miniatura|Protestatari antiimigrație în Calais cu un banner pe care scrie ”Diversitatea este un cod pentru genocidul alb” deasupra celui prin care se cere reimigrare (8 noiembrie 2015) Teoria genocidului alb, dispariția albilor sau teoria înlocuirii albilor este o convingere supremațistăKelly, Annie (August 15, 2017). "The alt-right: reactionary rehabilitation for white masculinity". Soundings. 66 (66): 68–78. doi:10.3898/136266217821733688.Thompson, Kevin C. (April 2001). "WATCHING THE STORMFRONT: White Nationalists and the Building of Community in Cyberspace". Social Analysis: The International Journal of Social and Cultural Practice. 45 (1): 32–52. JSTOR 23169989. conform căreia există un plan, deseori atribuit evreilor, prin care se promovează metișarea raselor, imigrație masivă a persoanelor de altă origine decât cea europeană, integrarea acestora, scăderea ratelor de fertilitate, avortul, confiscarea terenurilor ce aparțin albilor de către guvern, violență și o politică de eliminare în interiorul țărilor întemeiate de albi cu scopul de a cauza dispariția acestora prin asimilare forțată și genocid.Kaplan, Jeffrey (2000). Encyclopedia of White Power: A Sourcebook on the Radical Racist Right. AltaMira Press. p. 539. ISBN 9780742503403. Retrieved May 1, 2015.Eager, Paige Whaley (2013). From Freedom Fighters to Terrorists: Women and Political Violence. Ashgate Publishing, Ltd. p. 90. ISBN 9781409498575.Kivisto, Peter; Rundblad, Georganne (2000). Multiculturalism in the United States: Current Issues, Contemporary Voices. SAGE Knowledge. pp. 57–60. ISBN 9780761986485. Retrieved May 1, 2015. Negrii, latino-americanii și musulmanii sunt considerați vinovați, însă mai degrabă ca imigranți fertili, invadatori și agresori decât ca inițiatori ai unui complot.Moses, A. Dirk (April 3, 2019). "'White Genocide' and the Ethics of Public Analysis". Journal of Genocide Research. 21 (2): 201–213. doi:10.1080/14623528.2019.1599493. ISSN 1462-3528.
Teoria genocidului alb este un mitPerry, Barbara (November 2003). "'White Genocide': White Supremațists and the Politics of Reproduction". In Ferber, Abby L. (ed.). Home-grown hate: gender and organized racism. Routledge. pp. 75–95. doi:10.4324/9780203644058-9. ISBN 0415944155. fundamentat pe pseudoștiință, pseudoistorie și ură, propagat de o panică psihologică deseori intitulată „white extinction anxiety”. Nu există dovezi că rasa albă este pe cale de dispariție sau că cineva încearcă să-i extermine. Scopul acestei teorii este să-i sperie pe albi și să justifice agenda naționaliștilor albiTaylor, Keeanga-Yamahtta (February 16, 2018). "The White Power Presidency: Race and Class in the Trump Era". New Political Science. 40 (1): 103–112. doi:10.1080/07393148.2018.1420555. de a face apel la violență.
Teoria a fost popularizată de către supremațistul și neonazistul David Lane în jurul anului 1995 și a fost utilizată intens în propaganda din Europa, America de Nord, Africa de Sud și Australia. Similare teorii ale conspirației erau răspândite în Germania Nazistă.Dr. Friedrich Burgdörfer: "Sterben die weißen Völker? Die Zukunft der weißen und farbigen Völker im Lichte der biologischen Statistik," Munich, Callwey, 1934, 88 pages. Aceasta reprezintă o versiune mai largă și mai extremă a teoriei marii înlocuiri - propusă în 2012 de Renaud Camus - care se concentrează pe populația albă creștină din Franța. Începând cu atentatele din Christchurch și El Paso, unde atacatorii considerau că există o „înlocuire a albilor”, conceptul de „Eurabia” al lui Bat Ye'or, teoria marii înlocuiri a lui Camus și reluarea planului Kalergi de Gerd Honsik au devenit idei asociate așa-numitului „genocid alb” și sunt considerate versiuni ale acestei teorii.
