Entoloma incanum (Elias Magnus Fries, 1821 ex Lexemuel Ray Hesler, 1967) sin. Leptonia incana (Elias Magnus Fries, 1821 ex Claude Casimir Gillet, 1876), din încrengătura Basidiomycota în familia Entolomataceae și de genul Entoloma,Index Fungorum este o specie de ciuperci otrăvitoare, denumită în popor buretele șoarecelui.Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 523, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO Buretele are calități saprofite, poate și coabitează drept simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând solitar sau în grup pe sol alcalin, calcaros, prin pajiști neîngrășate, pășuni și parcuri, rar, de asemenea, în păduri luminoase mixte și de foioase sau la marginea lor. Se dezvoltă de la câmpie la munte, din iunie (iulie)până în octombrie (noiembrie).Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 252-253, ISBN 3-405-12116-7Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 240-241, ISBN 978-3-440-14530-2
Numele generic este derivat din cuvintele grecești (=interior) și (= franjuri, pricinuit margini răsfrânte spre interior).Helmut Genaust: „Etymologisches Wörterbuch der botanischen Pflanzennamen”, Editura Springer, Basel 1983, p. 163 ISBN 978-3-7643-1399-9 Epitetul este derivat din cuvintele latine (=în, înăuntru, pe etc. și (=gri-albicios).Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 578-579 și 164
Istoric Specia a fost descrisă și pictată deja în anul 1799 ca Agaricus murinus de savantul englez James Sowerby.James Sowerby: „Coloured figures of English Fungi or mushrooms”, vol. 2, Editura J. Davis, Londra 1799, nr.15, tab. 162 Dar s-a hotărât, că numele binomial are să fie Agaricus incanus a lui Elias Magnus Fries, publicat în volumul 1 al operei sale Systema mycologicum din 1821.<ref>Elias Fries: „Systema mycologicum, vol. 1, Editura Ernest Mauritius, Greifswald, p. 209</ref>
În 1967, soiul a fost transferat corect la genul Entoloma sub păstrarea epitetului de către micologul american Lexemuel Ray Hesler (1888-1977), de verificat în suplimentul jurnalului micologic Nova Hedwigia, numărul 23.L. R. Hesler: „Entoloma incanum”, în: supl. jurnalului „Nova Hedwigia”, nr. 23, 1967, p. 147 Acest taxon este valabil până în prezent (2019).
Denumirea din 1876, anume Leptonia incana a micologului francez Claude Casimir Gillet, bazată pe descrierea lui Fries,C.-C. Gillet: „Les Hyménomycètes: Ou, Description de tous les champignons (Fungi) qui croissent en France”, vol. 3, Editura Ch. Thomas – Imprimeur de la Préfecture, Alençon 1876, p. 414 se poate găsi în cărți micologice mai vechi. Toate celelalte încercări de redenumire pot fi neglijate, nefiind folosite.
Descriere thumb|left|235px|Bres.: Leptonia incana Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani).Bryn Dentinger: „Molecular phylogenetics of porcini mushrooms (Boletus section Boletus)”, în: Molecular Phylogenetics and Evolution, vol. 57, nr. 3, Londra 2010, p. 1276–1292
Pălăria: are un diametru de 1-4 (6) cm, este slab fibroasă și higrofană, subțire, aproape translucidă, astfel că la umezeală se poate vedea structura lamelelor în formă de caneluri radiale pe suprafață. Inițial conic-semisferică cu marginea răsfrântă spre picior, ea se aplatizează destul de repede prezentând o adâncitură ombiliculară în centru. Cuticula este mătăsoasă, structurată spre mijloc fin flocos. Coloritul diferă tare, fiind în tinerețe galben-verzui până verde-albăstrui sau verde-maroniu, apoi gri-brun până brun-măsliniu, ocazional chiar brun, în centru mereu mai închis. La bătrânețe sau ariditate se decolorează gri sau gri-brun deschis. Lamelele: care stau îndepărtate sunt late, ușor bombate, cu lameluțe intercalate și aderate până slab decurente la picior, coloritul lor fiind la început albicios până slab verzui, devenind spre bătrânețe rozaliu sau brun-roz. Piciorul: are o lungime de 3-6 cm și o grosime de 0,2-0,4 cm, este cilindric, friabil, longitudinal-fibros și gol pe interior, coaja fiind netedă și lucioasă, de culoare vivace verde deschis care se colorează la apăsare verde-albăstrui. Prezintă un puf al miceliului alb și fin către baza ușor îngroșată. Carnea: este slab apoasă, fragedă, și de un colorit galben-verzui, spre bază albăstrui sau albastru-verzui. Mirosul este dezgustător, ca de excremente de șoarece, brânză sau corn ars, iar gustul este blând, dar neplăcut. Caracteristici microscopice: are spori alungit hexagonali (cu 6 colțuri), picurați, slab elipsoidali și de colorit roz murdar, având o mărime de 9,5-13,5 × 7,5-10 microni. Basidiile clavate poartă 2-4 sterigme și măsoară 35-40 × 10-12 microni. Muchiile sunt fertile și nu prezintă cheilocistide, adică elemente sterile. Hifele conțin un pigment intercelular și septele (membrane despărțitoare) nu poartă fibule.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica”, vol. XII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1929, p. + tab. 575Machiel Evert Noordeloos: „Entoloma s. l”, în: „Fungi Europaei”, vol. 5, Editura Candusso, Alassio 1992, p. 512 Reacții chimice: nu sunt cunoscute.
Confuzii Entoloma incanum poate fi confundată de exemplu cu Entoloma cetratum (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 272-273, ISBN 88-85013-25-2 Entoloma griseocyaneum (fără valoare culinară),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 266-267, ISBN 88-85013-37-6Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 298-299, ISBN 88-85013-46-5 Entoloma hirtipes (otrăvitor),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 262-263, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum) Entoloma sericeum (otrăvitor),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 218-219, ISBN 3-405-12124-8Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 254-255, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum) Entoloma vernum (otrăvitor),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 246-247, ISBN 3-405-12081-0 Hygrocybe conica (otrăvitoare),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 460-461, ISBN 3-405-12081-0 Hygrocybe virescens (necomestibilă)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 426-427, ISBN 3-405-12081-0 sau Phaeocollybia festiva (necomestibilă).Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 272-273, ISBN 88-85013-25-2
Specii asemănătoare în imagini
Valorificare Consumul acestei specii se interzice de sine din cauza mirosului și gustului neplăcut. În plus, micologul Marcin Fiedziukiewicz a afirmat, că ciuperca ar conține virotoxine, între altele viroisina, o substanță foarte otrăvitoare care a fost documentată și ca conținut al letalei Amanita virosa.Marcin Fiedziukiewicz: „Mushroom Toxins - The Meixner Test. MSc by research thesis”, The University of York, Department of Chemistry, New York, ianuarie 2013, p. 93 Conform Pilzforum, ar provoaca mai multe exemplare consumate deodată tulburări gastrointestinale cu greață, vărsături și diaree cu o latență de 30 minute până la 6 ore, toxinele conținute fiind parțial încă necunoscute
Societatea Germană de Micologie (Deutsche Gesellschaft für Mykologie - DGfM) a ales Entoloma incanum'' drept „Ciuperca Anului 2013”.DGfM
Note
Bibliografie Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total) Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4 Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. VIII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1928, p. + tab. 360 Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8 Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4 Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1 J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2 Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
Legături externe
Entoloma incanum, film
Categorie:Entoloma Categorie:Micoriză Categorie:Ciuperci saprofite Categorie:Ciuperci otrăvitoare Categorie:1799 în știință