O kippah ( ; kippa, kipa, kipah; , plural: kippot; koppel sau ) sau ) cunoscută și sub denumirea de „calotă iudaică”, este o coifură sau calotă fără margini, de obicei confecționată din material textil, purtată în mod tradițional de bărbații evrei credincioși, și, uneori, de femei aparținând curentelor iudaice reformiste, pentru a îndeplini obiceiul religios potrivit căruia capul trebuie să fie acoperit. Este cel mai răspândit tip de acoperământ pentru cap purtat de bărbații din comunitățile evreiești în timpul rugăciunii și de majoritatea bărbaților evrei ortodocși și în alte împrejurări. În rândul evreilor neortodocși, foarte puțini o poartă aproape permanent, majoritatea numai în timpul rugăciunii, la sinagogă sau cu ocazia altor ceremonii, iar alții o poartă rar sau deloc.
Etimologie Termenul kippah (ebraică: כיפה) este, în ebraică, și cuvântul care desemnează „cupolă”.
Termenul idiș yarmlke (יאַרמלקע) ar putea proveni din polonezul jarmułka sau din ucraineanul yarmulka și, în cele din urmă, posibil din latinescul medieval almutia („glugă” sau „capișon”).Etymonline.com.David L. Gold, „The Etymology of the English Noun yarmlke 'Jewish skullcap' and the Obsolescent Hebrew Noun yarmulka 'idem' (With An Addendum on Judezmo Words for 'Jewish Skullcap')”, în Jewish Language Review, nr. 7, 1987, pp. 180–199; Gunther Plaut, „The Origin of the Word 'Yarmulke'”, în Hebrew Union College Annual, nr. 26, 1955, pp. 567–570. Cuvântul este adesea asociat cu expresia ebraică ירא מלכא (yire malka), formată din cuvântul aramaic pentru „rege” și rădăcina ebraică ירא, cu sensul de „frică de Dumnezeu”.
Un alt termen idiș pentru acest acoperământ este keppel sau koppel.
Prescripții religioase și istorie În Biblia ebraică se spune foarte puțin despre acoperirea capului, cu excepția preoților (cohanim), care erau obligați să poarte un fel de turban sau un alt acoperământ pentru cap în timpul serviciului de la Templu.Biblia, Exodul 28:39–40. Cel mai probabil, israeliții purtau un acoperământ asemănător celui folosit de beduini. Ulterior, ar fi adoptat probabil un acoperământ asemănător turbanului purtat de felahi, în care o bucată de pânză era înfășurată în jurul unei bonete așezate pe cap, după cum sugerează Ezechiel 16:10. În generațiile ulterioare, evreii yemeniți numeau învelișul purtat în jurul bonetei מַצַר (matzar).
În secolele următoare, Talmudul consemnează că numai persoanele deosebit de zeloase își acopereau în mod regulat capul, ca semn de respect față de Dumnezeu.Shabbat 156b. De exemplu, rabinul Huna ben Joshua nu mergea niciodată patru coți (aproximativ 2 m) cu capul descoperit, afirmând: „pentru că Prezența Divină se află întotdeauna deasupra capului meu”.Kiddushin 31a. Un asemenea comportament era însă excepțional, iar arta evreiască din perioada elenistică îi reprezintă în mare parte pe bărbați cu capul descoperit. Într-un pasaj, Talmudul prescrie o binecuvântare care trebuie rostită dimineața la „întinderea unui șal peste cap”;Berakhot 60b. această practică pare să fi fost specifică învățaților Torei sau bărbaților căsătoriți.Kiddushin 29b. Obiceiul ar putea fi legat de pileus-ul roman, purtat în principal de oamenii de rând și de sclavii eliberați; prin acoperirea capului, omul ar simboliza faptul că este slujitorul lui Dumnezeu.
