a fost o alpinistă japoneză, prima femeie din lume care a urcat muntele Everest și prima care a cucerit cele șapte vârfuri, adică cele mai înalte cote de pe fiecare continent.
Copilărie și adolescență Ishibashi Junko s-a născut la , provincia Fukushima, fiind cea de-a cincea fiică a unei familii cu șapte copii. Era considerată un copil firav, dar în ciuda acestui fapt a început să practice alpinismul la vârsta de 10 ani, când a mers într-o excursie cu clasa pe . Deși a devenit pasionată de acest sport, părinții nu și-au permis să o sprijine financiar, de aceea în adolescență Tabei a efectuat doar câteva astfel de excursii.
Carieră Primii ani Între 1958 și 1962 Tabei a studiat literatura engleză și pedagogia la , unde s-a înscris în clubul de alpiniști. După terminarea studiilor, în 1969, ea a fondat clubul de fete alpiniste Ladies Climbing Club: Japan (LCC), primul de acest fel în Japonia, cu sloganul „Să mergem într-o expediție peste mări și țări”. Amintindu-și de acea perioadă, Tabei declara că a fondat clubul ca reacție la modul în care era tratată de alpiniștii-băieți: unii din ei nu voiau să se cațere cu ea, iar alții susțineau că ea se preface că îi place alpinismul pentru a-și găsi mai ușor un soț.
Ca membră a noului club de alpinism, ea a urcat pe munți precum Fuji din Japonia și Matterhorn din Alpii Elvețieni. În preajma anului 1972 era deja o alpinistă cunoscută în Japonia.
Expediția pe Everest din 1975 În clubul LCC înființat de Tabei exista o echipă numită Japanese Women's Everest Expedition (JWEE – Expediția pe Everest a japonezelor), condusă de Eiko Hisano, creată cu scopul de a încerca escaladarea Everestului. Echipa era compusă din 15 membre, cu precădere femei muncitoare, printre care mai multe învățătoare, o programatoare și o asistentă socială. Două din ele, inclusiv Tabei, erau mame. La 19 mai 1970 Tabei și colega sa Hiroko Hirakawa au cucerit vârful al masivului muntos Annapurna. Această realizare le-a inspirat pe alpinistele din club să încerce Everestul.
Astfel, Tabei și echipa sa au început să strângă fonduri. O replică des auzită de ele era că femeile „trebuie mai bine să crească copii”. Au fost ajutate, până la urmă, de ziarul și de televiziunea Nippon. Cu toate acestea, toate membrele expediției au trebuit să plătească o sumă aproape egală cu valoarea salariului mediu din Japonia. Pentru a face economie, ele au confecționat pungi și mănuși din materialele textile folosite la scaunele automobilelor vechi și au cumpărat pene de gâscă din China pentru a-și umple sacii de dormit. Elevii colectau la școală ambalaje alimentare nefolosite pentru a le dona alpinistelor."エベレストの準備 その５" (în japoneză). Junko Tabei: blog oficial
După o lungă perioadă de antrenament, echipa a plecat la începutul anului 1975 la Kathmandu. Au urmat același traseu pe care au urcat pionierii Sir Edmund Hillary și Tenzing Norgay în 1953. La începutul lunii mai, echipa s-a confruntat cu o avalanșă în timp ce poposea la cota de m. Femeile și însoțitorii lor șerpași au fost prinși sub zăpadă. Tabei și-a pierdut cunoștința timp de aproximativ șase minute și a fost scoasă la suprafață de către șerpași. Douăsprezece zile mai târziu, la 16 mai 1975, Junko Tabei, însoțită de șerpașul Ang Tsering, a devenit prima femeie din istorie care a cucerit vârful Everest.
Ca urmare a succesului expediției și a însemnătății istorice a reușitei sale, Tabei a ajuns în centrul atenției în mass-media japoneză. Ea a fost felicitată de , regele de atunci al Nepalului, și de guvernul japonez. A fost realizat un miniserial de televiziune, care a prezentat această expediție, iar Tabei a efectuat un turneu în Japonia, călătorind în diferite orașe și descriindu-și propria experiență. Ea a recunoscut ulterior că nu s-a simțit confortabil să primească atâta atenție.
Alte activități
În vara australă 1990-1991 Tabei a urcat pe Masivul Vinson, cel mai înalt punct din Antarctida. La 28 iunie 1992 a atins cel mai înalt punct al Indoneziei, Puncak Jaya, devenind astfel prima femeie din istorie care a cucerit „cele șapte vârfuri”, adică cele mai înalte cote de pe fiecare continent.
Pe lângă alpinism, ea a fost interesată de ecologie. În anul 2000 și-a prezentat teza de masterat la , teză axată pe degradarea mediului natural al Everestului din cauza gunoaielor lăsate în urmă de echipele de alpiniști. A ocupat funcția de directoare a Himalayan Adventure Trust of Japan, o organizație internațională creată cu scopul de a proteja ecosistemele montane. Unul din proiectele trustului era construcția unui incinerator care urma să ardă deșeurile alpiniștilor. A participat în mai multe expediții de colectare a deșeurilor atât în Japonia, cât și în Munții Himalaya, fiind chiar organizatoarea unora dintre ele.
Viață personală Junko Tabei a fost căsătorită cu Masanobu Tabei, care era, de asemenea, alpinist. Cei doi s-au întâlnit în timpul unei expediții montane prin Japonia în 1965. Cuplul a avut doi copii: o fiică pe nume Noriko și un fiu pe nume Shinya.
Alpinista a fost diagnosticată cu cancer al peritoneului în 2012. În ciuda bolii de care suferea, ea nu a încetat să practice alpinismul. A decedat într-un spital din Kawagoe la 20 octombrie 2016.
Recunoaștere La 22 septembrie 2019 Google a comemorat aniversarea a 80 de ani de la nașterea lui Tabei printr-un (schimbarea temporară a logo-ului). Acesta era însoțit de sloganul lui Tabei: „Nu ceda; urmează-ți visul.”
Note
Legături externe
Profil pe Seven Summits 2013: Portretul lui Junko Tabei
Categorie:Nașteri în 1939 Categorie:Nașteri pe 22 septembrie Categorie:Decese în 2016 Categorie:Decese pe 20 octombrie Categorie:Alpiniști care au escaladat cele șapte vârfuri Categorie:Alpiniști japonezi Categorie:Decese cauzate de cancer Categorie:Femei din Japonia Categorie:Persoane care au urcat muntele Everest