Trametes versicolor

Trametes versicolor (Carl von Linné, 1753 ex Curtis Gates Lloyd, 1920), sin. Coriolus versicolor (Carl von Linné, 1753 ex Lucien Quélet, 1886), Polyporus versicolor (Carl von Linné, 1753 ex ex Elias Magnus Fries, 1821), din încrengătura Basidiomycota în familia Polyporaceae și de genul Trametes,Index FungorumMycobank denumită în popor coada curcanului, fusta țigăncii, iasca de cioată a foioaselor sau scorțar,Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 508, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO 1-4 este o specie foarte comună necomestibilă, medicinală și saprofagă, ce descompune lemnul pe cioate, trunchiuri căzute aflate în putrefacție și lemn stivuit, producând putregaiul alb. Este apreciată pentru că "igienizează" pădurile, adică descompune lignina, reciclează substanțe organice și săruri minerale pe care le eliberează după o lungă perioada de timp. Ciupercile se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe lemn mort de foioase (fag, mesteacăn, plop, salcie, stejar), prin livezi pe măr și cireș, uneori chiar și pe cel de rășinoase, dezvoltându-se în grupuri de nu rar zeci de exemplare, dispuse în rozetă sau suprapuse, adesea concrescute la bază. Pot fi găsite de la câmpie la munte în aproape orice anotimp al anului. Trăiește doar câte un sezon.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 556-557 - 1, ISBN 3-405-12116-7Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 568-569, ISBN 978-3-440-14530-2Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 135

Taxonomie thumb|left|140px|Curtis Gates Lloyd Numele binomial a fost determinat drept Boletus versicolor de renumitul savant suedez Carl von Linné în volumul 2 al operei sale Species Plantarum din 1753.Carolus Linnaeus: „Species Plantarum”, vol. II, Editura Laurentii Salvii, Holmiae Stochholm) 1753, p. 1176 Apoi, mai întâi compatriotul lui, Elias Magnus Fries, a transferat specia la genul Polyporus sub păstrarea epitetului, de verificat în volumul 1 al trilogiei sale Systema Mycologicum din anul 1821,Elias Magnus Fries: „Systema Mycologicum”, vol. 1, Editura Ex Officina Berlingiana, Lundae 1821, p. 368, iar, în 1886, micologul francez Lucien Quélet a determinat genul nou Coriolus (astăzi sinonim al genului Trametes), redenumind specia în Coriolus versicolor, de citit în cartea sa Enchiridion Fungorum in Europa Media et Praesertim in Gallia Vigentium.Lucien Quelet: „Enchiridion Fungorum in Europa Media et Praesertim in Gallia Vigentium”, Editura Octave Doin, Paris 1886, p. 175 Ambii taxoni mai sunt folosiți până în prezent în lucrări micologice.

Numele curent valabil (2020) însă este Trametes versicolor, creat în 1920, de micologul american Curtis Gates Lloyd (1859-1926) pe baza numelui binomial al lui Linné. Descrierea și motivarea lui se pot urmării în publicația din jurnalul Mycological Writings.C. G. Lloyd: „Trametes versicolor”, în: „Mycological Writings”, vol. 6, nr. 65, 1920, p. 1045

Soiul a mai fost descris deseori sub alte nume generice sau în multe variații, taxoni acceptați sinonim care nu sunt folosiți și astfel neglijabili.

Numele generic se trage din cuvântul (=curs, cărare, potecă, trecere),Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1205, ISBN 3-468-07202-3Helmut Genaust: „Etymologisches Wörterbuch der botanischen Pflanzennamen”, Editura Birkhäuser Verlag, Basel și Stuttgart 1976, p. 368, ISBN 978-3-0348-7651-3 iar Epitetul este derivat din cuvintele (=bandă, brazdă, șir)Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1257, ISBN 3-468-07202-3 și (=colorit, culoare, nuanță sau aspect exterior, frumusețe, luciu),Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 216, ISBN 3-468-07202-3 adică o referire la multiplele culori amenajate în benzi pe care le pot avea aceste ciuperci.

Denumirea populară „coada curcanului” provine de la desenul policrom de pe suprafața pălăriilor care este oarecum asemănător cu o coada înfoiată de curcan.

