Forța Al-Quds (în sepāh-e qods; Al-Quds este denumirea islamică a Ierusalimului)In Nīrū-ye Qods, or Sepāh-e Qods ("Qods Corps"). Also transliterated as Qods, Ghods, and al-Quds. From the word al-Quds, meaning Jerusalem and Beit al-Quds. Sometimes abbreviated as IRGC-QF. este o unitate din Corpul Gărzii Revoluționare Islamice din Iran (IRGC), specializată în operațiuni de război neconvenționale și informații militare . Generalul de război al armatei americane, Stanley A. McChrystal, descrie Forța Quds ca o organizație aproximativ analogă unei combinații între CIA și Comandamentul comun pentru operațiuni speciale (JSOC) din Statele Unite. Responsabilă pentru operațiuni extrateritoriale, Forța Quds sprijină actorii non-statali în multe țări, printre care Hezbollah libanez, Hamas și Jihadul islamic palestinian din Fâșia Gaza și Cisiordania, Houthis din Yemen și miliții șiite din Irak, Siria și Afganistan.
Analiștii estimează că Quds are 10.000-20.000 de membri.Filkins, Dexter| "The Shadow Commander "| The New Yorker, 30 September 2013. Forța Quds se raportează direct la liderul suprem al Iranului, Ayatollah Khamenei.Dionisi, 7
Istorie și misiuni Forța Quds a fost creată în timpul războiului Iran-Irak ca o unitate specială a forțelor mai largi ale IRGC. Are misiunea de a elibera presupusul „pământ musulman”, în special Al-Quds, care este numele arab al Ierusalimului.
Atât în timpul războiului, cât și după acesta, a oferit sprijin kurzilor care luptau cu Saddam Hussein. În 1982, o unitate Quds a fost dislocată în Liban, unde a asistat geneza Hezbollahului. De asemenea, Forța și-a extins operațiunile în Afganistanul vecin, inclusiv asistența pentru Shi'a Hezbe Wahdat a lui Abdul Ali Mazari în anii 1980 împotriva guvernului lui Mohammad Najibullah.
Al-Quds a început apoi să finanțeze și să sprijine Alianța de Nord a lui Ahmad Shah Massoud împotriva talibanilor. Cu toate acestea, în ultimii ani, se presupune că Forța Quds a ajutat și îndrumat insurgenții talibani împotriva administrației Karzai susținută de NATO. Au fost raportate, de asemenea, că unitatea a acordat sprijin musulmanilor bosniaci care luptă cu sârbii bosniaci în timpul războaielor iugoslave.Hirsh, Michael; Dehghanpisheh, Babak; Hosenball, Mark. "The New Enemy? ", Newsweek, 15 February 2007. Retrieved 17 February 2007.
Potrivit ziarului egiptean Al-Ahram, fostul președinte iranian Mahmoud Ahmadinejad a ajutat la finanțarea Forței Quds în timp ce era staționat la garnizoana Ramazan din apropierea Irakului, la sfârșitul anilor '80.Nawar, Ibrahim. "Mahmoud Ahmadinejad: Justice versus freedom ", Al Ahram Weekly, 30 June 2005. Retrieved 7 January 2006.
În ianuarie 2010, potrivit Institutului Washington pentru Politica Orientului Apropiat, misiunea Forței Quds a fost extinsă, iar Forța împreună cu Hezbollah au început o nouă campanie de atacuri care vizează nu numai SUA și Israel, ci și alte state occidentale.
În ianuarie 2020, comandantul general al Qudsemului Major Qasem Soleimani a fost ucis în urma unei lovituri aeriene la o instalație militară din apropierea Aeroportului Internațional Bagdad.
Organizare dreapta|miniatura|450x450px| Opt direcții ale operațiunilor forței Quds Forța este descrisă drept „activă în zeci de țări”.Wright, Robin, Dreams and Shadows: the Future of the Middle East, Penguin Press, 2008, pp. 332–333. Potrivit fostului ofițer de informații al armatei americane David Dionisi, forța Quds este organizată în opt direcții diferite, pe baza locației geografice:Dionisis, 8
Țările occidentale (inclusiv fostul bloc din Europa de Est ) Țările din fosta Uniune Sovietică Irak Afganistan, Pakistan și India Israel, Liban și Iordania Turcia Africa de Nord Peninsula Arabică
Potrivit jurnalistului Dexter Filkins, membrii forței sunt „împărțiți în combatanți și cei care antrenează și supraveghează activele străine”, iar forța este împărțită în ramuri care se concentrează pe „informații, finanțe, politică, sabotaj și operațiuni speciale”. Membrii sunt aleși atât pentru abilitatea lor, cât și pentru „fidelitatea doctrinei Revoluției Islamice”.
