Joan Alexandra Molinsky (), cunoscută profesional ca Joan Rivers, a fost o comediană, actriță, scriitoare, producătoare și gazdă de televiziune americană. S-a remarcat de multe ori prin personajul său comic controversat—puternic auto-peiorativ și caustic, mai ales față de celebrități și politicieni.
Rivers a devenit celebră în 1965 ca oaspete la The Tonight Show. Găzduit de mentorul ei, Johnny Carson, spectacolul a ajutat-o pe Rivers să își definească stilul comic. În 1986, cu propria ei emisiune rivală, The Late Show with Joan Rivers, Rivers a devenit prima femeie care a găzduit un talk show de televiziune de noapte. Ulterior, ea a găzduit The Joan Rivers Show (1989-1993), câștigând un premiu Emmy pentru Gazdă de Talk-Show. De la mijlocul anilor 1990, a devenit cunoscută pentru interviurile luate pe covorul roșu, iar în 2009 a fost câștigătoarea Celebrity Apprentice. Rivers a co-găzduit emisiunea de modă Fashion Police de pe E! din 2010 până în 2014 și a jucat în serialul Joan & Melissa: Joan Knows Best? (2011-2014) alături de fiica sa, Melissa Rivers. Ea a fost subiectul documentarului Joan Rivers: A Piece of Work (2010).
În 1968, criticul de televiziune Jack Gould de la New York Times a numit-o pe Rivers „probabil cea mai intuitiv amuzantă femeie în viață”. În 2017, revista Rolling Stone a clasat-o pe locul al șaselea pe lista celor mai buni 50 de comici din toate timpurileThe 50 Best Stand-up Comics of All Time . Rollingstone.com, retrieved February 22, 2017., iar în octombrie al aceluiași an a fost inclusă în Television Academy Hall of Fame.
Tinerețe Joan Alexandra Molinsky s-a născut pe 8 iunie 1933, în Brooklyn, New York, într-o familie de imigranți a ruși-evrei, Beatrice (născută Grushman) și Meyer C. Molinsky. Ea a avut o soră mai mare numită Barbara Waxler. Rivers și-a petrecut primii ani din viață în Prospect Heights și Crown Heights în Brooklyn, a învățat la Brooklyn Ethical Culture School și Adelphi Academy of Brooklyn. După doar doi ani, ea a participat la cavalcada școlii, iar în 1949, la vârsta de 16 ani, a devenit vice-președinte al Clubului de Dramă. A absolvit de la Adelphi Academia de Brooklyn în 1951, la 18 ani. În adolescență, Rivers s-a mutat cu familia ei la Larchmont, la nord de New York City. Rivers a declarat în interviuri că a fost supraponderală în întreaga sa copilărie și adolescență și că acest fapt a avut un impact profund asupra imaginii corpului, problemă care a afectat-o întreaga viață.
Ea a studiat la Connecticut College între 1950 și 1952 și a absolvit de la Colegiul Barnard în 1955, cu un B.A. „summa cum laude” în literatură engleză și antropologie. A fost membră a Phi Beta Kappa. Înainte de a intra show business, Rivers a avut diverse locuri de muncă, precum ghid la Rockefeller Center, scriitor/corector la o agenție de publicitate și consultant de modă la Bond Clothing Stores. În această perioadă, agentul Tony Rivers a sfătuit-o să-și schimbe numele, așa că a ales Joan Rivers drept nume de scenăSochen, June (1998). "From Sophie Tucker to Barbra Streisand: Jewish Women Entertainers as Reformers". Talking Back: Images of Jewish Women in American Popular Culture. Ed. Joyce Antler. Brandeis series in American Jewish history, culture, and life. Hanover, NH: Brandeis University Press Published by University Press of New England. pp. 68–84..
Carieră
Anii 1950–1960 miniatura|Rivers cu Jim Connell și Jake Holmes în „Jim, Jake & Joan”, la începutul anilor 1960 Spre sfârșitul anilor 1950, Rivers apărut într-o scurtă piesă, Driftwood, alături de Barbra Streisand. Piesa a fost jucată timp de șase săptămâni în apartamentul dramaturgului Maurice Tei Dunn de pe Strada 49, în New York, potrivit unui interviu cu Adweek. Rivers a interpretat în numeroase cluburi de comedie din zona Greenwich Village a orașului New York la începutul anilor 1960, printre care The Bitter End, The Gaslight Cafe și The Duplex. Rivers s-a împrietenit cu actorii colegi din Greenwich Village Woody Allen și George Carlin și de multe ori au mâncat împreună. Ea descrie, de asemenea, cum a lucrat în Village alături de muzicieni remarcanți, precum Bob Dylan, Barbra Streisand, Carly Simon și Simon & Garfunkel. Între 1963 și 1964, Rivers, alături de Jim Connell și Jake Holmes, a fost în trupa de cabaret „Jim, Jake & Joan”. O interpretare în 1964 la The Bitter End a dus la apariția lor în filmul Once Upon A Coffee House, care a fost prima apariție pe marele ecran a lui Rivers. Grupul s-a despărțit la scurt timp după aceea, moment pe care Holmes și-l amintește mai târziu: „trebuia să facem această campanie pentru Bobby Kennedy, care candida ca senator de New York în 1964. Urma să jucăm la miting. Joan a apărut cu o insignă cu [senatorul republican candidat Kenneth] Keating. Și Jim i-a spus să o dea jos. Ea a spus că nu — nu renunța pe politica sa. Și Jim a spus, „Cine are nevoie de tine, oricum?” Acesta a fost sfârșitul [a Jim, Jake & Joan] ...”.
