Stroe Leurdeanu, cunoscut și ca Stroe (sin) Fiera, Stroie Leurdeanu, Stroe Leordeanu, sau Stroe Golescu () a fost un mare dregător al Țării Românești, fiul logofătului Fiera Leurdeanu. Și-a început cariera în oastea țării, participând la războiul polono-otoman din 1633, iar în timpul domniei lui Matei Basarab a ajuns unul dintre cei mai influenți boieri, ocupând funcțiile de spătar, vistier și, temporar, de caimacam. După căderea sa în dizgrație în 1651, a revenit în prim-planul vieții politice sub Constantin Șerban, care l-a numit mare logofăt.

În deceniile următoare, Leurdeanu a continuat să joace un rol important în politica țării sub domni precum Mihnea al III-lea, Gheorghe Ghica, Grigore I Ghica și Gheorghe Duca. A îndeplinit în repetate rânduri funcțiile de mare logofăt, mare vornic și caimacam, fiind implicat atât în activitatea diplomatică, cât și în administrarea statului. Numele său este legat și de conflictul de lungă durată dintre familiile Leurdeanu și Cantacuzino, culminat în 1663 cu executarea postelnicului Constantin Cantacuzino.

În 1669 a fost judecat și condamnat la moarte de Antonie Vodă, însă pedeapsa i-a fost comutată, fiind obligat să se călugărească la Mănăstirea Snagov. A reușit să fugă din țară și s-a întors ulterior în Țara Românească, unde și-a reluat activitatea politică. A murit probabil înainte de decembrie 1679. Descendența sa directă s-a stins în generațiile următoare, moștenirea familiei fiind continuată prin ramura colaterală a Goleștilor.

Biografie Leurdeanu este considerat de diverși istorici drept unul dintre cei mai importanți boieri din istoria României premoderne. S-a născut în jurul anului 1600, fiind fiul marelui logofăt Fiera Leurdeanu și rudă a lui Constantin Șerban, viitor domn al Țării Românești. Potrivit unor surse, mama sa ar fi fost Tudora, a doua soție a lui Fiera și fostă concubină a lui Mihai Viteazul. Dacă această ipoteză este corectă, Stroe era frate vitreg cu Marula Cornățeanca, fiica lui Mihai Viteazul. Fiera Leurdeanu a mai avut fiii Vintilă, Nedelco și Neagu, care nu au ajuns să dețină dregătorii boierești, precum și fiicele Stanca, căsătorită cu Balică din Breasta, și o altă fiică, al cărei nume nu este cunoscut, căsătorită cu marele vornic Dumitru Dudescu.

Prima mențiune documentară a lui Stroe datează din 15 iunie 1625, când ocupa funcția de postelnic în timpul domniei lui Alexandru Coconul. La 8 ianuarie 1627 apare ca spătar. Tatăl său și-a exercitat ultima dregătorie în 1626 și a murit probabil în cursul anului 1629. În această perioadă Stroe s-a căsătorit de trei ori. Numele primei sale soții nu este cunoscut, însă aceasta i-a născut pe Istratie Leurdeanu și, posibil, pe alți doi fii, slugerul Nedelco și clucerul Costea. A doua sa soție a fost Vișa Goleasca, fiica postelnicului grec Fota, nepoata lui Preda Brâncoveanu și membră a familiei Craiovești-Brâncoveanu. Ea era, de asemenea, înrudită cu Matei Basarab. Tradiția familiei susține că Vișa fusese adoptată de acesta, ceea ce îl făcea pe Stroe, în mod simbolic, ginerele domnului. În urma acestei căsătorii, Leurdeanu a primit în 1630 satul Criva.Iolanda Țighiliu, „Detalii privind domeniul lui Constantin Brâncoveanu voievod", în Revista Istorică, Vol. 6, nr. 3–4, martie-aprilie 1995, p. 405. Ultima sa soție a fost Elina din Prooroci, o altă rudă a lui Matei Basarab, decedată în 1655.

Deși nu deținea inițial o mare dregătorie în timpul domniei lui Alexandru Iliaș, la 27 aprilie 1629 Stroe a devenit logofăt. Între 21 noiembrie 1632 și 8 februarie 1633 este menționat și ca mare stolnic, continuând însă să apară în documente ca logofăt. În octombrie 1633, în timpul Războiului polono-otoman, este atestat luptând alături de armata otomană. A rămas logofăt sub Alexandru Iliaș, Leon Tomșa și Matei Basarab până la 6 octombrie 1635. La 20 decembrie același an, Matei Basarab l-a numit logofăt al vistieriei, iar ulterior vistier, funcții pe care le-a exercitat până la 2 martie 1641. Beneficiind de influența soției sale la curte, a obținut satul Slănicul de Jos, în pofida pretențiilor formulate de boierii Vlădescu.

Între 11 și 23 noiembrie 1641 a fost mare stolnic, iar din 24 decembrie a revenit în funcția de mare vistier, pe care a păstrat-o până la 25 februarie 1651. În cea mai mare parte a acestei perioade a fost secondat de fiul său Istratie. În august 1645, în timp ce Matei Basarab era plecat, Stroe Leurdeanu și logofătul Radu Cocorăscu au condus efectiv treburile țării.

În aceeași perioadă s-a remarcat și ca protector al artei și ctitor de lăcașuri religioase. Până în 1646 a construit biserica ortodoxă de pe moșia soției sale de la Golești și a contribuit la refacerea Mănăstirii Vieroși. Acolo erau deja înmormântați doi dintre copiii săi, Necula, mort în 1633, și Axinia. După moartea Vișei, survenită înainte de 1655, Leurdeanu a intrat într-un proces cu rudele acesteia pentru împărțirea averii. El a păstrat însă stăpânirea asupra moșiei de la Golești, unde în 1656 i-a primit pe patriarhul Macarie al Antiohiei și pe Paul de Alep.

Note

Bibliografie

Almaș, Dumitru. „Neamul Goleștilor (I)", în Magazin Istoric, mai 1971, pp. 74–81. Anghelescu, Mircea. „Dinicu Golescu în vremea sa", în Golescu, Dinicu. Scrieri, pp. V–LXI. București: Editura Minerva, 1990. ISBN 973-21-0144-X. Anton Manea, Cristina. „Din nou despre Tudoran mare clucer din Aninoasa", în Muzeul Național, Vol. XX, 2008, pp. 11–21.

Novac, Vasile. „Goleștii în istoria Bucureștilor", în București. Materiale de Istorie și Muzeografie, Vol. IX, 1972, pp. 213–222.

Legături externe O definiție pentru Leurdeanu Zapisul lui Stroe Leurdeanu mare pitar cu soția sa Ilinca, prin care pun zălog... www.europeana.eu. Accesat în 29 mai 2026.

Categorie:Nașteri în 1620 Categorie:Decese în 1679 Categorie:Boieri din Țara Românească