În plus, Dionisi afirmă în cartea sa americană Hiroshima că sediul Forței Quds iraniene pentru operațiunile din Irak a fost mutat în 2004 la granița Iran-Irak pentru a supraveghea mai bine activitățile din Irak.Dionisis, 8 Forța Quds are și un sediu în fostul complex al SUA Ambasada, care a fost depășită în 1979.
Potrivit lui Filkins și generalului american Stanley A. McChrystal, Forța Quds a „inundat” Irakul cu „ proiectile explozive ” sub forma unor bile de aramă topite capabile să pătrundă armuri și care au reprezentat „aproape 20%” din decesele în rândul soldaților americani în Irak (adică sute). În septembrie 2007, la câțiva ani de la publicarea American Hiroshima: The Motives Why and a Call to Cons consolid consolid America Democracy in July 2006, generalul David Petraeus a raportat Congresului că Forța Quds a părăsit Irakul. Petraeus a spus: „Forța Quds în sine, credem, în mare parte, acei indivizi au fost scoși din țară, la fel ca și instructorii libanzi Hezbollah care erau folosiți pentru a mări această activitate”.
La 7 iulie 2008, jurnalistul Seymour Hersh a scris un articol în The New Yorker, dezvăluind că președintele Bush a semnat o constatare prezidențială care autoriza CIA și Comandamentul pentru operațiuni speciale comune să efectueze operațiuni paramilitare transfrontaliere dinspre Irak și Afganistan în Iran. Aceste operațiuni ar fi împotriva Forței Quds și a „țintelor de mare valoare”. "Constatarea s-a concentrat pe subminarea ambițiilor nucleare ale Iranului și pe încercarea de a submina guvernul prin schimbarea regimului", a spus o persoană familiarizată cu conținutul acesteia și a implicat "lucrul cu grupurile de opoziție".
Mărimea Mărimea forței Quds nu este cunoscută, unii experți considerând că Forța Quds numără nu mai mult de 2.000 de oameni, cu 800 de operatori de bază, iar alții spunând că ar putea număra oriunde de la 3.000 la 50.000.Daragahi, Borzou and Spiegel, Peter. "Iran's elite and mysterious fighters", Los Angeles Times, 15 February 2007. Retrieved 15 February 2007."Experts: Iran's Quds Force Deeply Enmeshed in Iraq ", Fox News, 15 February 2007. Retrieved 15 February 2007.Shane, Scott. "Iranian Force, Focus of U.S., Still a Mystery ", New York Times, 17 February 2007. Retrieved 17 February 2007.
Finanțare Companiile controlate de Forța Quds mențin relații bancare cu Banca Kunlun, o filială a Corporației Naționale a Petrolului din China.
Analiza exterioară În timp ce raportează direct liderului suprem al Iranului, există dezbateri cu privire la modul în care funcționează în mod independent Forța Quds.
Mahan Abedin, director de cercetare la Centrul pentru Studiul Terorismului din Londra (și redactor al Islamism Digest ), consideră că unitatea nu este independentă: „Forța Quds, deși este un departament extrem de specializat, este supusă unei stricte discipline de fier. Este controlată complet de ierarhia militară a IRGC, iar IRGC este controlată foarte strâns de cele mai înalte niveluri ale administrației din Iran".
Conform unui raport din Los Angeles Times, în opinia lui Abedin, „este o forță foarte capabilă - oamenii lor sunt extrem de talentați [și] au tendința de a fi cei mai buni oameni din IRGC”.
Activități Forța Quds antrenează și echipează grupuri revoluționare islamice străine din Orientul Mijlociu. Instrucția paramilitară oferită de Forța Quds are loc de obicei în Iran sau Sudan. Recruții străini sunt transportați din țările lor de origine în Iran pentru a fi instruiți. Forța Quds joacă uneori un rol mai direct în operațiunile militare ale forțelor pe care le antrenează, inclusiv în planificarea unui atac și în alte consilieri militare specifice.
