Capitalism

Capitalismul este un sistem economic care se distinge prin proprietatea privată asupra factorilor de producție, precum și prin urmărirea profitului, în general pe o piață competitivă. Caracteristicile centrale ale capitalismului includ proprietatea privată, acumularea de capital, schimbul voluntar de mărfuri (i.e. comerț), un sistem de prețuri și piețe competitive.Heilbroner, Robert L. "Capitalism". Steven N. Durlauf and Lawrence E. Blume, eds. The New Palgrave Dictionary of Economics. 2nd (Palgrave Macmillan, 2008) Louis Hyman and Edward E. Baptist (2014). American Capitalism: A Reader. Simon & Schuster. . Într-o economie de piață capitalistă, deciziile și planurile de investiție sunt făcute de către proprietarii factorilor de producție în piețele financiare și de capital, iar prețurile și distribuția de bunuri sunt determinate în principal de concurența de piață.

În practică, capitalismul poate avea mai multe forme, care au fost studiate de economiști și istorici. Acestea includ laissez-faire sau capitalismul pieței libere, capitalism social, sau capitalismul de stat. Diferite forme de capitalism sunt caracterizate prin grade diferite de libertate în comerț, proprietate publică, precum și obstacole pentru libera concurență (e.g. protecționism) sau politici sociale sancționate de stat. Gradul de concurență de pe piețele de comerț, rolul de intervenție, reglementare și mărimea sectoarelor de stat sau private variază în funcție de diferite modele de capitalism;Macmillan Dictionary of Modern Economics, 3rd Ed., 1986, p. 54. Pe de altă parte, nivelul de libertate economică, precum și normele care definesc proprietatea privată, sunt chestiuni ce țin de politică. Cele mai multe țări capitaliste au economii mixte, care combină elemente de comerț liber cu intervenția statului sau protecționism, și în unele cazuri, cu planificare economică.Stilwell, Frank. “Political Economy: the Contest of Economic Ideas.” First Edition. Oxford University Press. Melbourne, Australia. 2002.

De-a lungul istoriei, economii de piață au existat sub multe forme de guvernare, în diferite timpuri, locuri și culturi. Cu toate acestea, în Europa de Vest s-au dezvoltat începând cu secolul al XVI-lea societăți capitaliste marcate printr-o universalizare a contractelor sociale bazate pe bani, o clasă largă de muncitori care trebuie să lucreze pentru salarii și o clasă capitalistă ce domina controlul resurselor și puterea politică. Începând cu revoluția industrială, sisteme capitaliste cu diferite grade de intervenție a guvernului au devenit dominante în lumea Occidentală și continuă să se răspândească în lume.

Capitalismul oferă atât avantaje cât și dezavantaje. Suporterii susțin că datorită competiției oferă produse mai bune, creează o puternică creștere economică, oferă productivitate și prosperitate societății, fiind și cel mai eficient sistem de alocare a resurselor. Capitalismul a fost criticat pentru stabilirea puterii în mâinile unei minorități, clasa capitalistă, care este susținută prin exploatarea unei clase muncitoare majoritate; pentru prioritizarea profitului peste binele social, resursele naturale și mediu; și pentru a fi un motor de inegalitate economică.

Etimologie

Termenul "capitalist", adică proprietar al capitalului, a apărut mai devreme decât termenul "capitalism" și datează de la mijlocul secolului al XVII-lea. "Capitalism" derivă din capital, care a evoluat din capitale, un cuvânt latin târziu bazat pe caput, adică "cap". Capitale a apărut în secolele XII-XIII, în sensul referinței la fonduri, stoc de mărfuri, sumă de bani sau bani purtători de interese.Braudel, Fernand. The Wheels of Commerce: Civilization and Capitalism 15th–18th Century, Harper and Row, 1979James Augustus Henry Murray. "Capital". A New English Dictionary on Historical Principles. Oxford English Press. 2. p. 93. Până în 1283, a fost folosit în sensul activele de capital ale unei firme de tranzacționare și a fost frecvent schimbată cu o serie de alte cuvinte - avere, bani, fonduri, bunuri, active, proprietăți și așa mai departe.

