miniatura|333x333px|Membrii expediției împreună cu gazdele în Gangtok, Sikkim: (de la stânga la dreapta) necunoscut, tibetan necunoscut, Bruno Beger, Ernst Schäfer, Sir Basil Gould, Krause, tibetan necunoscut, Karl Wienert, Edmund Geer, necunoscut, necunoscut Expediția germană în Tibet din 1938-1939 a fost o expediție științifică germană desfășurată între aprilie 1938 și august 1939, condusă de către zoologul german și ofițerul SS Ernst Schäfer.
Origini Reichsführer-ul SS Himmler a încercat să se folosească de reputația lui Schäfer pentru propaganda nazistă și l-a întrebat despre planurile sale de viitor. Schäfer i-a răspuns că ar vrea să conducă o altă expediție în Tibet și a solicitat ca expediția să aibă loc sub patronajul departamentului cultural al Ministerului Afacerilor Externe sau al Deutsche Forschungsgemeinschaft („Comunitatea germană pentru conservarea și promovarea cercetării”). Detlev Rose, L'expédition allemande au Tibet de 1938-39. Voyage scientifique ou quête de traces à motivation idéologique ? , in Synergies européennes - Bruxelles-Munich-Tübingen, novembre 2006 (article tiré de la revue Deutschland in Geschichte und Gegenwart, No 3-2006). Himmler era fascinat de misticismul asiatic și dorea, prin urmare, să trimită o expediție sub auspiciile institutului de cercetare pluridisciplinară Ahnenerbe („Moștenirea ancestrală”), așa că l-a însărcinat pe Schäfer să efectueze cercetări cu privire la teoria pesudoștiințifică a cosmogoniei glaciare a lui Hanns Hörbiger, promovată de Ahnenerbe. Schäfer urmărea obiective științifice și, prin urmare, a refuzat să-l includă în echipa sa pe Edmund Kiss, un adept al acestei teorii, și a pus 12 condiții pentru a asigura libertatea științifică a expediției. Prin urmare, Wolfram Sievers, directorul general al Ahnenerbe, a exprimat critici cu privire la obiectivele expediției și s-a opus sponsorizării ei de către Ahnenerbe. Cu toate acestea, Himmler a fost de acord să sprijine expediția cu condiția ca toți membrii ei să facă parte din SS, iar Schäfer a constatat că nu avea altă soluție decât să accepte propunerea înaltului comandant nazist.Isrun Engelhardt, The Ernst-Schaefer-Tibet-Expedition (1938-1939):/new light on the political history of Tibet in the first half of the 20th century in McKay Alex (ed.)
Denumiri În timpul pregătirii expediției, Ernst Schäfer a folosit termenul „Expediția Schaefer 1938/1939” în antetul actelor și în cererile de sponsorizări trimise oamenilor de afaceri. Numele oficial al expediției a trebuit să fie schimbat din dispoziția institutului Ahnenerbe în „Expediția germană în Tibet a lui Ernst Schäfer” (cu litere mari), „sub patronajul Reichsführer-ului SS Himmler și în asociere cu Ahnenerbe” (cu litere mici).Detlev Rose, L'expédition allemande au Tibet de 1938-39. Voyage scientifique ou quête de traces à motivation idéologique ? , in Synergies européennes - Bruxelles-Munich-Tübingen, novembre 2006 (article taken from the Deutschland in Geschichte und Gegenwart journal, No 3-2006): "Le nom officiel de l’expédition était le suivant : « Expédition allemande Ernst Schäfer au Tibet » (= « Deutsche Tibetexpedition Ernst Schäfer »).Isrun Engelhardt, The Ernst-Schaefer-Tibet-Expedition (1938-1939) : new light on the political history of Tibet in the first half of the 20th century , in McKay Alex (ed.), Tibet and Her Neighbours : A History 2003, Edition Hansjörg Mayer (London), This designation is also used by the Namgyal Institute of Tibetology, Historic photographs of Sikkim ‘Who is behind the camera?’
