Recuzanți

miniatura|Distribuția catolicilor recuzanți englezi, 1715-1720. Recuzanții au fost creștinii care refuzau să participe la slujbele anglicane de-a lungul istoriei și Irlandei.New Catholic Encyclopedia, secțiunea 'recusants' Termenul, care derivă din latinescul („a refuza” sau „a obiecta”)Burton, E. (1911). "English Recusants", The Catholic Encyclopedia. New York: Robert Appleton Company; accesat la 11 septembrie 2013 de la New Advent a fost folosit la început pentru cei care au rămas fideli papei și Bisericii Romano-Catolice și care nu au participat la slujbele Bisericii Angliei, după ce o lege din 1593 stabilea sancțiuni împotriva „recuzanților ”.

„” au început în timpul domniei Elisabetei I și, deși abrogate temporar în timpul , au rămas în registrele statutare până în 1888. Ele impuneau diferite tipuri de pedepse celor care nu participau la activitatea religioasă anglicană, cum ar fi amenzile, confiscarea bunurilor și închisoarea.Vezi, de exemplu, textul Legii de Uniformitate din 1559 Suspendarea ei sub Oliver Cromwell a fost destinată în principal să ofere scutire protestanților neconformiști și nu neapărat catolicilor, cărora li s-au aplicat alte restricții explicite până în anii 1920, prin Legea de stabilire a succesiunii din 1701, în ciuda din 1828.Wood, Rev. James. The Nutall Encyclopædia, Londra, 1920, p.537

În unele cazuri, catolicii s-au confruntat chiar și cu pedeapsa capitală, și o serie de catolici englezi și galezi au fost executați în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, și ulterior au fost canonizați de Biserica Catolică drept martiri creștini.

Note

Vezi și Biserica Catolică în Anglia și Țara Galilor

Categorie:Creștinism în Anglia Categorie:Rebeli