În august 2018, președintele Statelor Unite, Donald Trump, a fost acuzat că susține această teorie într-o postare de pe Twitter prin care îi cerea secretarului de stat Mike Pompeo să investigheze „confiscarea și exproprierea terenurilor și fermelor, respectiv uciderea la scară largă a fermierilor” în Africa de Sud, afirmând că „guvernul sud-african confiscă în momentul de față terenurile fermierilor albi”.
Istoria miniatura|218x218px|Madison Grant Ideea unei rase albe distincte își are originea în lucrările antropologului german Johann Blumenbach care în 1775 susținea existanța a cinci astfel de rase: caucaziană, mongoloidă, malaeziană, etiopiană și ameridiană. Înaintea acestuia, François Bernier publicase în 1684 un eseu de patru pagini în care postula existența a cinci rase; acesta combina rasa europeană - cu excepția cnezatului Moscovei - cu locuitorii coastelor nordice ale Africii, Arabia, Persia, Mongolia, India, Sumatra, Bantam, Borneo și anumite părți din China, considerând culoarea pielii drept „accidentală”.Bernier, François (April 24, 1684). "A New Division of the Earth". History Workshop Journal (51): 247–250. ISSN 1363-3554. JSTOR 4289731. Vechile distincții pe bază de etnicitate și cultură erau mai restrânse și mai variabile, fiind luate în considerare apartenența tribală și familială fundamentate pe factori de mediu precum geografia, clima, aspect, fiziologie și comportamente învățate precum limba sau dieta.Graves, Joseph L. (2001). The Emperor's New Clothes: Biological Theories of Race at the Millennium. Rutgers University Press. pp. 13–22. ISBN 9780813533025. Distincțiile actuale pe criterii rasiale și etnice sunt vag corelate cu tiparul genetic al individului.L.M. Hunt & M.S. Megyesi (Fall 2007). "The ambiguous meanings of the racial/ethnic categories routinely used in human genetics research". Social Science and Medicine. 66 (2): 349–361. doi:10.1016/j.socscimed.2007.08.034. PMC 2213883. PMID 17959289 – via Science Direct Assets.
Eugenism Teoria în cauză a avut susținători la începutul secolului XX în rândul adepților eugenismului, curent extrem de popular în coloniile britanice unde domina frica că rasele de altă origine decât cea europeană urmau să le înlocuiască pe cele europene.Paul, Diane; Stenhouse, John; Spencer, Hamish (2018). Eugenics at the Edges of Empire: New Zealand, Australia, Canada and South Africa. Palgrave Macmillan. ISBN 978-3-319-64685-5.
În 1916, eugenistul american Madison Grant a redactat o lucrare intitulată The Passing of the Great Race care, deși a fost ignorată la momentul publicării, a fost republicată de patru ori și a devenit parte a culturii populare în America anilor '20 și a reprezentat originea ideologiei care susținea că fondatorii Statelor Unite, așa-numita rasă nordică, urmau să dispară odată cu asimilarea lor de către popoarele de culoare. Grant susținea:Nici negrul, nici brunul, nici galbenul și nici roșul nu-l vor cuceri pe alb în luptă. Însă dacă elementele importante ale rasei nordice se amestecă cu elemente inferioare sau dispar prin sinucidere rasială, atunci citadela civilizației ca cădea din pricina lipsei de protectori.Gazeta Harvard a descris ideile lui Grant conform cărora rasa care „a construit” America va ajunge pe cale de dispariție dacă Statele Unite nu vor restricționa imigrarea evreilor și a altor indivizi. Autorul F. Scott Fitzgerald face trimitere la Grant în lucrarea Marele Gatsby unde personajul Tom Buchanan citea o lucrare numită Ascensiunea Imperiilor de Culoare de către „acest tip Goddard”, o combinație între Grand și colegul său Lothrop Stoddard (Grant a redactat introducerea lucrării lui Stoddard, The Rising Tide of Color Against White World-Supremacy). „Toată lumea ar trebui să o citească”, preciza Buchanan.