După ce consulul general german de la Calcutta a criticat antetul într-un raport trimis Ministerului de Externe al Germaniei, „argumentând că antetul autorizat era contraproductiv și a generat imediat neîncredere în rândul britanicilor”, Schäfer „a comandat un antet nou și discret, cu un font Antiqua, care conținea textul: Deutsche Tibet Expedition Ernst Schäfer”'.»Tibet in 1938–1939: The Ernst Schäfer Expedition to Tibet«, Engelhardt 2007, p.17 and Note 38 p.250. În timpul expediției, Schäfer a folosit doar hârtie cu acest din urmă antet sau hârtia cu antetul inițial „Expediția Schaefer”. Antetul autorizat de Ahnenerbe a fost folosit doar înainte de plecarea echipei.The Nazis of Tibet: A Twentieth Century Myth, Isrun Engelhardt, in: Monica Esposito (ed.), »Images of Tibet in the 19th and 20th Centuries.« Paris: École française d’Extrême-Orient (EFEO), coll. Études thématiques 22, vol. I, 2008, pp. 77–78.
Scriitorul britanic Christopher Hale susține că nu se poate afirma că Schäfer a fost independent de SS și că a putut să efectueze cercetări „științifice pure” deoarece în cursul expediției s-a folosit o hârtie cu un antet special: în toate obiectivele sale, expediția a rămas sub patronajul lui Himmler, iar Schäfer nu a avut nici un interes să-i piardă sprijinul.Christopher Hale (2003): „He was careful to remove that second line when he arrived in Gangtok in British India. [...] Some German historians have concluded from this that Schäfer was independent of the SS and was thus able to do 'pure science'. This was not the case. Himmler remained the expedition's patron and Schäfer clearly had no interest in losing his support.”
La vremea sa, expediția a fost menționată frecvent în ziarele și revistele academice germane ca „Expediția SS în Tibet” care era patronată de Heinrich Himmler, iar toți cei cinci membri erau ofițeri SS.Konrad von Rauch, Die Erste Deutsche SS-Tibet-Expedition, in Der Biologe 8, 1939, S. 113-127. Denumirea „Expediția SS în Tibet” a fost folosită chiar de Ernst Schäfer în revista Atlantis."an article by Ernst Schaefer from the magazine Atlantis date October 1939. This article had the sub-heading 'von Dr Ernst Schaefer Leiter der SS-Tibet-Expedition' ", (Ofcom, Broadcast Bulletin, Issue number 85 - 21/05/07, Fairness and Privacy Cases, Not Upheld, Complaint by Mr Roger Croston on behalf of Dr Bruno Beger Secret History: The Nazi Expedition, Channel 4, 12 July 2004 ). „Expediția SS în Tibet” este titlul folosit într-un raport din 1946 al serviciilor de informații militare americane din Europa de Vest.The Activities of Dr. Ernst Schaefer, United States Forces - European Theater Military Intelligence Service Center, APO 757 Final Interrogation Report (OI-FIR) No. 32, 12 februarie 1946: „A new Tibetan expedition, to be called the SS Tibet Expedition, was then in preparation.”
În „Register of the Heinrich Himmler Papers”, 1914-1944, arhivat la centrul Hoover al Universității Stanford, dosarul care conține materiale referitoare la expediție poartă titlul de „The SS-Tibet-Expedition, 1939”.Online Archive of California (OAC).
Această denumire este încă folosită de cercetătorii moderni, cum ar fi Mechtild Rössler în 2001„Probably the best known expedition was the SS Tibet expedition, undertaken in 1943” (Mechtild Rössler, Geography and Area Planning under National Socialism, in Margit Szöllösi-Janze, ed.), Science in the Third Reich, Oxford and New York: Berg Publishers, 2001, 289 p., pp. 59-79, p.71. și Suzanne Heim în 2002,"SS-Tibet-Expedition Schäfer 1938-1939" (Suzanne Heim, Geschichte der Kaiser-Wilhelm-Gesellschaft im Nationalsozialismus, 2002, p. 131) precum și de scriitorul Peter Lavenda în 2002.Peter Levenda, Unholy alliance: a history of Nazi involvement with the occult, 2nd edition, Continuum International Publishing Group, 2002, 423 p., p. 192: „the efforts and adventures of the SS-Tibet expedition.”
Finanțare Potrivit lui Christopher Hale, din moment ce Ernst Schäfer a cerut peste 60.000 de mărci germane pentru expediție, iar seifurile SS-ului erau goale la acea vreme, el a fost nevoit să adune singur fonduri.Christopher Hale, Himmler's Crusade. The Nazi Expedition to Find the Origins of the Aryan Race, John Wiley & Sons, Hoboken (NJ), 2003, 422 p.: "the coffers of the SS were much depleted (Schäfer was demanding more than sixty thousand Reichsmarks [...] Schäfer was now faced with a formidable task: he would have to raise the funds himself."