Autoritățile halahice ulterioare au avut opinii diferite cu privire la caracterul obligatoriu al acoperirii permanente a capului. Potrivit unor autorități, obiceiul a dobândit între timp forță de lege. Shulchan Arukh stabilește că bărbații evrei trebuie să-și acopere capul și să nu meargă mai mult de patru coți cu capul descoperit.Shulchan Arukh, Orach Chaim 2:6. Acoperirea capului este descrisă drept o formă de „cinstire a lui Dumnezeu”.Shaar HaTzion, Orach Chaim 2:6. Potrivit Mishnah Berurah, aharonim au stabilit obligația de a purta un acoperământ pentru cap chiar și la deplasarea pe o distanță mai mică de patru coți,Be'er Heitev, Orach Chaim 2:6, nota 4, care îi citează pe Joel Sirkis, David HaLevi Segal și Avraham Gombiner. precum și atunci când persoana stă pe loc, atât în interior, cât și în exterior.Mishnah Berurah 2:6, notele 9–10. Kitzur Shulchan Aruch stabilește că inclusiv băieții trebuie să-și acopere capul, întrucât și ei trebuie învățați să se teamă de Dumnezeu.Kitzur Shulchan Aruch 3:6. În comunitățile ortodoxe, băieții sunt încurajați să poarte o kippah de la o vârstă fragedă pentru a-și forma acest obicei.Be'er Heitev, Orach Chaim 2:6, nota 5.
Autoritatea rabinică din secolul al XVII-lea David HaLevi Segal susținea că, întrucât neevreii europeni obișnuiau să umble cu capul descoperit, iar preoții lor oficiau cu capul gol, acest comportament constituia o practică specific neevreiască. El concluziona astfel că evreilor le era interzis să procedeze în același mod și că trebuiau să-și acopere capul. Într-o responsă mai recentă, rabinul Ovadya Yosef a stabilit că acoperământul pentru cap trebuie purtat și pentru a arăta apartenența la comunitatea evreilor practicanți.
Alte opinii au fost mai permisive. Potrivit lui Maimonide, legea evreiască impune unui bărbat să-și acopere capul în timpul rugăciunii, ceea ce implică faptul că acest lucru nu era obligatoriu în alte împrejurări.Mishneh Torah, Hilkhot Tefilah 5:5. Isaac ben Moses din Viena, din secolul al XIII-lea, scria că „rabinii noștri din Franța” obișnuiau să rostească binecuvântări cu capul descoperit, deși el critica această practică.Or Zarua 2:43. Alte autorități halahice, precum Chaim Yosef David Azulai, considerau că purtarea unui acoperământ pentru cap nu este obligatorie, ci reprezintă o midat hasidut, adică o „manifestare a pietății”, lăudabilă, dar neobligatorie. Din acest motiv, Gaonul din Vilna a stabilit chiar că o binecuvântare (berakhah) poate fi rostită cu capul descoperit.Biur HaGra, Orach Chaim 8:2.
În secolul al XXI-lea au existat încercări de a suprima sursele mai vechi care consemnau asemenea interpretări permisive, inclusiv prin eliminarea unor response permisive din ediții noi ale unor cărți. Materialele promoționale folosite de universitatea ortodoxă Yeshiva University din New York îi reprezentau încă în 1954 pe unii membri ai conducerii cu capul descoperit.
În comunitățile neortodoxe, sunt unele femei care poartă de asemenea kippot, iar obiceiurile diferă în privința momentelor în care se poartă o kippah: în timpul mesei, al rugăciunii, al studiului textelor evreiești sau la intrarea într-un spațiu sacru, precum o sinagogă ori un cimitir. Inițial Mișcarea iudaică reformată s-a opus în mod tradițional purtării kippot, însă atitudinile au început să se schimbe după cel de-al Doilea Război Mondial, pe măsură ce diferite mișcări sociale au încurajat afirmarea identității și moștenirii culturale evreiești. Până în anii 1970, mișcarea a revenit la numeroase practici tradiționale. În secolul al XXI-lea, purtarea unei kippah în timpul studiului Torei sau al rugăciunii a devenit o opțiune obișnuită și acceptată atât pentru bărbații, cât și pentru femeile din iudaismul reformat.
thumb|230px|Kippah verde găsită într-o locuință evreiască din Oświęcim, Polonia, aflată în colecția Auschwitz Jewish Center din Oświęcim.