Germania nazistă miniatura|235x235px|Ian Smith, c. 1954 Adolf Hitler i-a trimis o scrisoare lui Grant în care îi mulțimea pentru redactarea lucrării The Passing of the Great Race, descriind-o drept „Biblia mea”.Kühl, Stefan (2002). Nazi Connection: Eugenics, American Racism, and German National Socialism. Oxford University Press. p. 85. Ideologii naziști au făcut apel la această conspirație în propaganda lor, un exemplu fiind pamfletul din 1934 scris pentru „Departamentul de Cercetare a Problemei Evreiești” din institutul lui Walter Frank cu titlul „Sunt Națiunile Albe pe Moarte? Viitorul Rasei Albe și a Națiunilor de Culoare în lumina Statisticii Biologice”. Naziștii au utilizat teoria genocidului alb în încercarea de a obține puterea prin hegemonie culturală și transformarea evreilor în țapi ispățitori, profitând de prejudecățile cultivate de societate de-a lungul istoriei.
Înainte de preluarea puterii de către naziști, eugeniștii germani, inclusiv medicii și psihiatrii evrei, considerau evreii ca fiind diferiți de europenii albi.
Tactici rhodesiene
În 1966, prim-ministrul rhodesian Ian Smith a reușit să convingă pe albii rhodesieni că singura lor alternativă la războiul din Rhodesia este „dictatura și genocidul alb” iniția de către gherilele naționaliștilor africani sprijinite de către comuniști.Cefkin, J. Leo (February 10, 1966). "How Long Can Rhodesia Last?". The Reporter. p. 44. Smith faces the trials ahead with some considerable assets. Perhaps his most potent support lies in the siege mentality of the white Rhodesians. For the present, Smith has succeeded in convincing them that the only choice is the Rhodesian Front and UDI or black African dictatorship and white genocide.”
Supremaciștii au dezvoltat o obsesie față de modul în care au fost tratați minoritarii albi în Zimbabwe și Africa de Sud de către majoritatea de culoare, cu precădere cazul Rhodesiei, astăzi cunoscută sub denumirea de Zimbabwe, care era condusă de un guvern predominant european, trezește o fascinație particulară pentru supremaciștii albi. Colapsul economic al țării africane sub conducerea celui de-al doilea președinte de culoare, Robert Mugabe, alături de politicile guvernului acestuia cu privire la minoritatea albă a fost des invocată de supremaciști ca dovadă a inferiorității persoanelor de culoare și a unui caz de genocid împotriva albilor. În interiorul grupurilor supremațiste sau alt-right, există o nostalgie imensă față de cazul Rhodesiei, fiind considerată un stat care a luptat cu vitejie pentru supremația albă în Africa între 1960-1970 până în momentul trădării.
Acuzații neonaziste la adresa evreilor
Teoriei îi pot fi trasate originile până în cercurile neonaziste din perioada postbelică, în special în lucrarea Théorie du Racisme (1950) a lui René Binet.Jean-Yves Camus; Nicolas Lebourg (March 20, 2017). Far-Right Politics in Europe. Harvard University Press. pp. 206–207. ISBN 978-0-674-97153-0 Aceasta a influențat mișcările franceze de extremă-dreapta precum Europe-Action care susținea că „metișarea sistematică a raselor nu a fost altceva decât un genocid lent”.Gilles Fournier, "La guerre de demain est déjà déclenchée", Europe-Action, nº 16, April 1964, p. 21 miniatura|221x221px|David Duke