Aparatul genital al femeii este alcătuit din glande sexuale (ovare), trompe uterine, uter, vagin și vulvă; localizate în partea inferioară a cavității abdominale. Ovarele sunt responsabile de producerea ovulelor care, la maturizare, sunt expulzate în pâlnia trompelor uterine. Trompele se deschid în uter, organ asemănător unui sac, al cărui perete gros și musculos este căptușit cu o mucoasă. Uterul continuă cu vaginul, care se deschide la exterior la nivelul vulvei. Organele sexuale exerne ale femeii au o structură complexă fiind reprezentate prin: labile vaginale, aparatul erectil (clitorisul și bulbii vestibulari) și glandele anexe (glandele vestibulare mari și glandele vestibulare mici). În timpul sarcinii, embrionul și fătul se dezvoltă în uter.

Anatomie

Vulvă

miniatura|Structura vulvei Vulva include totalitatea organelor sexuale externe: labii, organele erectile, deschiderile vaginală și uretrală, glandele vestibulare mari și mici. Labiile vaginale, sau buzele vaginale, sunt alcătuite din două perechi de pliuri fine ale pielii care protejează celelalte structuri ale vulvei. Denumirea provine din latinescul „labia” care înseamnă buză;

Aparatul erectil este alcătuit din clitoris și bulbii vestibulari, partea vizibilă fiind reprezentată doar de glandul clitorisului (o moviliță de mărimea unui bob de mazăre). Clitorisul este alcătuit din doi corpi cavernoși care proeminează la suprafață cu gland, acoperit de epiteliu pluristratificat pavimentos. În momentul excitației sexuale, clitorisul fiind atins provoacă un fel de căldură și plăcere, o stare generală de excitare.

Orificiul uretrei este amplasată între vagin și glandul clitorisului. Uretra nu face parte din organele sexuale, dar este implicat în eliminarea urinei în afara corpului.

Orificiul vaginal este o deschizătură mai largă, comparativ cu cea a uretrei, care desemnează limita dintre organele genitale externe și interne. La fetele virgine deschiderea vaginală este înconjurată de o membrană epitelială denumită himen. În momentul primului act sexual sau a introducerii unui obiect străin în vagin, a traumatismelor zonei vulvare, în momentul nașterii - himenul se întinde și se rupe, fapt care poate provoca dureri, iar intrarea în vagin devine, relativ, mai largă.

Vagin

300px|miniatura Vaginul este un pasaj între uter și vulvă.

Flora vaginală normală este determinată de bacteriile anaerobe acidolactice (Lactobacilus sp.) care, prin fermentarea glicogenului din epiteliul vaginal în acid lactic, asigură mucoasei un pH ușor acid. Sunt răspândite și alte bacterii anaerobe din genurile Bacteroides, Peptostreptococus, Eubacterium, Fusobacterinm, Veillonella. Bacteriile aerobe sunt reprezentate de Streptococcus viridans, Stafolococcus epidermidis, Gardnerella vaginalis. Mai rar, în microflora vaginală se întâlnesc și fungi din genul Candida. În cazul perturbării florei bacteriene vaginale normale are loc scăderea acidității și apariția infecțiilor.PARII, Angela; ERHAN, Ala. Contribuții la corecția concepțională a dereglărilor biocenozei vaginale. In: Buletinul Academiei de Științe a Moldovei. Științe Medicale, nr. 2 (11), 2007, pp. 193-196. ISSN 1857-0011 Funcția fermentativă a bacterioflorei, sinteza vitaminelor, imunostimulatorilor și altele substanțe asigură funcționarea normale a ecosistemului vaginului. Mediul acid creat de lactobacili asigură proprietățile protectorii ale vaginului, inhibând dezvoltarea microorganismele patogene.GLADUN, Eugen; GLADUN, Sergiu; OPALCO, Igor. Influența diverselor metode de pregătire preoperatorie asupra microbiocenozei vaginului la femei cu prolaps genital în postmenopauză. In: Buletinul Academiei de Științe a Moldovei. Științe Medicale, nr. 1 (20), 2009, pp. 33-39. ISSN 1857-0011

