Mycena renati (Lucien Quélet, 1886), sin. Mycena flavipes (Lucien Quélet, 1873) din încrengătura Basidiomycota, în familia Mycenaceae și de genul Mycena,Mycobank denumită în popor capotă frumoasă, este o specie saprofită de ciuperci necomestibile. Acest burete foarte comun se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord, de la deal la munte, preferat pe vreme umedă precum în regiuni calcaroase, adesea în mase, crescând în mănuchiuri prin povârnișuri și râpe de păduri de foioase și mixte, aproape numai pe trunchiuri și substrat lemnos în descompunere de fag. Timpul fructificării este din mai până în octombrie (noiembrie).Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 282-283 - 1, ISBN 3-405-12116-7Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 218-219, ISBN 978-3-440-14530-2

Numele generic este derivat din cuvântul de limba greacă veche (=ciupercă, burete),Valentin Christian Friedrich Rost: „Deutsch-Griechisches Wörterbuch”, ed. a 5-a, Editura Vandenhöck und Ruprecht, Göttingen, 1837, p. 580 iar epitetul a fost creat de Lucien Quelet (vezi mai jos).

Taxonomie 150px|left|thumb|Lucien Quelet Numele binomial a fost determinat drept Mycena flavipes de renumitul micolog francez (Lucien Quélet în lucrarea sa Les champignons du Jura et des Vosges, publicată în volumul 5 al Mémoires de la Société d’Émulation de Montbéliard din 1873Lucien Quélet: „Les champignons du Jura et des Vosges”, în: „Mémoires de la Société d’Émulation de Montbéliard”, seria a doua, vol. 5, Editura Imprimerie et Lithographie de Henri Barbier, Montbéliard 1873, p. 422 și transcris în 1886 de el însuși în taxonul valabil până în prezent (2024), anume Mycena renati, de verificat în cartea sa Enchiridion Fungorum in Europa Media et Praesertim in Gallia Vigentium.Lucien Quelet: „Enchiridion Fungorum in Europa Media et Praesertim in Gallia Vigentium”, Editura Octave Doin, Paris 1886, p. 34 Quélet a denumit specia sub epitetul renati în onoarea fiului său René (=) pe care o descoperise în Munții Jura francezi, subliniind în descrierea sa relația strânsă cu Mycena galericulata.Jurnalul micologic „Der Tintling”

Alte încercări de redenumire nu au fost făcute.

Descriere thumb|210px|left|Cooke: Mycena renati Pălăria: are un diametru de 1-3 (4) cm, este subțire, higrofană (își schimbă culoarea atunci când pierde sau absoarbă apă), în tinerețe aproape semisferică, apoi conică, adesea cu o cocoașă turtită și la avansarea în vârstă cu marginea din ce în ce mai clar ștanțată grosolan. Cuticula este mată, de la maturitate cu caneluri ondulate radiale, nu prea pronunțate. Coloritul poate fi gri-roz, roz-ocru, roz-brun, până la brun-carneu, cu nuanțe mai închise spre centru. Dezvoltă și forme aproape albicioase cu nuanțe de roz. Prin urmare, nu este prea ușor de determinat. Lamelele: sunt groase, destul de distanțate între ele, cu lamele intermediare la margine, bombate, fiind aderente la picior cu un dinte. Coloritul este pentru mult timp albicios, căpătând mai târziu nuanțe rozalii evidente. Muchiile netede sunt de aceiași culoare. Piciorul: este în regulă mai lung ca diametrul pălăriei cu o înălțime de 4-6 cm și o grosime de 0,2-0,3 cm, fiind neted, dar în partea de jos uneori slab păros, lucios, uscat, bățos, cilindric, nu rar îndoit, gol pe interior și fără inel. Baza prezintă un fetru miceliar alb. Coloritul este galben-auriu, galben-portocaliu, galben-roșiatic până brun-gălbui și adesea translucid. Carnea: albicioasă este foarte subțire și nesubstanțială, în pălărie moale, în picior bățoasă. Nu emită nici un fel de suc. Mirosul este nitros sau de clor, gustul fiind blând cu nuanțe de ridichi. Caracteristici microscopice: are spori elipsoidali, în formă de sâmbure de măr, netezi și amilozi (ce înseamnă colorabilitatea structurilor tisulare folosind reactivi de iod), hialini (translucizi), cu o picătură centrală și o mărime de 8-10 x 5-6 microni. Pulberea lor este albă. Basidiile cu 4 sterigme sunt în formă de măciucă. Cheilocistidele (cistide de pe muchia lamelor) sunt fusiforme, rareori în formă de sticlă sau clavate. Hifele prezintă depășiri evident îngroșate.German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Die Großpilze Baden-Württembergs“, vol. 3: „Ständerpilze. Blätterpilze I“, Editura Ulmer, Stuttgart 2001, p. 461, ISBN 3-8001-3536-1 Reacții chimice: nu sunt cunoscute.

