miniatura| Origen, Contra Celsum (ediția 1676) Celsus (în , Kélsos) a fost un filosof grec din secolul al II-lea și adversar al . Este cunoscut pentru opera sa literară, Despre adevărata doctrină (sau Discursul, cuvântul adevărat; , Logos Alēthēs),Hoffmann p.29 care supraviețuiește exclusiv prin citate din ea, în Contra Celsum, o apologie scrisă în 248 de Origen din Alexandria. Despre adevărata doctrină este cea mai cunoscută critică cuprinzătoare despre creștinism. A fost scrisă între anii 175Hanegraaff p.22 și 177Chadwick, H., Origen: Contra Celsum, CUP (1965), p. xxviii, la scurt timp după moartea lui Iustin Martirul și Filozoful (care a fost probabil primul apolog creștin), și a fost probabil un răspuns la lucrările acestuia.
Lucrări Celsus a fost autorul unei lucrări intitulate Cuvântul adevărat (Logos Alēthēs). Cartea a fost suprimată de comunitatea creștină în creștere,Nixey, The Darkening Age, p. 32. și interzisă în 448 d.Hr., prin ordinul lui Valentinian al III-lea și Teodosie II, împreună cu cele 15 cărți ale lui Porfirie care atacă creștinii, Filozofia din Oracole, astfel încât nu există exemplare complete, dar poate fi reconstruit din raportul detaliat al lui Origen despre acesta în apologia sa ce numără 8 volume, unde îl citează pe Celsus pe larg.Hoffmann p.29Chadwick, H., Origen: Contra Celsum, CUP (1965), p. xxviii Opera lui Origen a supraviețuit și astfel a păstrat lucrarea lui Celsus cu aceasta.Origen, Contra Celsum, preface 4.
Celsus pare să se intereseze de religia egipteană anticăChadwick, H., Origen: Contra Celsum. CUP (1965), 3, 17, 19; 8, 58. He quotes an Egyptian musician named Dionysius in CC 6, 41. și părea să știe de logos-teologia evreiască elenistică, ambele sugerează că Adevărata Doctrină a fost compusă în Alexandria.Chadwick, H., Origen: Contra Celsum, CUP (1965), p. xxviii-xxix Celsus a scris într-o perioadă în care creștinismul crește.Chadwick, H., Origen: Contra Celsum. CUP (1965), 8, 69 Origen indică faptul că Celsus era un epicurian care trăia sub împăratul Hadrian ; dar argumentele lui Celsus sugerează mai degrabă că a fost un eclectic și filozof activ în timpul domniei lui Marcus Aurelius.Chadwick, H. Origen: Contra Celsum, introduction.
Celsus scrie că „există o doctrină străveche [ archaios logos ] care a existat de la început, care a fost întotdeauna menținută de cele mai înțelepte națiuni și orașe și oameni înțelepți”. El îi lasă pe evrei și pe Moise din cei pe care îi citează (egipteni, sirieni, indieni, perși, odrysieni, samotraci, eleusinieni, hiperboreeni, galactofagi, druizi și geți) și, în schimb, îl învinovățește pe Moise pentru corupția religiei antice: „caprele alături de păstorii care l-au urmat pe Moise în calitate de conducător au fost amăgiți de înșelători stângace în gândul că există un singur Dumnezeu, [și] fără nicio cauză rațională ... acești păstori au abandonat închinarea Zeilor". Cu toate acestea, critica cea mai aspră a lui Celsus a fost rezervată creștinilor, care „se zidesc și se desprind de restul omenirii”.Hanegraaff p.22
Celsus a inițiat un atac critic asupra creștinismului, ridiculizând multe dintre dogmele sale. El a scris că unii evrei au spus că tatăl lui Isus era de fapt un soldat roman pe nume Pantera . Origen a considerat aceasta o poveste fabricată.Contra Celsum by Origen, Henry Chadwick, 1980, , page 32Patrick, John, The Apology of Origen in Reply to Celsus, 2009, , pages 22–24, În plus, Celsus s-a adresat minunilor lui Isus, considerând că „Isus și-a îndeplinit minunile prin intermediul vrăjitoriei ( γοητεία )”:
Origen și-a scris apologia în 248. Uneori citând, alteori parafrazând, alteori doar referindu-se, Origen reproduce și răspunde la argumentele lui Celsus. Deoarece acuratețea a fost esențială pentru elaborarea apologiei contra lucrării lui Celsus, Doctrina Adevărată,James D. Tabor, The Jesus Dynasty: The Hidden History of Jesus, His Royal Family, and the Birth of Christianity, Simon and Schuster, 2006. p 64 majoritatea savanților sunt de acord că Origen este o sursă de încredere pentru ceea ce a spus Celsus.David Brewster & Richard R. Yeo, The Edinburgh Encyclopaedia, Volume 8, Routledge, 1999. p 362Bernhard Lang, International Review of Biblical Studies, Volume 54, Publisher BRILL, 2009. p 401