Hollandische Mercurius utilizează "capitaliști" în 1633 și 1654 pentru a se referi la proprietarii capitalului. În limba franceză, Étienne Clavier a făcut referire la capitaliști în 1788,E.g., "L'Angleterre a-t-elle l'heureux privilège de n'avoir ni Agioteurs, ni Banquiers, ni Faiseurs de services, ni Capitalistes ?" in [Étienne Clavier] (1788) De la foi publique envers les créanciers de l'état : lettres à M. Linguet sur le n° CXVI de ses annales p. 19 cu șase ani înainte de prima utilizare în limba engleză, de către scriitorul Arthur Young în lucrarea sa Travels in France (1792).Arthur Young. Travels in France. În "Principiile Economiei Politice și Impozitarea" (1817), David Ricardo a făcut referire la "capitalist" de mai multe ori.Ricardo, David. Principles of Political Economy and Taxation. 1821. John Murray Publisher, 3rd edition. Poetul englez Samuel Taylor Coleridge, a folosit "capitalist" în lucrarea Talk Talk (1823).Samuel Taylor Coleridge. Tabel The Complete Works of Samuel Taylor Coleridge. p. 267. Pierre-Joseph Proudhon a folosit termenul "capitalist" în prima sa lucrare, Ce este proprietatea? (1840), pentru a se referi la proprietarii de capital. Benjamin Disraeli a folosit termenul "capitalist" în romanul Sybil din 1845.

Folosirea inițială a termenului "capitalism" în sensul său modern a fost atribuită lui Louis Blanc în 1850 ("Ce numesc eu 'capitalism' reprezintă aproprierea capitalului de către unii în detrimentul altora") și Pierre-Joseph Proudhon în 1861 ("Capitalismul este regimul economic și social în care capitalul, sursa de venit, nu aparține în general celor care îl fac să producă prin munca lor"). Karl Marx și Friedrich Engels s-au referit la "sistemul capitalist"Karl Marx. Chapter 16: "Absolute and Relative Surplus-Value." Das Kapital: "The prolongation of the working-day beyond the point at which the laborer would have produced just an equivalent for the value of his labor-power, and the appropriation of that surplus-labor by capital, this is production of absolute surplus-value. It forms the general groundwork of the capitalist system, and the starting-point for the production of relative surplus-value."Karl Marx. Chapter Twenty-Five: "The General Law of Capitalist Accumulation". Das Kapital. și la "modul capitalist de producție" în "Capitalul" (1867).Saunders, Peter (1995). Capitalism. University of Minnesota Press. p. 1. Utilizarea cuvântului "capitalism" în raport cu un sistem economic apare de două ori în Volumul I al Capitalului, p. 124 (ediția germană) și în Teorii ale plusvalorii, vol. II, p. 493 (ediția germană). Marx nu folosea extensiv termenul "capitalism", ci "capitalist" și "modul capitalist de producție", care apar de peste 2.600 de ori în trilogia Capitalul. Potrivit Oxford English Dictionary (OED), termenul "capitalism" apare prima dată în limba engleză în 1845 în romanul The Newcomes al lui William Makepeace Thackeray, unde el însemna "deținerea capitalului".James Augustus Henry Murray. "Capitalism" p. 94. De asemenea, potrivit OED, Carl Adolph Douai, un socialist și aboliționist germano-american, a folosit expresia "capitalism privat" în 1863.

Definiție Nu există o definiție general acceptată a noțiunii de capitalism. Totuși, este general acceptat faptul că proprietatea privată asupra factorilor de producție, crearea de bunuri și servicii pentru obținerea profitului și prețurile și salariile sunt elemente care definesc capitalismul. Uneori capitalismul este definit ca fiind sistemul în care toți factorii de producție se află în proprietate privată. Alteori este folosită o definiție conform căreia doar marea majoritate se află în proprietate privată, dar acest tip de economie este privit de unii economiști ca fiind o economie mixtă.