Uter

Uterul este o cavitate în formă de pară răsturnată. Aproximativ în partea de mijloc, uterul prezintă o îngustare numită istm, care îl divizează în două regiuni diferite ca formă și dimensiuni: corpul uterin și colul uterin. Pereții săi sunt formați din țesut muscular subțire. De la media de 6 - 8 centimetri înălțime și între 3 - 4 centimetri lățime, în cursul sarcinii dimensiunile lui se măresc considerabil (la sfârșitul sarcinii înălțimea uterului este de aproximativ 30 de centimetri). Uterul este așezat în continuarea vaginului, în poziție ușor înclinată spre în față, deasupra vezicii urinare. Uneori se poate întâmpla ca poziția lui să fie și orientată ușor spre posterior (spre în spate), în acest caz fiind vorba despre retroversie uterină (uter retrovers). Uterul își schimbă ușor poziția în cursul ciclului menstrual. El este susținut de ligamente care îi conferă o anumită flexibilitate și în același timp îl împiedică să coboare în vagin. Peretele uterin este căptușit de o mucoasă numită endometru. Această mucoasă, destinată să găzduiască oul fecundat, bogată în vase sanguine și structuri glandulare, suportă importante modificări în funcție de perioadele ciclului menstrual și de vârsta femeii.

Trompă uterină

De fiecare parte a fundului uterin se desprind trompele uterine sau trompele lui Fallope. Sunt două tuburi flexibile, cu lungimea de 10 - 12 centimetri și cu diametrul interior puțin mai mare decât grosimea unui fir de păr. Ele se termină la nivelul fiecărui ovar printr-un pavilion cu franjuri mobili (fimbrii). Aceste fimbrii captează ovocitul eliberat la suprafața ovarului. Trompele uterine reprezintă locul de „rendez-vous” dintre ovocit și spermatozoizi. Aici va avea loc fecundarea. Rolul trompelor uterine este de a asigura supraviețuirea și trecerea spermatozoizilor și a ovocitului spre locul de fecundație și trecerea ovocitului fecundat înapoi spre uter, unde se va implanta în endometru.

Ovar

Ovarele, câte unul pe fiecare parte a uterului, sunt de mărimea unei căpșuni mai mari. Ovarele conțin celulele sexuale ale unei femei și mai sunt numite și ouă sau ovule. Ovarele unei nou-născute conțin un număr foarte mare de celule sexuale dar aceste celule nu sunt destul de dezvoltate pentru a produce copii, până când fata nu ajunge la o anumită vârstă. Pubertatea, perioada în care corpul unei fete începe să se transforme într-unul al unei tinere femei, se poate declanșa în orice moment de la 9 ani până la 13 sau 14 ani. La pubertate, o fată are în jur de 300.000-400.000 de celule sexuale. Acestea nu mai pot produce copii după vârsta de 50 de ani.

Sân

thumb|300px|left|Morfologia externă a sânilor feminin Sânii (sau mamelele) sunt așezați simetric în partea anterioară a regiunii toracice, fiind alcătuiți din glanda mamară și țesutul celuloadipos, (țesutul conjunctiv, țesut adipos) dispus între lobii glandulari care o înconjoară, vasele sangvine, vasele limfatice și nervii toracici.

Forma și dimensiunile sânilor diferă la fiecare femeie în funcție de vârsta, constituția corpului, dietă, rasă, faza ciclului menstrual, excitație sexuală, prezența sau absența sarcinii. La adolescente sânii au formă semiovoidală, la femeile adulte sunt rotunjiți, de formă semisferică, con turtit sau cilindrică, discoidală, piriformă, discoidală. Odată cu înaintarea în vârstă sânii pot atârna, luând un aspect pedicular.

De regulă, dimensiunile medii ale unui sân, la femeia adultă de vârstă reproductivă, sunt: 12 cm în sens transversal (orizontal), 10 cm în sens vertical și 5 cm în sens sagital (grosimea de la peretele toracic spre suprafața areolară). Totuși, ca și în cazul formei, se atestă a diversitate a parametrilor, atât la nivel individual, cât și în funcție de factorii fiziologici interni.

Suprafața exterioară rotunjită a sânilor, poate fi divizată în trei zone: periferică, areolară și mamelonară.

