În lingvistică, reduplicarea este repetarea în formă identică sau puțin diferită a unui morfem legat sau a unui cuvânt autonom. În funcție de limbă, are un rol în flexiune și/sau în formarea de cuvinte simple sau compuseBussmann 1998, p. 989.Crystal 2008, p. 407.Dubois 2002, p. 403..
Reduplicarea morfologică
În unele limbi, reduplicarea are un rol în morfologie, exprimând anumite categorii gramaticale.
Este, de pildă, un tip de flexiune arhaică ce caracterizează faza premergătoare dezmembrării unității lingvistice indoeuropene, mai ales în conjugare. Se manifestă prin repetarea unui sunet sau a unei silabe din radical, a doua ocurență servind drept afix gramatical. Se găsește, de pildă, în formarea timpurilor trecute: în limba greacă veche: λύω [ˈluːoː] „(eu) pierd” – λέλυκα [ˈleluka] „pierdusem”; în limba gotică: háitan „a fi numit” – haíháit „a fost numit”; în limba latină: do „dau” – dedi „dădui”, sto „stau” – steti „stătui”Bidu-Vrănceaun 1997, p. 401..
Reduplicarea din exemplele latine de mai sus s-a moștenit în limba română: dădui, dădeam, dădusem; stătui, stăteam, stătusem. În acestea, elementele reduplicate nu mai sunt analizabile ca morfeme, ci constituie silabe din radicali percepuți ca neregulați.
În mod asemănător se exprimă timpul viitor în limba tagalog din Filipine, ex. sulat „a scrie – su-sulat „va scrie”Kerstens 2001, articolul Reduplication..
Mai multor limbi din Austronezia, Asia de Sud și de Sud-Est, precum și de pe coasta de vest a Africii le este caracteristică reduplicarea cuvintelor pentru exprimarea unor categorii gramaticaleEifring și Theil 2005, cap. 6, p. 21., de pildă a numărului plural în limba malaieză: anak-anak „copii”Eifring și Theil 2005, cap. 2, p. 31., babi-babi „porci”Eifring și Theil 2005, cap. 6, p. 22..
Se mai exprimă prin reduplicare și moduri de acțiune, de exemplu cel iterativ: în limba tagalog, prin reduplicarea verbului sulat: „a scrie” – mag-sulat-sulat „a scrie din când în când”; în limba maghiară, prin reduplicarea unor prefixe verbale aplicate anumitor verbe: betér „intră” – be-betér „intră din când în când”Fodor 1999, p. 1671..
Reduplicarea în formarea de cuvinte
Cuvinte simple
În unele limbi, reduplicarea de silabe este un procedeu de formare a unor cuvinte simple. Unele din acestea exprimă și valori pragmatice, cum sunt cele hipocoristice (care exprimă afecțiune).
În limba franceză se întâlnește relativ frecvent în formarea de diminutive hipocoristice ale unor prenume, ex. Marguerite > Guiguite, Bernard > Nanar, Victor sau Hector > TotorDubois 2002, p. 236.. În limba română, asemenea cuvinte sunt mai rare, ex. Cornel > Corneluș > LulușBidu-Vrănceanu 1997, p. 238..
Unele cuvinte formate prin reduplicare sunt presupuse a fi printre primele rostite de copiii mici, fiind prezente în mai multe limbi. Exemple: Corespondentele cuvântului mamă, cu deosebiri fonetice foarte mici, se găsesc în greaca veche (μάμμα), în latină (mamma), greaca modernă (μάμα), albaneză (mëmë), italiană (mamma), franceză (maman), spaniolă (mamá), maghiară (mama), BCMSBosniacă, croată, muntenegreană și sârbă., bulgară, rusăDER, articolul mamă., poloneză (mama), germană (Mama)Zaicz 2008, articolul mama., engleză (mam)OLD, articolul mam.. Alt cuvânt despre care se presupune că s-a format la fel este cel corespunzător lui bebe (< bébé)Dexonline, articolul bebe., în unele limbi: baby, bébe, babaZaicz 2008, articolul baba.. Aceeași presupunere există și despre originea, în unele limbi, a cuvântului tata, care a dat tatăDexonline, articolul tată. și tato (hipocoristic, cu sensul „frate”, în registrul de limbă familiar)DLE, articolul tato.. În alte limbi, în cuvântul cu același sens, t este înlocuit de p: πάππας [pappas], pappa, papaTLFi, articolul papa., papaZaicz 2008, articolul papa.. Tot cu consoana p există în unele limbi cuvinte cu sensul „mâncare”: papa sau pappa (cu derivatul verbal pappare, care a dat a păpaDexonline, articolul păpa.), Pappe, papu, pépZaicz 2008, articolul pép..
