Gymnopus peronatus

Gymnopus peronatus (James Bolton, 1788 ex Samuel Frederick Gray, 1821), sin. Collybia peronata (James Bolton, 1788 ex Paul Kummer, 1871), Marasmius peronatus (James Bolton, 1788 ex Elias Magnus Fries, 1836),Marasmius urens (Pierre Bulliard, 1791 ex Elias Magnus Fries, 1836), din încrengătura Basidiomycota, în familia Omphalotaceae și de genul Gymnopus,Index FungorumMycobank 2 denumit în popor ardeiaș(i),Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 531, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO este o specie de ciuperci necomestibile saprofită cu o descompunere secvențială, foarte comună, care crește în România, Basarabia și Bucovina de Nord în număr mare, adesea în cercuri de vrăjitoare cu multe exemplare, pe lemn și frunziș aflați în putrefacție, în păduri mixte și de foioase preferat pe lângă fagi, iar în cele de conifere pe așternut de ace și pe mușchi, de asemenea sub ferigi sau prin parcuri. Se dezvoltă de la câmpie la munte din iunie până în noiembrie și în condiții climatice favorabile, unele exemplare persistă chiar până în decembrie.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 276-277 - 2, ISBN 3-405-12116-7Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 182-183, ISBN 978-3-440-14530-2

Epitetul se trage din cuvântul latin (=încălțat cu cizme),Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 883 probabil datorită aspectului inferior al piciorului.

Taxonomie

Numele binomial Agaricus peronatus a fost determinat de micologul englez James Bolton în volumul 2 al operei sale An History of Fungusses growing about Halifax publicată în 1789James Bolton: „An History of Fungusses growing about Halifax”, vol. 2 cu 54 de ilustrații și 200 de figuri, Imprimeria J. Brook, Ediția autorului, Huddersfield 1789, p./tab. 58 și transferat la genul actual valabil Gymnopus sub păstrarea epitetului, de către compatriotul său Samuel Frederick Gray, de verificat în volumul 1 al marii sale lucrări A natural arrangement of British plants din 1821,Samuel Frederick Gray: „A natural arrangement of British plants”, Editura Baldwin, Cradock & Joy, Londra 1821 p. 607 Ediție digitală, vol. 1 fiind numele curent valabil până în prezent (2019).

Dar după acea, statutul special al marelui savant suedez Elias Magnus Fries, a cauzat nepotriviri, fiindcă a văzut specia apartenentă genului Marasmius, redenumind-o de două ori în cartea sa Anteckningar öfver de i Sverige växande ätliga Svampar, pe de o parte în sensul lui Bolton (Marasmius peronatus), pe de alta în cel lui Bulliard (Marasmius urens).Elias Fries: „Anteckningar öfver de i Sverige växande ätliga Svampar”, Editura Palmblad, Sebell & C., Uppsala 1836, p. 52

Numai puține decenii mai târziu, în 1871, renumitul micolog german Paul Kummer a procedat asemănător, doar cu diferența, că a transferat specia sub cele două epitete la genul Collybia în opera sa Der Führer in die Pilzkunde.Paul Kummer: „Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen” (Ghid pentru știința micologiei, fără ciupercuțe de mucegai și prea mici mucoase și nucleici), cu 80 de ilustrații litografice, Editura E. Luppe, Zerbst 1871, p. 115-116

Cu excepția taxonului Collybia urens, toate denumirile au fost acceptate alterând drept nume curent și se mai găsesc în cărți micologice. Celelalte nu au fost folosite niciodată și pot fi neglijate.

