Lolita (film din 1962)

Lolita este un film (comedie dramatică) în regia lui Stanley Kubrick din 1962, bazat pe romanul cu același titlu a lui Vladimir Nabokov (1955), cel care a scris și scenariul. Filmul are la bază viața unui profesor de literatură de vârstă mijlocie, care devine obsedat de o adolescentă. Actorii principali sunt James Mason (Humbert Humbert), Sue Lyon (Dolores „Lolita” Haze) Shelley Winters (Charlotte Haze) și Peter Sellers (Clare Quilty).

Datorită restricțiilor de la acea vreme (impuse de Motion Picture Association of America, MPAA), filmul a diluat cele mai provocatoare aspecte ale romanului, bazându-se de multe ori pe imaginația publicului. Actrița care a interpretat-o pe Lolita, Sue Lyon, avea 14 ani la momentul filmării.

Filmul a polarizat criticii contemporani, dar este bine primit în prezent. Ulterior, Kubrick a menționat că – dacă și-ar fi dat seama cât de severe vor fi limitările cenzurii – probabil că nu ar fi făcut niciodată filmul.

Intrigă Adus în anii ’50, filmul începe in medias res aproape de sfârșitul poveștii, cu o confruntare între doi bărbați: unul dintre ei, Clare Quilty, beat și incoerent, interpretează la pian Poloneza în A major, Op. 40, nr. 1 a lui Chopin, înainte de a fi împușcat aparent mortal în spatele unui tablou portretizând o tânără femeie, gloanțele fiind trase din fața tabloului și trecând prin acesta. Cel care trage este Humbert Humbert, un profesor britanic de literatura franceză, în vârstă de aproximativ 40 de ani.

Filmul trece rapid apoi la evenimente petrecute cu patru ani mai devreme. Humbert ajunge în Ramsdale, New Hampshire, unde intenționa să-și petreacă vara înainte de a începe slujba sa de profesor la Beardsley College, Ohio. El caută o cameră de închiriat, iar Charlotte Haze, o văduvă nefericită, îl invită să stea în casa ei. El refuză până când o vede pe fiica văduvei, atractiva adolescentă Dolores, numită afectuos „Lolita”.

Pentru a fi aproape de Lolita, Humbert acceptă oferta Charlottei și devine locatar al gospodăriei Haze. Însă Charlotte și-l dorește exclusiv pe „Hum” pentru ea însăși și anunță curând că o va trimite pe Lolita într-o tabără de vară pentru fete. După ce cele două pleacă spre tabără, servitoarea îi dă lui Humbert o scrisoare de la Charlotte, în care aceasta îi mărturisește dragostea și îi cere să plece de îndată, dacă nu trăiește aceleași sentimente. Scrisoarea spune că, dacă Humbert este încă în casă atunci când se va întoarce, Charlotte va ști că Hum îi împărtășește dragostea, ei urmând să se căsătorească. Deși îl umflă râsul în timp ce citește scrisoarea, Humbert se căsătorește cu Charlotte.

Lucrurile devin bizare pentru cuplu în absența copilului: vulcanicul Humbert ajunge să fie mai retras, iar Charlotte devine din ce în ce mai nemulțumită și supărată. Charlotte descoperă jurnalul lui Humbert, în care acesta detaliază pasiunea sa pentru Lolita, iar pe ea o caracterizează ca fiind o vacă și o babă fără creier. Plângând isteric, aleargă în stradă, unde este lovită de o mașină, murind instantaneu în urma impactului.

Humbert se duce la Camp Climax pentru a o lua pe Lolita, care încă nu știe că mama ei este moartă. Ei stau noaptea într-un hotel plin de ofițeri de poliție, care participă la o întrunire. Unul dintre oaspeți, un străin insistent, intră într-o conversație cu Humbert și conduce repetitiv conversația către „frumoasa sa fiică” ce doarme la etaj. Străinul presupune că și Humbert ar fi polițist și insinuează că el consideră normală relația celor doi. Humbert scapă de pisălogeala bărbatului abia spre dimineață, când Humbert și Lolita încep relația lor intimă, continuată în diverse hoteluri și moteluri, în timpul călătoriei lor de-a lungul Statele Unite. În public, ei se comportă drept tată și fiică. După câteva zile, Humbert îi dezvăluie Lolitei că mama ei nu este bolnavă într-un spital, așa cum îi spusese anterior, ci moartă. Deși îndurerată, aceasta rămâne alături de Humbert.

