Ioan G. Meșotă (n. , BrașovColegiul Național „Dr. Ioan Meșotă..., Bodea, 2009, p.16 - d. Colegiul Național „Dr. Ioan Meșotă..., Bodea, 2009, p.23), a fost un profesor român, „unul dintre cei mai distinși profesori din Brașov”, cum îl caracteriza Corneliu Diaconovich în a sa Enciclopedie Română.
Astăzi un colegiu național din Brașov, urmaș al școlii reale al cărei director a fost Ioan Meșotă, îi poartă numele.
Viața și activitatea
Născut la Dârste, în vremea aceea o mică așezare situată la 8 km de Brașov (astăzi cartier al orașului), Ioan Meșotă a fost un produs al gimnaziului inferior românesc și al celui superior german din Brașov, urmându-și apoi studiile la universitățile din Viena și din Bonn, unde și-a luat doctoratul în filozofie.Colegiul Național „Dr. Ioan Meșotă..., Bodea, 2009, p.17 Din anul 1861 a activat ca profesor la gimnaziul superior românesc brașovean, nou înființat.
În toamna anului 1869, alături de gimnaziu s-au deschis două noi școli afiliate de trei ani: una reala („Realschule”) și una comercială,Colegiul Național „Dr. Ioan Meșotă..., Bodea, 2009, p.18 iar dr. Ioan Meșotă care devenise din vara anului 1869 director adjunct, a preluat conducerea celor trei școli, reunite sub denumirea de „Școalele Centrale Române greco-ortodoxe din Brașov”, în calitate de director, funcție pe care a îndeplinit-o cu strălucire până la moartea sa prematură în anul 1878.Colegiul Național „Dr. Ioan Meșotă..., Bodea, 2009, p.23
Lui i se datorează așezarea definitivă a învățământului românesc brașovean, inclusiv a celui real, pe calea modernității. A fost autor de manuale de istorie și de geografie, care au fost utilizate, o perioada apreciabilă, și în Vechiul Regat. A fost cel mai important animator al culturii românești brașovene din deceniile șapte și opt ale secolului al XIX-lea. Cu multă admirație, Mitropolitul Andrei Șaguna l-a denumit „mărgăritarul cel scump, vrednic să fie pus în coroana corpului profesoral”, iar Titu Maiorescu i-a lăudat „inteligența solidă și conștiința de lucru”, atunci când a propus candidatura sa ca membru corespondent al Academiei Române (ceea ce s-a și realizat la 13 septembrie 1877).
Opera
„Manual pentru istoria universală pentru școalele medii”, prelucrat după W. Pütz (vol. I, tipărit la Iași, 1867; vol. II, Iași, 1869; vol. III, București, 1880) Diferite tratate istorice, pedagogice și filozofice, publicate în Programele gimnaziului român din Brașov: Idei inițiative despre epigrafia română, 1862 Dacii și resboaiele lui Traian în Dacia, 1863 Expunerea câtorva fenomene sufleteșci cu privire la expresiunile psichologice în limba românească, 1866 Școalele reale în paralelă cu gimnasiul, 1873 Diferite articole publicate prin foi și câteva convorbiri ocazionale: Femeia și emanciparea ei, în Albina Carpaților , 1877 Discurs ținut cu ocasiunea inaugurării limbei franceze la școalele românești din Brașov, în Convorbiri Literare
Legături externe Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – M
Referințe
Bibliografie Bodea, Valentin și Răducanu, Viorel - Dr. Ioan Meșotă (1837-1878) preliminarii biografice, Editura Orator, Brașov 2003 Bodea, Valentin; Colegiul Național „Dr. Ioan Meșotă” 1869-2009 Momente - etape - profesori - promoții; Editura Romprint; Brașov 2009
Categorie:Profesori români Categorie:Membri corespondenți ai Academiei Române Categorie:Brașoveni Categorie:Nașteri în 1837 Categorie:Decese în 1878 Categorie:Nașteri pe 6 iulie Categorie:Decese pe 31 ianuarie Categorie:Decese în Brașov