Savantul biblic Arthur J. Droge a scris că este incorect să se refere la perspectiva lui Celsus ca politeism. În schimb, era un monoteist „incluziv” sau „calitativ”, spre deosebire de monoteismul „exclusiv” sau „cantitativ” evreiesc;Hanegraaff p.22 Istoricul Wouter Hanegraaff explică că „primul are loc pentru o ierarhie a zeităților inferioare care nu scapă de unitatea supremă a Unuia”.Hanegraaff p.38 Celsus se arată familiarizat cu povestea originilor evreiești. Având în vedere că creștinii nu au succes în afaceri (infructuosi in negoț), Celsus își dorește ca ei să fie cetățeni buni, să își păstreze propria credință, dar să se închine împăraților și să se alăture concetățenilor lor în apărarea imperiului. Terrot Reavely Glover, The Conflict Of Religions In The Early Roman Empire, (Methuen & Co., 1910 [Kindle Edition]), chap. VIII., p. 431 Este un apel serios și izbitor în numele unității și toleranței reciproce. Una dintre cele mai amare plângeri ale lui Celsus este refuzul creștinilor de a coopera cu societatea civilă și disprețul lor față de obiceiurile locale și religiile antice. Creștinii îi vedeau pe aceștia ca fiind idolatri și inspirați de spiritele rele, în timp ce politeiștii ca Celsus le considerau lucrările demoniilor sau ale slujitorilor Zeului, care au condus omenirea la locul său pentru a-l feri de poluarea mortalității .Glover, p. 427 Celsus îi atacă pe creștini ca hrănind fracțiunea și dezbinarea și îi acuză că i-a convertit pe cei vulgari și ignoranți, refuzând în același timp să discute cu înțelepții.Glover, p. 410 În ceea ce privește părerile lor despre misiunea sacră și sfințenia exclusivă, Celsus răspunde izbucnind neînsemnătatea lor, comparându-le cu un roi de lilieci, sau furnici care se strecoară din cuibul lor sau broaște ce țin un simpozion în jurul unei mlaștini sau viermi în conventic într-un colț de noroi.Glover, p. 412 Nu se știe câți creștini au fost pe vremea lui Celsus (populația evreiască a imperiului ar fi fost de aproximativ 6,6-10% într-o populație de 60 de milioane pentru a cita o referință.Robert Louis Wilken, The Christians as the Romans Saw Them, (Yale: University Press, 2nd edition, 2003)
Referințe
Bibliografie
Lectură suplimentară
Theodor Keim, Gegen die Christen. (1873) [ Ceară de la Celsus ], Reprint Matthes & Seitz, München 1991 ) Pélagaud, Etude sur Celse (1878) Ediția lui KJ Neumann în Scriptores Graeci qui Christianam impugnaverunt religionem articol din Realencyk -ul lui Hauck-Herzog . pentru prot. Theol. unde este oferită o bibliografie foarte completă W. Moeller, Istoria Bisericii Creștine, i.169 ff. Adolf Harnack, Extinderea creștinismului, ii. 129 dacă. JA Froude, Studii scurte, iv. Bernhard Pick, „Atacul lui Celsus asupra creștinismului”, The Monist, vol. XXI, 1911. Des Origenes: Acht Bücher gegen Celsus. Übersetzt von Paul Koetschau. Josef Kösel Verlag. München. 1927. Celsus: Gegen die Christen. Übersetzt von Th. Keim (1873) [Celsus' wahres Wort], Reprint Matthes & Seitz, München 1991 ( ) Die »Wahre Lehre« des Kelsos. Übersetzt und erklärt von Horacio E. Lona. Reihe: Kommentar zu frühchristlichen Apologeten (KfA, Suppl. -Vol. 1), hrsg. v. N. Brox, K. Niederwimmer, HE Lona, FR Prostmeier, J. Ulrich. Verlag Herder, Freiburg ua 2005 ( ) „Celsus platonistul”, articolul Enciclopediei catolice Dr. BA Zuiddam, „Critici vechi și teologie modernă”, Revista Teologică Olandeză Reformată (Africa de Sud), partea xxxvi, numărul 2, iunie 1995. Stephen Goranson, „Celsus of Pergamum: Localizarea unui critic al creștinismului timpuriu”, în DR Edwards și CT McCollough (eds), Arheologia diferenței: gen, etnicitate, clasă și „celălalt” în antichitate: Studii în onoare de Eric M. Meyers (Boston: American Schools of Oriental Research, 2007) (Informații anuale ale școlilor americane de cercetare orientală, 60/61).
Categorie:Anul nașterii lipsă Categorie:Filozofi din secolul al II-lea Categorie:Critici ai creștinismului Categorie:Filozofi din era elenistă Categorie:Greci din secolul al II-lea