a fost al cincilea shōgun al shogunatului Tokugawa din Japonia. A fost fiul lui Tokugawa Iemitsu, fratele mai mic al lui Tokugawa Ietsuna, nepotul lui Tokugawa Hidetada și strănepotul lui Tokugawa Ieyasu.
Tsunayoshi este cunoscut în special pentru edictele sale privind protecția animalelor, în special a câinilor, fapt care i-a adus porecla de Inu-Kubō („Shōgunul-câine”).
Tinerețe (1646–1680) miniatura|Keishōin, mama lui Tsunayoshi Tokugawa Tsunayoshi s-a născut la 23 februarie 1646 în Edo (actualul Tokyo). Era fiul lui Tokugawa Iemitsu și al concubinei sale Otama, cunoscută ulterior sub numele de Keishōin (1627–1705). Fratele său mai mare, Tokugawa Ietsuna, avea să devină al patrulea shōgun după moartea lui Iemitsu.
După naștere, Tsunayoshi a fost crescut împreună cu mama sa în interiorul Castelului Edo. Spre deosebire de alți membri ai familiei samurai, tatăl său a decis ca acesta să fie educat mai degrabă ca savant decât ca războinic. Numele său din copilărie a fost Tokumatsu (徳松).
Keishōin, mama sa, provenea dintr-o familie de negustori din Kyoto și a exercitat o influență semnificativă asupra formării sale. Relația apropiată dintre cei doi a continuat și în viața adultă, iar Tsunayoshi s-a bazat frecvent pe sfaturile acesteia.
În 1651, după moartea lui Tokugawa Iemitsu, fratele său mai mare, Tokugawa Ietsuna, a devenit shōgun. Despre activitatea lui Tsunayoshi în timpul domniei fratelui său se cunosc puține detalii, el neavând un rol politic major în acea perioadă.
Disputa succesiunii (1680) În 1680, shōgunul Tokugawa Ietsuna a murit fără moștenitor. Succesiunea a generat dezbateri în cadrul conducerii shogunatului. Unii consilieri au sugerat alegerea unui succesor din afara liniei directe Tokugawa, însă această propunere a fost respinsă.
În cele din urmă, Tsunayoshi, fratele fostului shōgun și fiul celui de-al treilea shōgun, a fost desemnat succesor. Ceremonia oficială de învestire a avut loc în 1681 (era Tenna), marcând ascensiunea sa ca al cincilea shōgun al shogunatului Tokugawa.
Shōgun (1680–1709) După accederea la putere, Tsunayoshi l-a numit pe Hotta Masatoshi în funcția de tairō, în semn de recunoștință pentru sprijinul acordat în succesiune. Domnia sa s-a caracterizat printr-o politică administrativă strictă și prin confiscarea unor domenii feudale considerate prost administrate.
În 1682, a introdus măsuri menite să reglementeze viața urbană din Edo, inclusiv restricții privind luxul și anumite activități comerciale. În același timp, a promovat neo-confucianismul și studiul clasicilor chinezi, organizând lecturi și ceremonii intelectuale pentru daimyō.
Tsunayoshi a manifestat un interes deosebit pentru cultură, arte și teatrul Noh. Perioada domniei sale a coincis cu dezvoltarea culturii Genroku, considerată o epocă de înflorire artistică în Japonia.
În anii 1690, a emis o serie de edicte cunoscute sub numele de Legile Compasiunii pentru Ființe Vii, care impuneau protejarea animalelor, în special a câinilor. Aceste măsuri au dus la crearea unor adăposturi pentru câinii vagabonzi din Edo și i-au adus porecla de Inu-Kubō.
În 1701 a avut loc incidentul de la Akō, în care Asano Naganori l-a atacat pe Kira Yoshinaka în Castelul Edo. După executarea lui Asano, cei patruzeci și șapte de rōnin au răzbunat moartea stăpânului lor, eveniment care a devenit una dintre cele mai cunoscute povești din istoria japoneză.
Primul său fiu, Tokugawa Tokumatsu, a murit în copilărie, iar Tsunayoshi a fost succedat ulterior de nepotul său, Tokugawa Ienobu.
Moartea Tsunayoshi a murit la 19 februarie 1709, cu câteva zile înainte de a împlini 63 de ani. Sursele contemporane indică faptul că suferea de boală în ultimele luni de viață. A primit numele budist Jōken'in (常憲院) și a fost înmormântat la Kan'ei-ji.
Erele bakufu-lui lui Tsunayoshi Anii domniei lui Tsunayoshi corespund următoarelor ere (nengō): Enpō (1673–1681) Tenna (1681–1684) Jōkyō (1684–1688) Genroku (1688–1704) Hōei (1704–1711)
Note
Bibliografie Bodart-Bailey, Beatrice (2006). The Dog Shogun: The Personality and Policies of Tokugawa Tsunayoshi. Honolulu: University of Hawaii Press. ; ; . Bodart-Bailey, Beatrice (1999). Kaempfer's Japan: Tokugawa Culture Observed. Honolulu: University of Hawaii Press. ; ; . Bodart-Bailey, Beatrice (1985). Monumenta Nipponica, Vol. 40, No. 2. . Nussbaum, Louis Frédéric and Käthe Roth. (2005). Japan Encyclopedia. Cambridge: Harvard University Press. ; . Screech, Timon (2006). Secret Memoirs of the Shoguns: Isaac Titsingh and Japan, 1779–1822. London: RoutledgeCurzon. ; 65177072}}. Titsingh, Isaac (1834). Nihon Ōdai Ichiran; ou, Annales des empereurs du Japon. Paris: Royal Asiatic Society, Oriental Translation Fund of Great Britain and Ireland. . Totman, Conrad (1967). Politics in the Tokugawa Bakufu, 1600–1843. Cambridge: Harvard University Press. .
Legături externe
Categorie:Nașteri în 1646 Categorie:Decese în 1709 Categorie:Shōgunii Tokugawa ! Categorie:Evul Mediu în Japonia Categorie:Shoguni