La sosirea toamnei, Humbert ocupă poziția de profesor la Beardsley College, iar pe Lolita o înscrie la școala din localitate. Curând, oamenii încep să își pună întrebări cu privire la relația dintre profesor și presupusa sa fiică. La rândul său, Humbert își pune probleme vis-à-vis de implicarea Lolitei în teatrul școlii și interacțiunea sa cu adolescenții din clasă. Într-o seară, îl găsește pe un anume dr. Zempf așezat în sufrageria sa întunecată. Zempf, vorbind cu un puternic accent german, susține că este de la școala Lolitei și că ar vrea să discute despre cunoștințele acesteia despre viață. Zempf îl convinge pe Humbert să îi permită Lolitei să ia parte la piesa de școală, pentru care aceasta fusese selectată să interpreteze rolul principal.

În timp ce participa la reprezentație, Humbert află că Lolita a mințit cu privire la modul cum își petrecea după-amiezile de sâmbătă, când susținea că ia lecții de pian. Humbert decide să părăsească Beardsley College și să pornească cu Lolita din nou la drum. Lolita obiectează la început, dar apoi se răzgândește brusc și pare foarte entuziasmată. Odată plecat pe drum, Humbert își dă seama în curând că sunt urmați de o mașină misterioasă. Când Lolita se îmbolnăvește, o duce la spital. Cu toate acestea, atunci când se întoarce după ea, constată că adolescenta a dispărut. Asistenta de acolo îi spune că a plecat cu un alt bărbat care pretindea că ar fi unchiul ei, iar Humbert, devastat, rămâne fără replică, cu privirea țintită la locul în care unde aceasta ar fi trebuit să se afle.

Câțiva ani mai târziu, Humbert primește o scrisoare de la doamna Richard T. Schiller, numele Lolitei primit în urma căsătoriei. Ea scrie că ar fi măritată cu un bărbat pe nume Dick, că este însărcinată și că are nevoie disperată de bani. Humbert o vizitează și constată că a devenit o femeie în toată puterea cuvântului, care duce o viață confortabilă. Humbert o întreabă cine a răpit-o cu trei ani mai devreme. Ea îi răspunde că a fost Clare Quilty, bărbatul care i-a urmărit, un dramaturg celebru și cu care mama ei a avut o relație efemeră. Ea afirmă că Quilty este – de asemenea – cel care a pretins a fi dr. Zempf. Lolita însăși a avut o aventură cu acesta și a plecat cu el când i s-a promis marea cu sarea. Cu toate acestea, el i-a cerut apoi să se alăture stilului său de viață depravat, inclusiv să joace în filmele sale „de artă”, fapt pe care ea le-a refuzat vehement.

Humbert o roagă pe Lolita să-și părăsească soțul și să vină cu el, dar acesta refuză. Humbert îi dă Lolitei 13.000 de dolari, explicându-i că aceștia ar fi banii obținuți din vânzarea casei mamei sale, apoi pleacă să-l vadă pe Quilty în conacul său, acolo unde a început filmul. În epilog se menționează că Humbert a murit din cauza trombozei coronariene, în așteptarea procesului pentru uciderea lui Quilty.

Distribuție

James Mason în rolul lui Humbert „Hum” Humbert Shelley Winters în rolul Charlottei Haze-Humbert Sue Lyon în rolul lui Dolores „Lolita” Haze Peter Sellers în rolul lui Clare Quilty Gary Cockrell în rolul lui Richard „Dick” Schiller Jerry Stovin în rolul lui John Farlow, un avocat din Ramsdale Diana Decker în rolul lui Jean Farlow Louis Maxwell în rolul lui Mary Lore (asistentă medicală) Cec Linder în rolul lui fr. Keegee Bill Greene în rolul lui George Swine (administratorul hotelului din Bryceton) Shirley Douglas în rolul doamnei Starch (profesoară de pian în Ramsdale) Maxine Holden în rolul doamnei Fromkiss (recepționera spitalului) Marianne Stone în rolul lui Vivian Darkbloom (însoțitoarea lui Quilty) Marion Mathie în rolul doamnei Lebone James Dyrenforth în rolul lui Frederick Beale John Harrison în rolul lui Tom Colin Maitland în rolul lui Charlie Sedgewick C. Denier Warren în rolul lui Potts