Istoric

Capitalismul, în forma sa modernă, poate fi urmărit până la apariția capitalismului agrar și mercantilismului în timpul Renascentismului timpuriu, în orașe-state precum Florența. Capitalul a existat incipient la o scară mică timp de secole în forma activităților comerciale, de închiriere și împrumut, și ocazional ca industrie la scară mică cu o anumită muncă salariată. Schimbul simplu de mărfuri și, implicit, producția simplă de mărfuri, care constituie baza inițială pentru creșterea capitalului prin comerț, au o istorie foarte lungă. În timpul Epocii de Aur Islamice, arabii au promovat politici economice capitaliste precum liberul schimb și sistemul bancar. Folosirea lor a numerelor indo-arabe a facilitat contabilitatea. Aceste inovații s-au extins în Europa prin intermediul partenerilor de comerț din orașe precum Veneția și Pisa. Matematicienii italieni au călătorit în Mediterană discutând cu comercianții arabi și s-au întors pentru a populariza utilizarea numerelor indo-arabe în Europa.Koehler, Benedikt (2014). Early Islam and the Birth of Capitalism. Lexington Books. p. 2. In Baghdad, by the early tenth century a fully-fledged banking sector had come into being...

Agrarismul

În Anglia secolului al XVI-lea, fundațiile economice ale sistemului feudal agricol au început să se schimbe substanțial, pe măsură ce sistemul feudal de tip moșierie se dezintegra și pământul începea să se concentreze în mâinile unui număr mai mic de proprietari foncieri cu domenii tot mai mari. În locul unui sistem de muncă bazat pe iobăgie, lucrătorii erau din ce în ce mai mult angajați în cadrul unei economii monetare mai largi și în expansiune. Sistemul exercita presiune atât asupra proprietarilor cât și asupra chiriașilor să crească productivitatea agriculturii pentru a obține profit; slăbirea puterii aristocrației de a extrage surplusuri de la țărani îi încuraja să încerce metode mai bune, iar chiriașii aveau, de asemenea, stimulente să-și îmbunătățească metodele pentru a prospera într-un piață competitivă a forței de muncă. Termenii chiriei pentru pământ deveneau supuși forțelor economice ale pieței în locul vechiului sistem stagnant al obiceiului și obligației feudale.

Mercantilism

Doctrina economică dominantă în perioada secolului al XVI-lea până în secolul al XVIII-lea este cunoscută în mod obișnuit sub numele de mercantilism. Această perioadă, Epoca Descoperirilor, a fost asociată cu explorarea geografică a terenurilor străine de către comercianții negustori, în special din Anglia și Țările de Jos. Mercantilismul era un sistem de comerț pentru profit, deși bunurile erau în mare parte produse încă prin metode non-capitaliste. Cei mai mulți cercetători consideră perioada capitalismului comercial și a mercantilismului ca fiind originea capitalismului modern, deși Karl Polanyi a susținut că trăsătura distinctivă a capitalismului este instituirea piețelor generalizate pentru ceea ce el numea "bunuri fictive", adică pământul, muncă și bani. În consecință, el a argumentat că "abia în 1834 a fost stabilită o piață a muncii competitive în Anglia, așadar capitalismul industrial ca sistem social nu poate fi considerat că a existat înainte de această dată".

În Anglia a început o abordare extinsă și integrativă a mercantilismului în timpul Epocii Elisabetane (1558–1603). O explicație sistematică și coerentă a balanței comerciale a fost făcută publică prin argumentul lui Thomas Mun în lucrarea England's Treasure by Forraign Trade, or the Balance of our Forraign Trade is The Rule of Our Treasure. Aceasta a fost scrisă în anii 1620 și publicată în 1664.

Negustorii europeni, sprijiniți de controalele statului, subvenții și monopoluri, și-au obținut cea mai mare parte din profituri prin cumpărarea și vânzarea de bunuri. În cuvintele lui Francis Bacon, scopul mercantilismului era "deschiderea și echilibrarea comerțului.

După perioada de proto-industrializare, Compania Britanică a Indiilor de Est și Compania Olandeză a Indiilor de Est, după contribuții masive din partea Bengalului Mughal, au inaugurat o eră expansivă a comerțului și schimburilor comerciale.

Revoluția Industrială