Leccinum vulpinum (Roy Watling, 1961), din încrengătura Basidiomycota în familia Boletaceae și de genul Leccinum,Index FungorumMycobank este o specie de ciuperci comestibile, denumită în popor burete vulpesc/bureți vulpești sau hribă roșie.Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 504, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO 1, 2 Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor) extrem specializat. În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă, de la câmpie la munte, în păduri de conifere exclusiv sub pini pe sol acru și nisipos. Timpul apariției acestei ciuperci întâlnite nu prea des este din iunie până în octombrie (noiembrie).Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 516-517, ISBN 3-405-12081-0Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 486-487, ISBN 978-3-8354-1839-4

Taxonomie Numele binomial a fost determinat de micologul scoțian Roy Watling (n. 1938) și publicat în volumul 39 al jurnalului botanic Transactions of the Botanical Society of Edinburgh din 1961.Roy Watling: „Leccinum vulpinum”, în: „Transactions of the Botanical Society of Edinburgh, vol. 39, nr. 2, Edinburgh 1961, p. 197 Acest taxon este valabil până în prezent (2019). Toate celelalte încercări de redenumire sunt nefolosite și astfel neglijabile.

Descriere thumb|185px|left|Bres.: Boletus rufus, foarte asemănător Pălăria: are un diametru de 5-15 (18) cm, este cărnoasă, foarte regulată, la început semisferică, apoi convexă și pe măsura avansării în vârstă la plano-convexă, cu marginea mai întâi răsfrântă spre picior, iar la bătrânețe destinsă. Cuticula care nu se poate decojii este mat-catifelată și uscată, fiind slab danturată și atârnând ușor deasupra sfârșitul pălăriei. Coloritul variază între ruginiu, cărămiziu, brun-roșcat până la brun-purpuriu, fiind ceva mai închis decât cel al Leccinum aurantiacum. Tuburile: cu sporifere lungi (1-2,5 cm) și subțiri, împinse în jos spre picior, parând spongioși la pipăit din maturitate încolo și de culoare, în tinerețe gri deschisă, apoi gri-brună cu nuanțe brun-roșiatice. Se pot îndepărta cu ușurință de carnea pălăriei. Porii: sunt foarte mici, rotunjori, relativ deși și colorați gri-albui, în vârstă bej ocru murdar până gri-măsliniu. În apropierea piciorului se adună, formând un șanț despărțitor evident. La exemplarele bătrâne, porii spre marginea exterioară a pălăriei tind să depășească marginea acesteia. Nu se decolorează la apăsare. Piciorul: are o înălțime de 6 până la 13 cm și o lățime de 2,5-4 (5) cm, fiind compact, tare și plin, aproape cilindric, uneori îndesat și ușor îngustat spre pălărie. Coloritul suprafeței este albicioasă, fiind presărată cu solzi mici, aspri și dispuși în șiruri longitudinale, de culoare inițial deschis maronie, apoi roșiatică și în sfârșit brun-negricioasă. Carnea: este în tinerețe compactă și tare, devenind moale la maturitatea avansată, cu miros aproape imperceptibil slab de ciuperci, gustul fiind plăcut și delicios. Coloritul este în pălărie albicios, în picior cu nuanțe rozalii și spre bază nu rar chiar maronii. Nu se colorează după tăiere și în timpul fierberii. Caracteristici microscopice: are spori netezi, elipsoidali până fusiformi și palid gălbui, netezi, prevăzuți cu o proeminență situată la bază (apicul), având o mărime de 13-18 x 4-5 microni. Pulberea lor este brun-gălbuie. Bazidiile cu 4 sterigme fiecare sunt claviforme (îngroșate de la bază spre vârf și cu extremități rotunjite în formă de măciucă). Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) sunt fusiforme și ventricoase. Reacții chimice: Carnea se colorează cu fenol palid roz, cu formol mai întâi roz apoi gri-negricios, cu hidroxid de potasiu de asemenea palid roz și cu sulfat de fier gri-verzui.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 64, ISBN 3-85502-0450Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 4-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1978, p. 70

