișinău, Bălți, Orhei, Cahul). Astfel, între anii 1993-1997, grupul devine școală de educație și psihoterapie prin creativitate, având substanțiale intervenții la numeroase conferințe și simpozioane naționale și internaționale. Așa cum reiese din bibliografiile realizate de membrii (pe atunci studenți, în prezent profesioniști în științele socio-umane) grupului creativ Mirabilis, aceștia au trăit o experiență care i-a îmbogățit emotional, cognitiv și spiritual. Dacă ne referim la o lucrare a reputatului psiholog ieșean Vasile Pavelcu, „metamorfozele lumii interioare” le-au simțit toți cei care au participat la reuniunile grupului creativ de formare. Aparent impersonalii subiecți s1, s2, s3… din graficele și tabelele cercetării, sunt personaje vii care nu pot uita că efectul Mirabilis există și oricând poate fi reactivat. Prin aceste cercetări se continuă o tradiție românească începută în deceniul patru al secolului XX, cu privire la diferite abordări ale creativității: cercetări despre individul superior dotat (Alexandru Roșca), în domeniul creativității artistice (Liviu Rusu), al filosofiei creației (Lucian Blaga) sau al creativității tehnice (Ștefan Odobleja). În ani ’60 ai aceluiași secol se dezvoltă o serie de cercetări sistematice în domeniul creativității (Alexandru Roșca), mai târziu în deceniile șapte, opt și nouă se afirmă cercetări ale creativității individuale și de grup (Mihaela Roco), cercetări referitoare la creativitatea elevilor (Mihai Bejat, Grigore Nicola, Aurora Perju Liiceanu, Ana Stoica), dar și cercetări în domeniul creativității tehnice (Vitalie Belousov, Mihaela Roco). După 1989, au fost realizate o serie de lucrări remarcabile care au contribuit la dezvoltarea școlii românești de creativitate. Parte dintre acestea au devenit bibliografie importantă la lucrările de specialitate: Vitalie Belousov, Manualul inventatorului, Editura tehnică, București, 1990; Inventica, Editura „Gh. Asachi”, Iași, 1992; Anca Munteanu, Introducere în creatologie, Editura Augusta, Timișoara, 1994; Ion Moraru, Știința și filosofia creației, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1995; Mihaela Roco, Creativitatea și inteligența emoțională, Editura Polirom, Iași, 2001.
OPERA Prof. univ. dr. Mariana Caluschi, unul dintre cei mai cunoscuți psihologi și inventologi români, și-a dedicate cariera formării studenților prin cursurile susținute la diferite universități din țară și Republica Moldova și prin programe alternative de educație. A inițiat și dezvoltat colective de cercetare axate pe descoperirea de noi metode psihopedagogice, bazate pe stimularea creativității, teza sa de doctorat intitulându-se „Grupul creativ și impactul asupra personalității participanților”.
Activitatea de inventolog i-a fost recunoscută atât la nivel național, cât și internațional, prin numeroase premii, ca medalia de Aur „Henry Coandă”, diploma „Inventica 2002”, diploma de Excelență în cadrul proiectului CEEX (Program Cercetare de Excelență) sau medalia de aur Inventica 2009 pentru programul „Dezvoltare personală prin creativitate”.
Grupul creativ de formare Lucrările Grupul mic și creativitatea (Editura Cantes, Iași, 201) și Grupul creativ de formare. Experimente. Programe. Proiecte (Editura Cantes, Iași, 201), reflectă o parte din preocupările importante ale Marianei Caluschi cu privire la orientarea practică în mentorizarea unor grupuri creative. Depășind unele aprecieri locale potrivit cărora, în ceea ce privește grupul mic, nu au mai rămas prea multe de spus, Mariana Caluschi reușește să aducă în atenție noi valențe ale grupului cereativ. Pentru a fundamenta demersul științific de evoluție a grupului mic spre modelul de grup creativ de formare sunt evidențiate în cele două lucrări o serie de aspect teoretico-practice care denotă o amplă documentare. Sunt prezentate o serie de direcții și obiective în cercetarea grupului, metode de studiere a grupurilor, este analizată motivația și empatia (ca vectori ai personalității creative). Alături de metodele tradiționale de stimulare a creativității (brainstormingul, sinectica, Philips 6-6, metoda 6-3-5, metoda Panel etc.), autoarea aduce în atenție două metode originale și complexe: Confruntarea metaforică (utilizată pentru analiza calității soluțiilor generate în urma unor ședințe de generare de idei) și Maratonul creativ (metodologie complexă de rezolvare creatoare a problemelor și implicit de formare și psihoterapie prin creativitate). Mariana Caluschi propune și o analiză a tipologiei grupurilor destinate modificării comportamentului uman: grupul de sensibilizare și grupul de formare, grupul de întâlnire și grupul maraton, grupul mic cu rol terapeutic, precum și alte grupuri psihosociale destinate specialiștilor: grupul Balint, grupul „Think-Tank”, grupuri de loisir, grupul creator, grupul C.P.S. (Creative Problem Solving), grupul creativ adaptat. Descrierea și analiza grupului creativ este realizată nu numai din perspectivă teoretică, dar și din perspectivă practică, autoarea propunând numeroase sugestii pentru dezvoltarea unui posibil demers experimental. Autoarea definește noul concept – grup creativ de formare, ca reprezentând un grup mic format din 6-12 persoane care are ca scop stimularea, dezinhibarea, creșterea și manifestrea potențialului creativ prin însușirea metodologiei creativității. Acesta este un grup mic de creștere și evoluție umană în care formarea se face prin creativitate. Specific acestui tip de grup creativ este faptul că 80% din timp este consacrat antrenamentelor în tehnicile de creativitate și maximum 20% din timp este alocat îmbogățirii fondului informațional interdisciplinar. Acesta este unul dintre criteriile care deosebește grupul creativ de formare de grupul creativ descris de Mihaela Roco – un curs în care se pune accentul mai ales pe asimilarea unor cunoștințe de creativitate. Principalele obiective ale grupului creativ de formare se referă la stimularea, dezvoltarea și manifestarea potențialului creativ al participanților, la cultivarea motivației pentru creație în general și stimularea motivației pentru realizarea de sine prin creație, în special. Sunt vizate stimularea și dezvoltarea capacității empatice, însușirea de către membrii grupului a tehnicilor și metodelor de creativitate, formarea capacității de transfer a acestora în domenii variate.