În franceză sunt numeroase asemenea cuvinte în limbajul copiilor, formate de la cuvinte curente: tante „mătușă” > tata, oncle „unchi” > tonton, grand-mère „bunică” > mémé, grand-père „bunic” > pépé, pisser „a urina” > pipiTLFi, articolele tonton, mémère, pépé, pipi. etc.
Unele din aceste cuvinte au intrat în registrul familiar al adulților, precum maman, papa, ca sinonime ale corespondentelor lor din registrul curent, mère, respectiv père. Altele sunt în registrul curent al unor limbi, ca mamă, tată, baby, baba (cu sensurile „bebe” și „păpușă”).
Sunt și cuvinte care au primit sensuri noi, de exemplu în franceză, variantele lui mémé și pépé: Mémère (< grand-mère), familiar, are și sensul peiorativ „femeie în vârstă și corpolentă”TLFi, articolul mémère.. Pépère (< grand-père) a devenit și adjectiv în registrul popular, ex. un coin pépère „un loc călduț”, un métier pépère „o meserie ușoară”TLFi, articolul pépère..
Cuvinte compuse
Prin reduplicare cu formă identică
Există unele cuvinte compuse alcătuite prin repetarea cu formă identică a unor cuvinte, cuvântul rezultat având un sens diferit de cel al cuvântului repetat, de exemplu: doar-doar – „în speranța că”DLRLC, articolul doar., mai-mai, gata-gata – „cât pe ce”DLRLC, articolul mai.; jamjam „chiar acum”, quisquis „oricine”; cache-cache (literal „ascunde-ascunde”) „jocul de-a (v-ați) ascunselea”Grevisse și Goosse 2007, p. 194.; goody-goody (lit. „bunicel-bunicel”) „persoană care se poartă astfel, încât să placă celor investiți cu autoritate” (familiar și depreciativ)OLD, articolul goody-goody.; gdegde „ici-colo, în unele locuri”; katkad (cu asilimarea lui [d] din primul cuvânt de către [k]) „uneori”Klajn 2005, p. 215.; egy-egy „câte un/o” (numeral distributiv), már-már „gata-gata”Gerstner 2006, p. 327.;
Unele asemenea cuvinte sunt formate prin repetarea unor onomatopee, mai frecvent în limbajul copiilor, mai rar în registrul familiar: bla-bla (împrumutat și de română) „vorbărie multă și fără rost”Dexonline, articolul bla-bla.; blah-blah (același sens, fără a fi împrumut), choo-choo „tren” (în limbajul copiilor)Arnold 1986, p. 129–131.; tütü „mașină” (în limbajul copiilor)Zaicz 2008, articolul tütü..
În lingvistica maghiară se consideră o subcategorie a cuvintelor dublate cea a radicalilor dublați, dar cu afixe diferite, ex. akarva-akaratlan „vrând-nevrând”Keszler 2000, p. 335., körös-körül „de jur împrejur”, régestelen-régen „foarte demult”.
Prin reduplicare cu formă ușor diferită
Cuvintele astfel formate se pot grupa în mai multe categorii, stabilite din diferite puncte de vedere.
Una din aceste grupări este stabilită după cum elementele sunt sau nu cuvinte autonomeGrupare a lui Keszler 2000 în primele două categorii (p. 341–343.).
În prima categorie, unul din elemente este un cuvânt autonom, iar celălalt o formă puțin schimbată a acestuia, inexistentă în mod autonom. Cuvântul autonom poate fi primul sau al doilea element: harcea-parcea, după parça-parça „bucată cu bucată”; în română, a doua ocurență a indus prima parteDexonline, articolul harcea-parcea.; easy „ușor (nu dificil)” → easy-peasy (familiar) „ușor de făcut, floare la ureche”OLD, articolul easy-peasy.; csiga „melc” → csigabiga „melc-codobelc”, mozog „se mișcă” → izeg-mozog „nu stă locului”Keszler 2000, p. 341–343..
A doua categorie este constituită din elemente dintre care niciunul nu este cuvânt autonom, ci au sens numai împreună: talmeș-balmeșDexonline, articolul talmeș-balmeș.; prêchi-prêchaForme inexistente independent ale lui prêche „predică”. (familiar, depreciativ) „predică”; boogie-woogie (tip de muzică); tutyimutyi „papă-lapte”.
O a treia categorie este a cuvintelor în care ambele elemente sunt autonome separat, dar împreună au sens diferit de al fiecăruia. Unii autori le consideră reduplicări, alții văd în ele false reduplicăriCs. Nagy 2007, p. 302.: calea-valeaDexonline, articolul cale.; lovey-dovey (literal „iubițică-porumbiță”); ámul-bámul (lit. „se minunează” + „se holbează”); kako-tako (lit. „cum-așa”) „oarecum”.