Producție

Dezvoltare Cu acordul lui Nabokov, Kubrick a schimbat ordinea desfășurării evenimentelor, mutând ceea ce a fost sfârșitul romanului la începutul filmului, un procedeu literar cunoscut sub numele in media res. Kubrick a stabilit că, în timp ce acest fapt a sacrificat un final minunat, inversiunea a ajutat la păstrarea interesului, deoarece el considera că atenția cititorului s-a diminuat odată ce Humbert a reușit să o seducă pe Lolita."An Interview with Stanley Kubrick (1969)" de Joseph Gelmis. Extras din The Film Director as Superstar (Garden City, N.Y.: Doubleday, 1970).

Kubrick a oferit un cadru contemporan odiseei celor doi prin Statele Unite. Deși romanul a fost pus în scenă în anii 1940, a filmat multe dintre scenele exterioare în Anglia, cu unele decoruri de fundal din Statele Unite (New York de-a lungul NY 9N, în estul Adirondacks, respectiv Albany la Rensselaer, privit de pe malul estic al râului Hudson). Unele dintre rolurile minore au fost jucate de actori canadieni și americani, precum Cec Linder, Lois Maxwell, Jerry Stovin și Diana Decker, care locuiau în Anglia la acea vreme. Kubrick a trebuit să filmeze în Anglia, întrucât o mare parte din banii pentru finanțarea filmului au fost strânși acolo, trebuind să fie cheltuiți tot acolo. În plus, Kubrick locuia în acea vreme în Anglia și avea o frică teribilă de zborul cu avionul.Rose, Lloyd. "Stanley Kubrick, at a Distance" Washington Post (28 iunie 1987) Castelul Hilfield a servit în film drept „Pavor Manor” al lui Quilty.

Casting Pentru rolul lui Humbert Humbert, Mason a fost prima alegere a lui Kubrick și a producătorului Harris. Acesta a refuzat inițial din cauza unui contract pe Broadway, dar le-a recomandat-o pe fiica sa, Portland, pentru rolul lui Lolitei. Laurence Olivier a refuzat la rândul său rolul, aparent la sfatul agenților. Kubrick l-a avut în vedere pe Peter Ustinov, dar a renunțat în cele din urmă. Harris s-a gândit apoi lui David Niven; Niven a acceptat inițial rolul, dar a declinat ulterior, de teamă că sponsorii emisiunii sale TV, Patru stele Playhouse (1952), o să se opună. Mason și-a reconsiderat poziția inițială său și a acceptat rolul.

Rolul lui Clare Quilty a fost mult extins față de cel din roman, iar Kubrick i-a permis lui Sellers să adopte o varietate de fațete de-a lungul filmului. La început, în film, Quilty apare ca el însuși: un dramaturg de avangardă, cu o atitudine superioară. Mai târziu apare drept un polițist curios pe veranda hotelului, unde sunt cazați Humbert și Lolita. În continuare, este psihologul intruziv al liceului Beardsley, doctorul Zempf, care se află în veranda lui Humbert, pentru a-l convinge să-i ofere Lolitei mai multă libertate în activitățile sale după școală.Kubrick in Nabokovland by Thomas Allen Nelson. Excerpted from Kubrick: Inside a Film Artist's Maze (Bloomington: Indiana University Press, 2000, pp 60–81) Apoi este văzut ca un fotograful în culisele sălii unde se joacă piesa Lolitei. Către final, el este un apelant anonim care efectuează un sondaj telefonic.

Rolul Lolitei i-a fost oferit lui Jill Haworth, dar acesta era sub contract cu Otto Preminger, iar el a spus „nu”. Deși inițial Vladimir Nabokov credea că Sue Lyon este selecția potrivită pentru a juca-o pe Lolita, ani mai târziu, Nabokov a spus că Lolita ideală ar fi fost Catherine Demongeot, o actriță franceză care a jucat rolul „Zazie” în Zazie în metrou (1960), rol urmat de doar alte câteva filme.

Cenzură