Afganistan Începând cu 1979, Iranul a sprijinit forțele șiite Hezbe Wahdat împotriva guvernului afgan al lui Mohammad Najibullah. Când Najibullah a fost demis din funcția de președinte în 1992, Iranul a continuat să sprijine Hezbe Wahdat împotriva altor grupări de miliție afgană. Când talibanii au preluat Afganistanul în 1996, Hezbe Wahdat și-a pierdut fondatorul și liderul principal, Abdul Ali Mazari, astfel încât grupul s-a alăturat Alianței de Nord a lui Ahmad Shah Massoud. Iranul a început să sprijine Alianța Nordului împotriva talibanilor, care au fost susținuți de Pakistan și lumea arabă. În 1999, după ce mai mulți diplomați iranieni au fost uciși de talibani în Masar-e Șarif, Iranul a ajuns aproape într-un război cu talibanii.Karon, Tony. "TIME.com Primer: The Taliban and Afghanistan ", Time Magazine, 18 September 2001. Retrieved 16 October 2006."The Elusive Quds Force: The Iranian Special Ops unit accused of meddling in Iraq has a fierce history and powerful friends" , Newsweek, 26 February 2007. Retrieved 14 March 2007.
Se presupune că Forța Quds a luptat alături de Statele Unite și Alianța de Nord în lupta pentru Herat. Cu toate acestea, în ultimii ani Iranul este acuzat că a ajutat și i-a instruit pe insurgenții talibani împotriva administrației Karzai, susținută de NATO. Armele fabricate de Iran, inclusiv dispozitive explozive puternice, sunt adesea găsite în Afganistan. În martie 2012, Najibullah Kabuli, liderul Frontului Național de Participare (NPF) din Afganistan, a acuzat trei lideri superiori ai Gărzilor Revoluționare din Iran că au complotat să-l asasineze. Unii membri ai Parlamentului afgan acuză Iranul că a înființat baze talibane în mai multe orașe iraniene și că „Iranul este implicat direct în gestionarea tensiunilor etnice, lingvistice și sectare din Afganistan”. Există rapoarte despre Gărzile Revoluționare ale Iranului care îi antrenează pe afgani în Iran pentru a efectua atacuri teroriste în Afganistan. India În urma unui atac asupra unui diplomat israelian în India în februarie 2012, Poliția din Delhi a susținut la acea vreme că membri ai Corpului Gărzii Revoluționare Iraniene au avut o anumită implicare"Cops name Iran military arm for attack on Israeli diplomat" , Times of India, 30 July 2012. Acest lucru a fost ulterior confirmat în iulie 2012, după ce un raport al Poliției din Delhi a găsit dovezi că membrii Corpului Gărzii Revoluționare Iraniene au fost implicați în atacul cu bombă din 13 februarie din Capitală.
Statele Unite La 11 octombrie 2011, Administrația Obama a dezvăluit afirmațiile guvernului Statelor Unite, conform cărora Forța Quds a fost implicată în complotul pentru a-l asasina pe ambasadorul Arabiei Saudite în Statele Unite ale Americii, Adel al-Jubeir, ceea ce prevedea, de asemenea, planuri de bombardare a ambasadelor israeliene și saudite situate în Washington, DC.Plot to kill Saudi ambassador casts light on shadowy group that reports to Iran’s leader. The Associated Press. 13 October 2011Obama Says Facts Support Accusation of Iranian Plot . The New York Times. 13 October 2011
America de Sud S-a raportat că Iranul și-a crescut prezența în America Latină prin Venezuela. Nu se știe public care sunt obiectivele lor în regiune, dar în 2009, secretarul Apărării, Robert Gates, a denunțat Iranul că s-a implicat în „activități subversive” folosind Forțele Quds. Cu toate acestea, Iranul susține că este doar „asigurarea supraviețuirii regimului” prin propagarea influenței regionale.
Irak Forța Quds a fost descrisă ca „unitatea iraniană desfășurată pentru a contesta prezența Statelor Unite” în Irak în urma invaziei SUA din 2003 a acestei țări, care a pus „165.000 de soldați americani de-a lungul graniței de vest a Iranului”, adăugându-se trupelor americane aflate deja în vecinul estic al Iranului, Afganistan.Wright, Robin, Dreams and Shadows: the Future of the Middle East, Penguin Press, 2008, pp. 333–4