Potrivit rabinului Isaac Klein, din secolul al XX-lea, un bărbat aparținând iudaismului conservativ trebuie să-și acopere capul în sinagogă, în timpul rugăciunii sau al studiului textelor sacre, în timpul unui ritual și la masă.Isaac Klein, A Guide to Jewish Religious Practice, New York, Jewish Theological Seminary of America, 1979. La mijlocul secolului al XIX-lea, primii evrei reformați, conduși de Isaac Mayer Wise, au respins complet kippah după un incident în cursul căruia kippah lui Wise i-a fost dată jos de pe cap.Rabbi Harold Scharfman, The First Rabbi, Pangloss Press, 1988. În prezent, aproape toate sinagogile conservative le cer bărbaților să poarte un acoperământ pentru cap, de obicei o kippah, în timp ce în sinagogile reformate nu există o asemenea obligație. Totuși, kippot pot fi puse la dispoziția celor care doresc să le poarte.
Tipuri și variații thumb|Un seder de Pesah, cu doi băieți purtând kippot.
thumb|192x192px|Femeie purtând o kippah în timp ce studiază Tora.
În Evul Mediu, acoperământul distinctiv al evreilor din Europa era pălăria evreiască, o pălărie propriu-zisă, cu bor și cu vârf sau tijă centrală. Purtată inițial voluntar de evrei pentru a se diferenția, ea a devenit ulterior obligatorie în anumite regiuni, fiind impusă de autoritățile creștine ca măsură discriminatorie. La începutul secolului al XIX-lea, în Statele Unite, rabinii purtau adesea o bonetă de savant, o bonetă mare din material textil, asemănătoare unei berete, sau o bonetă chinezească. Alți evrei ai epocii purtau kippot negre, de formă cilindrică.
Culoarea și materialul unei kippah pot indica adesea apartenența la o anumită mișcare religioasă, îndeosebi în Israel. Kippot tricotate sau croșetate, cunoscute sub denumirea de kippot serugot, sunt purtate de obicei de adepții sionismului religios și ai iudaismului ortodox modern.Jonathan Boyarin, Thinking in Jewish, University of Chicago Press, 1996, p. 51. . Aceștia poartă și kippot din piele întoarsă sau piele. Kippot tricotate au început să fie realizate la sfârșitul anilor 1940 și au devenit populare după ce au fost purtate de rabinul Moshe-Zvi Neria.The First Knitted Kippah. Membrii majorității grupărilor haredi poartă kippot din catifea sau stofă neagră.
Mai recent, kippot de anumite culori sunt uneori purtate pentru a indica o afiliere politică sau comunitară, de exemplu apartenența la comunitatea LGBT, ori în culorile unor echipe sportive, în special de fotbal. În Statele Unite au devenit populare kippot pentru copii decorate cu personaje de desene animate sau cu teme precum Războiul stelelor. Ca reacție la această tendință, unele școli evreiești au interzis kippot decorate cu personaje considerate incompatibile cu valorile evreiești tradiționale.„Lifestyle; The Yarmulke Is Now a Fashion Item”, The New York Times, 23 septembrie 1990. Pe interiorul unor kippot sunt inscripționate texte comemorative pentru evenimente precum o bar/bat mițva sau o nuntă. Sunt produse și purtate și kippot pentru femei.Living Jewish – Jewish Attire!, Mazor Guide, arhivat la 25 aprilie 2023.„California firm offers kippot for women”, The Jerusalem Post, 10 iulie 2005. Unele sunt realizate din sârmă cu mărgele, pentru a avea un aspect mai feminin.„Ask the Expert: Can Women Wear Kippot?”, My Jewish Learning. O kippah specială pentru sugari are câte un șnur pe fiecare parte pentru fixare și este folosită adesea în timpul ceremoniei de brit milah.„From baby kippah to Tylenol, Bris Kit has everything but the implement”, J. The Jewish News of Northern California, 18 iunie 2004.