Altă grupare este după felul diferențelor fonetice dintre componente: schimbarea vocalei sau vocalelor din interiorul cuvântuluiCategorie stabilită de Cs. Nagy 2007 (p. 302).Categorie numită în engleză ablaut combinations (Arnold 1986, p. 130).: zigzag (împrumutat de română)Dexonline, articolul zigzag.; Zickzack „zigzag” (împrumutat de maghiară: cikcakk)Zaicz 2008, articolul cikcakk.; tiptop „perfect, în formă excelentă”; giz-gaz „buruieni”, dirmeg-dörmög „mormăie”. schimbarea unei consoane de la începutul cuvântului, sau adăugarea uneia la începutul unui elementCategorie numită în engleză rhyme combinations „combinații rimate” (Arnold 1986, p. 130).: terchea-berchea (< tarkabarka „foarte pestriț”)Dexonline, articolul terchea-berchea.; razzle-dazzle „activitate intensă menită să atragă atenția”; locspocs „fleșcăială”, ákombákom „scris neciteț”; kad-tad (lit. „când-atunci”) „cândva, până la urmă, mai devreme sau mai târziu”.
Note
Surse bibliografice
Arnold, I. V., Лексикология современного английского языка (Lexicologia limbii engleze contemporane), ediția a III-a revăzută și adăugită, Moscova, Vîsșaia șkola, 1986 (accesat la 10 februarie 2020)
Bidu-Vrănceanu, Angela et al., Dicționar general de științe. Științe ale limbii , București, Editura științifică, 1997, ISBN 973-440229-3 (accesat la 10 februarie 2020)
Bussmann, Hadumod (coord.), Dictionary of Language and Linguistics (Dicționarul limbii și lingvisticii), Londra – New York, Routledge, 1998, ISBN 0-203-98005-0 (accesat la 10 februarie 2020)
Ciorănescu, Alexandru, Dicționarul etimologic al limbii române, București, Saeculum I. O., 2007 ISBN 973-9399-86-X; online: Dexonline (DER) (accesat la 10 februarie 2020)
Crystal, David, A Dictionary of Linguistics and Phonetics (Dicționar de lingvistică și fonetică), ediția a VI-a, Blackwell Publishing, 2008, ISBN 978-1-4051-5296-9 (accesat la 10 februarie 2020)
Cs. Nagy, Lajos, A szóalkotás módjai (Modalitățile formării de cuvinte), A. Jászó, Anna (coord.), A magyar nyelv könyve (Cartea limbii maghiare), ediția a VIII-a, Budapesta, Trezor, 2007, ISBN 978-963-8144-19-5, p. 293–319 (accesat la 10 februarie 2020)
Dicționare ale limbii române (Dexonline) (accesat la 10 februarie 2020)
Diccionario de la lengua española (Dicționarul limbii spaniole), Academia Regală Spaniolă, actualizat în 2018 (DLE) (accesat la 10 februarie 2020)
Dubois, Jean et al., Dictionnaire de linguistique (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002
Eifring, Halvor și Theil, Rolf, Linguistics for Students of Asian and African Languages (Lingvistică pentru studenții în limbi asiatice și africane), Universitatea din Oslo, 2005 (accesat la 10 februarie 2020)
Fodor, István (coord.), A világ nyelvei (Limbile lumii), Budapesta, Akadémiai Kiadó, 1999, ISBN 9630575973
Gerstner, Károly, 16. fejezet – A magyar nyelv szókészlete (Capitolul 16 – Lexicul limbii maghiare), Kiefer, Ferenc (coord.), Magyar nyelv (Limba maghiară), Budapesta, Akadémiai Kiadó, 2006, ISBN 963-05-8324-0, p. 306-334 (accesat la 22 decembrie 2022)
Grevisse, Maurice și Goosse, André, Le bon usage. Grammaire française (Folosirea corectă a limbii. Gramatică franceză), ediția a XIV-a, Bruxelles, De Boeck Université, 2007, ISBN 978-2-8011-1404-9
Kerstens, Johan et al. (coord.), Lexicon of Linguistics (Lexicon de lingvistică), Utrecht institute of Linguistics OTS, Utrecht University, 1996-2001 (accesat la 10 februarie 2020)
Keszler, Borbála (coord.), Magyar grammatika (Gramatică maghiară), Budapesta, Nemzeti Tankönyvkiadó, 2000, ISBN 978-963-19-5880-5 (accesat la 10 februarie 2020)
Klajn, Ivan, Gramatika srpskog jezika (Gramatica limbii sârbe), Belgrad, Zavod za udžbenike i nastavna sredstva, 2005, ISBN 86-17-13188-8 (accesat la 10 februarie 2020)