Piptoporus betulinus (Pierre Bulliard, 1787 ex Petter Adolf Karsten, 1881), sin. Polyporus betulinus (Pierre Bulliard, 1787 ex Elias Magnus Fries, 1821), Fomitopsis betulina (Pierre Bulliard, 1787 ex Bao-Kai Cui, Mei Ling Han și Yu-Cheng Dai, 2016), din încrengătura Basidiomycota în familia Fomitopsidaceae și de genul Piptoporus,Mycobank denumit în popor bureți măstăcănești, iască de mesteacăn, iasca mesteacănului, mestecănei sau urechea mesteacănului,Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 520, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO 1-5 este o specie comună necomestibilă, dar și medicinală, în primul rând parazitară, ce atacă inima lemnului, dar uneori și saprofagă, ce descompune lemnul pe trunchiuri căzute aflate în putrefacție. Produce putregaiul brun (putregaiul de destrucție). Ciupercile se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord solitar sau în grupuri mici exclusiv pe lemn de mesteacăn în păduri și parcuri. Soiul este o ciupercă perenă, ce fructifică pe toată durata anului. Cel mai bun sezon de colectare este între (august) septembrie și decembrie, deoarece atunci începe să dezvoltă corpuri de fructificare noi. Trăiește doar câte un sezon.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 558-559 - 1, ISBN 3-405-12116-7Marcel Pârvu: „Ghid practic de micologie”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca 2007, p. 342-343

Istoric și taxonomie Deja acum 5.300 de ani în urmă, ciuperca a fost folosită. Astfel, în ranița lui Ötzi (omului zăpezilor, găsit în Munții Alpi), pe care o ducea în spate se găseau un amnar, un topor și un șirag cu ciuperci uscate. Unele dintre ele au fost bureți măstăcănești.Malvin Calogeras: „Enigme din trecut și din prezent”, Editura EuroPress Group, București 2015, cap. V: „Umbra șamanului”, ISBN e-PUB: 978- 606-668-148-3 thumb|left|140px|Petter Adolf Karsten Numele binomial Boletus betulinus a fost determinat de savantul francez Pierre Bulliard în volumul 7 al marii sale opere Herbier de la France ou, Collection complette des plantes indigenes de ce royaume etc… din 1787.Pierre Bulliard: „Herbier de la France ou, Collection complette des plantes indigenes de ce royaume etc.”, vol. 6, Editura Didot, Debure, Belin, Paris 1792, tab. 312 În 1821, renumitul micolog suedez Elias Magnus Fries a transferat specia la genul Polyporus sub păstrarea epitetului, de verificat în volumul 1 al trilogiei sale Systema Mycologicum.Elias Magnus Fries: „Systema Mycologicum”, vol. 1, Editura Ex Officina Berlingiana, Lundae 1821, p. 358 Această denumire se mai găsește în cărți micologice.

În 1881, micologul finlandez Petter Adolf Karsten a mutat specia la genul actual, tot sub păstrarea epitetului, de verificat în volumul 6 al jurnalului Meddelanden af Societas pro Fauna et Flora Fennica,P. A. Karsten: „Piptoporus betulinus”, în: „Meddelanden af Societas pro Fauna et Flora Fennica”, vol. 6, Editura J. Simelii Arfvingars, Helsingfors 1881, p. 9 denumire valabilă până în prezent (2020).

În 2016, micologii chinezi Bao-Kai Cui, Mei Ling Han și Yu-Cheng Dai au transferat specia sub păstrarea epitetului la genul Fomitopsis, afirmând, că această ciupercă ar fi mai apropiată de acest gen, de citit în volumul 80 al jurnalului micologic Fungal Diversity.B.K. Cui, M.L. Han & Y.C. Dai: „Fomitopsis betulina”, în: „Fungal Diversity”, vol. 80, 2016, p. 359 Dar până în prezent (2020), singur Index Fungorum a acceptat această redenumire.Index Fungorum Comitetul de nomenclatură Mycobank, NCBI (National Center for Biotechnology Information)NCBI sau GBIF (Global Biodiversity Information Facility)GBIF de exemplu văd în acest taxon doar un sinonim. Aproape nicăieri nu este folosit și celelalte încercări de redenumire lipsesc deloc.

Epitetul betulinus se referă la arborele gazdă Betula (mesteacăn).

Descriere thumb|left|210px|Bres.: Polyporus betulinus Pălăria: are un diametru de 8-25 (30) cm și o înălțime de 3-8 (10) cm, este groasă, depinde de stadiul evoluției elastică până lemnoasă, la început suculentă, în forma unui bulb, apoi convexă, cu un aspect sferic, reniform, ca de evantai, uneori chiar și asemănător unei copite, Marginile netede sau ondulate, răsfrânte peste pori, creează un aspect de perniță pentru umeri. Spre trunchiul copacului prezintă adesea o cocoașă bine dezvoltată. Suprafața superioară este netedă, ușor catifelată ca de piele, acoperită cu o crustă subțire ce se desprinde pentru un anumit timp cu ușurință în fâșii, mai târziu uneori scorțoasă și exfoliată. Stratul himenal al ciupercii este situat pe fața inferioară. Coloritul în stadiu tânăr albicios, schimbă cu vârsta ciupercii spre crem și maroniu cu picățele albe. Tuburile: pe un singur strat sunt albuie până alb-gălbuie, rotunde și înguste destul de lungi, măsurând până la 8 cm. Se desprind ușor de tramă. Porii: sunt foarte fini, de 0,1-0,3 mm diametru, cu 2-4 pori de fiecare mm pătrat și rotunjori, inițial albi, apoi gri, gri-gălbui și la bătrânețe chiar ocru-bruni. Atât timp ce buretele este tânăr sunt ușor de detașat. La exemplarele mai bătrâne sunt adesea colorate verzui de către alge. Piciorul: este sesil sau lateral scurt pedunculat și butucănos. Carnea: groasă, albă sau puțin gălbuie este în stadiu foarte tânăr elastică, dar repede ca de plută, devenind în sfârșit lemnoasă. Mirosul inițial puternic, ceva acid, se pierde cu timpul, gustul fiind acru și amar. Este dăunată de diferite insecte și acarieni, cu toate specii micofage, care depun ouăle lor pe partea inferioară a ciupercii pe pori și în tuburi. Caracteristici microscopice Sporii cilindric-curbați sunt mici, netezi, neamiloizi (nu se decolorează cu reactivi de iod) și hialini (translucizi) cu un conținut granular și o mărime de 5-7 x 1,5-2,5 microni. Pulberea lor este albă. Basidiile cu 2-4 sterigme fiecare sunt cilindric clavate, cu catarame și măsoară 18-20 x 3-5 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) lipsesc. Hifele himenului sunt omogene sau acoperite cu straturi concentrice sau grosolan tunicate cu o grosime de 1-5 µm, iar cele ale de 2-4 µm sunt numai omogene.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XX, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1931, p. + tab. 986 Reacții chimice nu sunt cunoscute.Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 544-545, ISBN 978-3-440-14530-2