Confuzii Dacă nu se dă seama, că această specie crește numai sub pini, ea poate fi confundată totuși în primul rând cu Leccinum piceinum, nu de deosebit cu ochii, dar un simbiont de molid.<ref>Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 436-437, ISBN 3-405-12124-8</ref> Mai departe sunt forte asemănătoare specii ale familiei Boletaceae care se dezvoltă exclusiv sub copaci foioși, ca de exemplu: Leccinellum crocipodium sin. Leccinum crocipodium (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 518-519, ISBN 3-405-12081-0 Leccinum aurantiacum (crește în păduri de foioase în special sub plopi precum plopi tremurători, dar de asemenea pe sub sălcii),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 516-517, ISBN 3-405-11774-7 Leccinum carpini, Leccinum duriusculum,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 484-485, ISBN 88-85013-25-2 Leccinum holopus,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 438-439, ISBN 3-405-12124-8 Leccinum griseum,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 520-521, ISBN 3-405-12081-0 Leccinum pseudoscabrum (trăiește în păduri de foioase în special sub carpeni dar și sub aluni, mesteceni sau plopi),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 520-521, ISBN 3-405-12081-0 Leccinum melaneum,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 534-535, ISBN 88-85013-37-6 Leccinum quercinum (crește sub stejari),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 482-483, ISBN 88-85013-25-2 Leccinum roseofracta (trăiește sub mesteceni),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 490-491, ISBN 88-85013-25-2 Leccinum scabrum (se dezvoltă în păduri de foioase, în special sub mesteceni),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 514-515, ISBN 3-405-11774-7 Leccinum thalassinum (apare sub mesteceni pe teren nisipos și umed, este destul de răspândit, dar numai puțin cunoscut),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 486-487, ISBN 88-85013-25-2 Leccinum variicolor (se dezvoltă numai sub mesteceni prin mlaștini și turbării pe sol acru),Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 432-433, ISBN 88-85013-37-6 sau Leccinum versipelle'' (crește în păduri de foioase, parcuri și pajiști sub mesteceni, plopi precum plopi tremurători, dar de asemenea pe sub sălcii).Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 516-517, ISBN 3-405-11774-7

Toate aceste specii sunt comestibile, dar nu în stadiu crud.René Flammer: „Differentialdiagnose der Pilzvergiftungen - mit Bestimmungsschlüsseln zur raschen Diagnose bei Notfällen für Mediziner und Mykologen”, Editura G. Fischer, Frankfurt am Main 1980, p. 43 pp.

Specii asemănătoare în imagini

Valorificare left|50px|thumb Această ciupercă are avantajul să fie numai rareori atacată de viermi. Bureții proaspeți pot fi pregătiți asemănător altor soiuri ale genului ca ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci de pădure sau adăugați la un sos de carne de vită sau vânat.Silvia Jurcovan: „Carte de bucate”, Editura Humanitas, București 2012, p. 118, ISBN 978-973-50-3475-7Sanda Marin: „Carte de bucate”, Editura Orizonturi, București 1995, p. 185, ISBN 973-95583-2-1 Mai departe, ei pot fi tăiați felii și congelați. Mai departe este posibilă, după tăierea în felii, uscarea lor. Foarte gustoși sunt preparați ca Duxelles (un fel de zacuscă).Fritz Martin Engel, Fred Timber: „Pilze: kennen – sammeln – kochen”, Editura Südwest, München 1969, p. 105-108Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 26-30 ISDN 3-453-40334-7

S-a afirmat, că, specia, consumată crud, poate să genereze incompatibilități la copii precum persoane cu un aparat digestiv sensibil. Astfel, ciupercile acestui soi ar trebui să fie consumate numai bine prăjite sau gătite.Deutsche Gesellschaft für Mykologie: „Zeitschrift für Mykologie, vol. 62-63, Editura Deutsche Gesellschaft für Mykologie, Berlin 1996, p. 37

Note

Bibliografie Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total) Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4 Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8 Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1 Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2 Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983 Rolf Singer: „Die Pilze Mitteleuropas”, vol. 5 și 6: „Die Röhrlinge, pârțile 1 și 2”, Editura Justus Klinkhardt, Bad Heilbrunn 1965-1967

Legături externe

Leccinum vulpinum, film în limba cehă Leccinum vulpinum, film în limba polonă

Categorie:Leccinum Categorie:Micoriză Categorie:Ciuperci comestibile Categorie:1961 în știință