Potrivit cercetătoarei Isrun Engelhardt, expediția nu a fost finanțată de Ahnenerbe.Isrun Engelhardt, The Ernst-Schaefer-Tibet-Expedition (1938-1939) : new light on the political history of Tibet in the first half of the 20th century in McKay Alex (ed.), Tibet and Her Neighbours : A History 2003, Edition Hansjörg Mayer (London), , Ernst Schäfer a strâns singur fonduri, care au provenit în proporție de 80% de la Consiliul pentru Publicitate și Relații Publice al Industriei Germane (Werberat der deutschen Wirtschaft), precum și de la marile întreprinderi germane, Deutsche Forschungsgemeinschaft („Comunitatea germană pentru conservarea și promovarea cercetării”) și Brooke Dolan II. Prietenii personali ai lui Himmler au sponsorizat doar zborul înapoi în Germania.Isrun Engelhardt (2003)
Potrivit United States Forces, finanțarea expediției a fost asigurată de diverși contribuitori publici și particulari, iar zborul de întoarcere în Germania a fost plătit de SS. Costul dotării expediției a fost de 65.000 de mărci, iar expediția în sine a costat alți 65.000 de mărci, fără zborul înapoi.The Activities of Dr. Ernst Schaefer, United States Forces - European Theater, Military Intelligence Service Center, APO 757 Final Interrogation Report (OI-FIR) No. 32, 12 februarie 1946.
Membri stanga|miniatura|167x167px| Edmund Geer în Tibet, 1938. dreapta|miniatura|167x167px|Ernst Schäfer în Tibet, 1938. Ernst Schäfer era membru al SS, atunci când a ajuns la consulatul german din Chungking în 1935. Schäfer tocmai se întorsese dintr-o călătorie prin unele părți din Asia, în special India și China, în care ceilalți doi colegi de expediție l-au abandonat de frica triburilor autohtone.Pringle, Heather, The Master Plan: Himmler’s Scholars and the Holocaust, Hyperion, 2006. Schäfer a transformat expediția dintr-un eșec total într-un mare succes, deoarece SS-ul a aflat și i-a trimis o scrisoare prin care îl informa că a fost avansat la gradul de Untersturmführer și îl chema înapoi în Germania. În iunie 1936 Schäfer s-a întâlnit cu Himmler, care i-a informat pe Sievers și Galke că intenționează organizarea unei expediții în Tibet.
Schäfer a selectat bărbați tineri, care i s-au părut potriviți pentru o călătorie dificilă. Karl Wienert (un asistent al celebrului explorator Wilhelm Filchner, în vârstă de 24 de ani) era geologul echipei. Edmund Geer, în vârstă tot de 24 de ani, a fost selectat drept conducător tehnică pentru organizarea expediției. Un coechipier un pic mai în vârstă (38 de ani) era Ernst Krause (a nu se confunda cu biologul german cu același nume), care avea dubla sarcină de cameraman și entomolog. Ultimul membru al expediției a fost antropologul rasial Bruno Berger (26 ani), un student al profesorului Hans F. K. Günther.
Obiective stanga|miniatura|200x200px|Ernst Krause filmând măzărichea albastră. dreapta|miniatura|168x168px|Karl Wienert realizând măsurători fotogrametrice. Cercetătorul Roger Croston a descris obiectivul expediției ca fiind „o abordare holistică a unei documentări biologice complete a Tibetului, alături de o sinteză a științelor naturale interrelaționate precum geografia, cartografia, geologia, magnetica pământului, clima, plantele, animalele și oamenii.”Roger Croston, Is the Space Buddha a Counterfeit?, 24 Oct. 2012.Ernst Schäfer, Geheimnis Tibet. München: Bruckmann 1943, 7-16, see also Engelhardt, Isrun, Nazis of Tibet: A Twentieth Century Myth. In: Monica Esposito (ed.), Images of Tibet in the 19th and 20th Centuries. Paris: École française d'Extrême-Orient (EFEO), coll. Études thématiques 22, vol. I, 2008, p.76.