Confuzii Iasca de mesteacăn poate fi confundată cu alte specii saprofage și/sau parazite necomestibile, ca de exemplu cu Aurantiporus fissilis sin. Tyromyces fissilis,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 570-571, ISBN 88-85013-46-5 Fomes fomentarius,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 532-533, ISBN 3-405-12081-0 Fomitiporia robusta sin. Phellinus robustus,Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 484-485, ISBN 88-85013-37-6 Ganoderma adspersum,Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 496-497, ISBN 88-85013-37-6 Ganoderma applanatum,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 556-557, ISBN 3-405-12116-7 Ganoderma lucidum,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 530-531, ISBN 3-405-12081-0 Ganoderma resinaceum,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 502-503, ISBN 3-405-12124-8 Leptoporus mollis,Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 556-557, ISBN 978-3-440-14530-2 Postia lactea sin. Postia stiptica,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 438-439, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum) Postia guttulata,Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 518-519, ISBN 978-3-8354-1839-4 Postia tephroleuca sin. Tyromyces tephroleucus,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 536-537, ISBN 88-85013-25-2 și Trametes suaveolens Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 508-509, ISBN 3-405-12124-8 sau chiar cu tânăr comestibila Fistulina hepatica.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 566-567, ISBN 3-405-12116-7

Specii asemănătoare în imagini

Valorificare Comestibilitate Ciupercile bătrâne au un gust amar până la foarte amar. Ciupercile foarte tinere sunt absolut comestibile, chiar dacă gustul lor acru spre ușor amar nu este tocmai gustos. Amărăciunea crește odată cu vârsta și consistența devine tare și lemnoasă. De acea nu sunt potrivite pentru pregătirea de mâncăruri.

Specie dăunătoare Ciuperca pătrunde, de obicei, în copaci bătrâni sau pe moarte, prin ramuri în care a fost expus xilemul (un țesut transportor de la plantele vasculare). El descompune celuloza copacului, ceea ce duce la pierderi masive în substanța de lemn. Arborele poate pierde 50–70% din masa sa în zonele afectate, uneori în decurs de doar trei luni. Acest lucru este grav, deoarece mestecenii conțin doar aproximativ 20% lignină.Ian M. Smith et al.: „European handbook of plant diseases”, Editura Wiley-Blackwell, Hoboken, New Jersey, 1991, p. 520, ISBN 978-0-63201-222-0

Ciupercă medicinală Specia este considerată ciupercă medicinală (ciupercă vitală) în medicina alternativă (naturopatie) precum în medicina tradițională chineză.

În ultima vreme, și din corpurile fructifere ale acestei ciupercii au fost extrase substanțe cu proprietăți antibiotice, astfel acidul poliporenic A, B și C (2,5-Dihydroxy-3,6-diphenylcyclohexa-2,5-diene-1,4-dione; C18H12O4), un para-terpin benzoic și piptamina (un antibiotic eficient care este produs special de această ciupercă). Este un adevărat „antibiotic” care grăbește vindecarea rănilor. Mai departe, buretele are calități hemostatice, expectorante și se spune că specia ar: combate infecțiile pielii, reduce inflamațiile ataca bacteriile și fortifica organismul. Dar specia nu este doar antiinflamatoare și imun-stimulantă. În medicina alternativă se recomandă un tratament în cancere de plămâni], colon, sistem nervos, piele (melanom).Steaua divinăIoana Tudor: „Ciuperci comestibile si medicinale”, Editura Lucman, București, 2007, cap. 23.3.9. „Piptoporus betulinus”, ISBN 978-973-723-211-3

În medicina populară a fost și mai este utilizat ca analgezic, pentru tratarea afecțiunilor gastrointestinale, simptome de alergie, impuritatea pielii, migrene, creștere redusă a părului, sindromul de picioare neliniștite (RLS) și ca remediu pentru răni. În prezent, utilizarea pe răni deschise nu mai este recomandată, deoarece poate duce la infecții bacteriene.MagischePflanzen.de

Vitamine În urechea mesteacănului se pot găsi Tocoferole (diferite tipuri de vitamina E într-o stare naturală, ușor de absorbit pentru corpul uman) β-caroten, diferite tipuri de vitamina B și acid ascorbic (forma naturală a vitaminei C, pe care organismul o poate absorbi mai ușor decât formele sintetice). Superfood

Compuși beneficiari