Confuzii Calota frumoasă poate fi confundată cu surata ei Mycena galericulata (miros de pepene, gust făinos)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 280-281, ISBN 3-405-12081-0 precum cu alte specii ale genului, cu toate necomestibile, astfel de exemplu: Mycena abramsii sin. Mycena praecox,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 288-289 - 1, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum) Mycena aetites,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 286-287, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum) Mycena cinerella,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 340-341, ISBN 88-85013-46-5 Mycena diosma Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 370, ISBN 3-8289-1619-8 Mycena epipterygia,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 282-283 - 2, ISBN 3-405-12116-7 Mycena erubescens (amară, lapte alb),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 280-281, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum) Mycena galopus (miros de ridichi, lapte alb),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 244-245, ISBN 3-405-12124-8 Mycena haematopus (lapte roșu),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 290-291 - 2, ISBN 88-85013-25-2 Mycena inclinata (crește în mănuchiuri, miros rânced),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 278-279, ISBN 3-405-12081-0 Mycena latifolia,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 280-281 - 1, ISBN 3-405-12081-0Mycena leucogala (neagră, lapte alb)Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 330-331, ISBN 88-85013-46-5 Mycena maculata,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 302-303 - 2, ISBN 88-85013-37-6 Mycena polygramma,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 284-285 - 2, ISBN 3-405-12081-0 Mycena rosea,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 240-241, ISBN 3-405-12124-8 Mycena sanguinolenta (suc brun-roșiatic)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 286-287 - 2, ISBN 3-405-12081-0 sau Mycena vitilis''.Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 296-297 - 1, ISBN 88-85013-25-2

Ciuperci asemănătoare în imagini

Valorificare Pe de o parte, calota frumoasă s-ar dezintegra datorită gingășiei și micimii ei în timpul transportului, pe de alta nu este de miros plăcut și savoare convingătoare. De acea nu se potrivește pentru bucătărie.Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 141, ISBN 3-426-00312-0

Dar ciuperca are un folos datorită abilitații de a descompune lemnul mort al buturugilor și buștenilor căzuți pe pământ, permițând și ea o sursă de biodiversitate. Fără lemnul mort în descompunere pădurile naturale ar fi foarte fragile, fiind afectat echilibrul ecologic, pădurile ar fi slabe în biodiversitate si foarte inadecvate.Romică Tomescu și colaboratori: „Importanța pentru Pădure a Lemnului Mort”, în jurnalul „ProEnvironment” vol. 4, Cluj-Napoca 2011, p. 104-113

Note

Bibliografie Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1-7, pentru toate ciupercile analizate Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4 Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8 Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4 Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1 J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2 Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2 Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4 Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

Mycena renati, film în limba franceză cu text englez Mycena renati, film

Categorie:Mycena Categorie:Ciuperci saprofite Categorie:Ciuperci necomestibile Categorie:1873 în știință