Descriere thumb|left|175px|Bres.: Marasmius urens Pălăria: are un diametru de 3-6 (8) cm, este destul de subțire și pieloasă, higrofană, în tinerețe convexă cu marginea netedă care cu maturitatea se aplatizează, adesea cu un gurgui central, proeminent, lat și turtit, marginea fiind atunci ondulată, nu rar răsucită în sus precum canelată grosier. Cuticula este uscată, netedă, fin fibroasa radial și mată sau cu o anumită strălucire. Coloritul prezintă nuanțe de la ocru până la brun-roșiatic sau poate fi chiar mai mult sau mai puțin galben, în mijloc dese ori mai închis. Dacă piciorul se trage din pălărie, rămâne o gaură. Lamelele: adesea ondulate, adânc sinuate și ușor de îndepărtat de pălărie, stau îndepărtate, sunt groase, bifurcate, cu lameluțe intercalate de diversă mărime și cu un aspect aproape liber. Coloritul tinde de la galben deschis până ocru-maroniu, la variații cu cuticulă galbenă ca ea. Muchiile netede sunt mereu galbene. Piciorul: are o înălțime de 3-6 (8) cm și o grosime 0,3-0,8 cm, este tare, radial fibros, cilindric, mai întâi plin, apoi gol pe dinăuntru, fiind neted spre sus, dar spre bază îngroșat și albicios pâslit-păros. Coloritul poate fi albicios gălbui până ocru, chiar și ocru-maroniu. Nu prezintă un inel. Carnea: este ceva tare și pieloasă cu un miros slab de ciuperci, iar gustul în primul moment plăcut, devenind însă după câteva secunde extrem de iute. Caracteristici microscopice: are spori mici, netezi, elipsoidali, în formă de pară, hialini (translucizi) și neamiloizi (nu se decolorează cu reactivi de iod), cu o mărime de 6-7,5 x 3-3,5 microni. Pulberea lor este albă. Basidiile cu 4 sterigme fiecare au o formă de măciucă și măsoară 35-40 x 5-7 microni. Cistidele (celule sterile, de obicei izbitoare, situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) fusiforme și ascuțite măsoară 45-50 x 4-6 microni.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. X, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1929, p. + tab. 488 Reacții chimice: Carnea buretelui se colorează cu fenol brun, iar cu hidroxid de potasiu cuticula brun,sia coaja piciorului mai intai brun, apoi negru.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 209, ISBN 3-85502-0450Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 4-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1978, p. 145

Confuzii Acest burete poate fi confundat cu mai multe specii, ca de exemplu: Callistosporium luteo-olivaceum (necomestibil), Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 334-335, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum) Entoloma rhodopolium sin. Entoloma nidorosum (otrăvitor),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 244-245, ISBN 3-405-12081-0 Gymnopus confluens sin. Collybia confluens (comestibil, dar fără valoare culinară),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 274-275, ISBN 3-405-12116-7 Gymnopus dryophilus sin. Collybia dryophila (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 264-265, ISBN 3-405-12081-0Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 318-319 - 1, ISBN 88-85013-37-6 Gymnopus erythropus sin. Collybia erythropus (comestibil),Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 178-179, ISBN 978-3-440-13447-4 Gymnopus.impudicus sin. Collybia impudica (necomestibil),Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 372-373, ISBN 88-85013-46-5 Gymnopus ocior sin. Collybia aquosa (comestibil),Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 318-319 - 2, ISBN 88-85013-37-6 Gymnopus putillus sin. Collybia putilla (necomestibil),Pilzforum Rhodocollybia butyracea sin. Collybia butyracea (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 266-267, ISBN 3-405-12116-7 Lyophyllum decastes (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 344-345, ISBN 3-405-12116-7Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 230-231, ISBN 3-405-12124-8 Marasmius oreades (comestibil), Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 268-269, ISBN 3-405-11774-7 Rhodocollybia fodiens sin. Collybia fodiens (comestibil, ceva amar),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 290-291, ISBN 3-405-12124-8 Rhodocollybia maculata sin. Collybia maculata (necomestibil, amar)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 268-269, ISBN 3-405-12116-7 sau Rhodocollybia prolixa sin. Collybia distorta (comestibil).Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 268-269, ISBN 3-405-12081-0

Specii asemănătoare în imagini

Valorificare Ardeiașii sunt, în primul rând cauzat gustului cârnii extrem de iute care nu dispare după fierbere, absolut necomestibili. Totuși ingerat, va provoca intoxicații gastrointestinale.

Note

Bibliografie Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1-7, pentru toate ciupercile analizate Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4 Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8 Ernst Gäumann: „Vergleichende Morphologie der Pilze”, Editura Gustav Fischer, Jena 1926 Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4 Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1 Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2 Gustav Lindau: „Kryptogamenflora für Anfänger: Eine Einführung in das Studium der blütenlosen Gewächse für Studierende und Liebhaber“, vol. 2, Editura Julius Springer, Berlin 1922 Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4 Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

Gymnopus peronatus, film Categorie:Gymnopus Categorie:Ciuperci necomestibile Categorie:Ciuperci saprofite Categorie:1788 în știință