Descriere thumb|left|230px|Bres.: Polystictus versicolor Pălăria: are un diametru de 4-10 cm și o înălțime de 1-4 cm, este foarte subțire, scorțoasă, și elastică, având forma unui evantai sau unei scoici cu marginea ondulată și crestată. Cuticula pubescentă cu numeroase zone concentrice diferit colorate, netede și lucioase, alternante cu altele, catifelate fin și mate, este de un colorit mai variabil decât la orice altă specie a genului. La început galben, poate merge de la cenușiu-gălbui, la brun-roșiatic, cafeniu, brun-albăstrui, verzui, până la negru-verzui, chiar și negru. Culorile benzilor deosebit de variate sunt în raport de configurația genetică a ciupercii, dar și de compoziția chimică a substratului nutritiv al bureților. Tuburile: albuie și înguste sunt extrem de scurte, nedepășind 1-1,5 cm. Ele sunt adesea concrescute cu carnea pălăriei. Porii: sunt foarte mici și rotunjori, inițial albi, apoi gălbui și la bătrânețe chiar ocru-roșiatici. Piciorul: în general nu are picior. Uneori dezvoltă un peduncul foarte scurt și neînsemnat. Carnea: este foarte puțină cantitativ, pieloasă, tare și scorțoasă. Are la început un miros insistent, aproape neplăcut de ciuperci care dispară cu timpul și un gust blând. Este dăunată de adulții unor specii de coleoptere (din familia Ciidae) de asemenea, de larve și adulți ale unor specii de diptere (Chloropidae, Ditomyiidae, Fanniidae, Cecidomyiidae, Mycetophilidae, Platypezidae, Pediciidae). Caracteristici microscopice Sporii alungit elipsoidali, aproape cilindrici și slab curbați sunt mici, netezi, neamiloizi (nu se decolorează cu reactivi de iod) și hialini (translucizi) cu un conținut granular și o mărime de 6-8 x 2-3 microni. Pulberea lor este albă. Basidiile cu 4 sterigme fiecare sunt cilindric clavate, cu catarame și măsoară 12-18 x 4-6 microni. Cistide (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) du un aspect asemănător sunt ceva mai mici.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XXI, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932, p. + tab. 1017Heinrich Dörfelt, Erika Ruske: „Die pileaten Porlinge Mitteleuropas: Morphologie, Anatomie, Bestimmung“, Editura Springer Spektrum, Berlin 2018, p.150 pp, ISBN 978-3-662-56759-3 Reacții chimice nu sunt cunoscute.Marcel Pârvu: „Ghid practic de micologie”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca 2007, p. 256

Confuzii Fusta țigăncii poate fi confundată cu alte specii saprofage și în majoritate necomestibile, ca de exemplu cu Bjerkandera adusta,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 562-563 - 2, ISBN 3-405-12081-0 Coriolopsis gallica sin. Trametes extenuata,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 514-515, ISBN 88-85013-25-2 Daedalea quercina sin. Trametes quercina,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 318-319 - 1, ISBN 3-405-12116-7 Daedaleopsis confragosaBruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 512-513, ISBN 3-405-12124-8 Meripilus giganteus,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 550-551, ISBN 3-405-12116-7 Stereum hirsutum,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 328-329 - 2, ISBN 3-405-12116-7 Stereum subtomentosum,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 504-505 - 2, ISBN 88-85013-25-2 Trametes cervina sin. Trametopsis cervina,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 518-519 - 2, ISBN 88-85013-25-2 Trametes cingulata,Otto Kuntze: „Revisio generum plantarum …”, vol. 3, Editura Arthur Felix, Leipzig 1898, p. 519 Trametes gibbosa,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 564-565, ISBN 3-405-12081-0 Trametes hirsuta,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 556-557 - 1, ISBN 3-405-12081-0 Trametes ochracea sin. Trametes zonata,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 514-515, ISBN 88-85013-37-6 Trametes pubescens,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 554-555 - 2, ISBN 3-405-12081-0 Trametes suaveolensBruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 508-509, ISBN 3-405-12124-8 și Trichaptum biforme,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 582-583 - 2, ISBN 88-85013-46-5 dar de asemenea cu exemplare tinere ale voluminoaselor Fomes fomentariusBruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 532-533, ISBN 3-405-12081-0 sau Ganoderma applanatum,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 556-557, ISBN 3-405-12116-7 În stadiul timpuriu de dezvoltare ar putea fi confundat cu Laetiporus sulphureus tânăr.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 568-569, ISBN 3-405-12116-7

Specii asemănătoare în imagini

Valorificare