Zona periferică este netedă, cu tegument fără deosebiri față de restul corpului, având foliculi piloși, glande sebacee și glande sudoripare. Marginea inferioară a zonei periferice a sânului este marcată de pliul inframamar.

Zona areolară (areola mamară) reprezintă o zonă circulară, proeminentă, cu diametrul de 15-30 mm, colorată roz sau brun, amplasată în partea apicală a sânului. Pielea areolei conține multiple glande sebacee hipertrofiate (glandele Montgomery) care secretă o substanță uleioasă lubrifiantă protejând mamelonul în timpul alăptării. Glandele sudoripare lipsesc. Pilea areolei mamare este dublată de mușchiul subareolar, cu o grosime de 1,5-2 mm. Mușchiul subareolar formează inele concentrice la baza mamelonului, capabil să se contracte și să inducă erecția mamelonului.

În centrul sânului se află zona mamelonară (mamelonul). Sub pielea mamelonului se află fibre musculare orizontale, care înconjoară canalele galactofore, și fibre musculare verticale, situate longitudinal. În vârful mamelonului sunt amplasate orificiile canalelor galactofore prin care se elimină laptele matern.

La femeia adultă fiecare glandă mamară este alcătuită din 15—20 de lobi glandulari, izolați de septuri de țesut conjunctiv lax și țesut adipos. Glandele mamare sunt complexe de tip alveolar (acinos) și reprezintă extremitățile profunde ale canalelor galactofore care converg spre mamelon pentru a se exterioriza prin orificii în vârful acestuia. În partea anterioară a fiecărui canal galactofor este câte o dilatare numită sinus lactifer (sinus lactiferi), destinat să acumuleze laptele matern secretat în alveole. Canalele galactofore care se deschid în sinusurile lactifere provin din unirea a numeroaselor canale lactifere (ductus lactiferi). Ductele lactofere își au originea în profunzimea glandei, din tubii alveolari lactiferi (ductuli alveolares lactiferi), care până la declanșarea lactației prezintă muguri în așteptare. În timpul sarcinii și lactației, mugurii lactiferi rse dezvoltă în numeroasele alveole ce sintetizează laptele. thumb|right|250px|left|Sâni cu areole largi Canalele lactifere se deschid în vârful mamelonului care prezintă o proeminență a pielii. Epidermul mamelonului este bogat pigmentat, iar papilele dermale care pătrund în stratul bazal al epiteliului au un aspect ramificat și cuprind numeroși receptori nervoși. Abundența terminațiilor senzitive se datorează faptului că eliminarea laptelui prin canalele galactofore constituie un act reflex, receptorii în cauză fiind excitați în timpul suptului.

Glanda mamară atinge dezvoltarea maximă în timpul sarcinii. Din momentul implantației embrionului în peretele uterin se realizează o creștere intensă a canalelor alveolare din lobuli și generarea acinilor la extremitățile lor. La mijlocul gestației începe procesul de secreție în celulele glandulare mamare. În preajma nașterii începe eliminarea colostrului (colostrum).

Dezvoltare

Evoluție pubertară miniatura|Dezvoltarea graduală a părului pubian al fetelor

În anul 1962 Tanner și Marshall formulează sistemul standard clinic de descriere a dezvoltării pubertate normale în 5 stadii.TANNER, James M. Growth at Adolescence, 2nd ed. Oxford: Blackwell Scientific Publications, and Springfield: Thomas, 1962. 313 p. Fetițele încep pubertatea cu dezvoltarea sânilor și cu dezvoltarea schelelată, urmate de apariția părului pubian, axilar și a menarhei.MARSHALL., W. A.; TANNER, J. M. Variations in Pattern of Pubertal Changes in Girls. In: Archives of Disease in Childhood, 44, 1969, pp. 291-303.CHIPKEVITCH, Eugenio. Clinical assessment of sexual maturation in adolescents . In: Jornal de Pediatria, 77 (Supl. 2), 2001, pp. S135-S142.WOLF, Risa M.; LONG, Dominique. Pubertal Development . In: Pediatrics in Review, Vol. 37, No. 7, 2016, pp. 292-300.