De asemenea, Rivers a fost invitată la emisiunea The Tonight Show în New York, găzduită la acel moment de Jack Paar. În 1965, a avut și un rol în emisiunea Candid Camera drept scriitor și participant. Ea era „momeala” care atrăgea oamenii în situații ridicole. După șapte audiții timp de trei ani, a apărut iar în The Tonight Show cu noua gazdă Johnny Carson, pe 17 februarie 1965. Rivers a declarat că participarea în acel episod a fost ceea ce a făcut-o faimoasă, Carson spunându-i live că „vei fi o stea”. După această apariție, a devenit invitat frecvent în emisiune și prietenă apropiată a lui Carson.
Devening din ce în ce mai celebră, a început să fie invitată în numeroase spectacole populare, inclusiv The Ed Sullivan Show, Mike Douglas Show, Dick Cavett Show și Girl Talk cu Virginia Graham. De asemenea, a scris material pentru șoricelul-păpușă Topo Gigio. A avut un scurt rol în film dramă The Swimmer (1968), cu Burt Lancaster, și, în același timp, a găzduit un talk-show de scurtă durată, That Show with Joan Rivers, care a avut premiera pe 16 septembrie 1968. Fiecare episod avea o temă și Rivers ținea un monolog de deschidere, bazat pe subiectul zilei, urmat de interviuri cu celebrități. Spectacolul includea, de asemenea, un expert pe tema emisiunii și o celebritate. Johnny Carson a fost primul ei oaspete. În mijlocul anilor 1960, ea a lansat cel puțin două albume de comedie: The Next to Last Joan Rivers Album și Rivers Presents Mr. Phyllis & Other Funny Stories.
Anii 1970 În anii 1970, Rivers a continuat să apară la televizor. Printre altele, a apărut în The Carol Burnett Show și Hollywood Squares și a jucat ca oaspete în Here's Lucy. Rivers și-a făcut debutul pe Broadway în piesa Fun City, care a deschis pe 2 ianuarie 1972 și în care a jucat cu Gabriel Dell, Rose Marie și Paul Ford. Piesa a fost jucată doar nouă spectacole pe fondul criticilor negative. Deși un critic New York Times a descris piesa ca „frenetică la punctul de a fi epuizată”, a lăudat-o pe Rivers ca „o scriitoare abilă de comedie” și „o doamnă foarte amuzantă”. Din 1972 până în 1976, ea a narat The Adventures of Letterman, un segment animat pentru The Electric Company.
Anii 1980 La începutul și la mijlocul anilor 1980, Rivers a continuat să aibă succes ca stand-up și în televiziune, deși a doua jumătate a deceniului s-a dovedit a fi controversat pentru ea. Anul 1983 a fost foarte de succes: a cântat la Carnegie Hall în februarie , în martie a susținut un stand-up special An Audience with Joan Rivers, a găzduit episodul de Saturday Night Live din 9 aprilie și a lansat cel mai bine vândut album de comedie What Becomes a Semi-Legend Most?, care a ajuns pe locul 22 în US Billboard 200 și a fost nominalizat pentru un Premiu Grammy pentru cel mai bun album de comedie. În august 1983, Carson o avea pe Rivers drept primul său invitat permanent la The Tonight Show. La momentul respectiv, ea a declarat că se simțea ca „fiica lui Johnny Carson”, o referire la faptul că Johnny Carson îi fusese mentor pentru mult timp. stanga|miniatura|Rivers în 1987 Emisiunea The Late Show Starring Joan Rivers a avut premiera pe 9 octombrie 1986 și s-a dovedit a fi presărată cu tragedii. Când Rivers i-a înfruntat pe directorii Fox, care voiau să îl concedieze pe soțul ei Edgar Rosenberg din calitatea de producător, rețeaua i-a concediat pe amândoi pe 15 mai 1987. Trei luni mai târziu, pe 14 august 1987, Rosenberg s-a sinucis în Philadelphia. Rivers a dat vina pe umilința cauzată de Fox. Rivers a declarat că Nancy Reagan a fost cea care a ajutat-o să treacă peste suicidul spțului său. Fox a încercat să continue să difuzeze emisiunea cu un nou nume (The Late Show) și permutând gazdele.
Anii 1990 Pe lângă câștigarea premiului Emmy pentru emisiunea Joan Rivers Show, Rivers a jucat comedia pentru televizor How to Murder a Millionaire, care a avut premiera în mai 1990 pe CBS. În film, în care joacă și Alex Rocco și Telma Hopkins, Rivers a interpretat rolul unei matroane din Beverly Hills obsedată de ideea că soțul ei încearcă să o omoare. Tot în 1990, a început să creeze bijuterii, îmbrăcăminte și produse de frumusețe pentru canalul de teleshopping QVC. Despre acest demers, Rivers a spus: „În acele zile, numai celebrități moarte mergeau la QVC. Cariera mea se terminase. Aveam de plătit facturi. ... De asemenea, la început m-a intrigat”. Vânzările produselor lui Rivers au depășit un miliard de dolari până în 2014, fiind una dintre vânzătorii de top ai rețelei. În 1991, a scris următoarea carte, Still Talking, care descrie anularea showlui de noapte și sinuciderea soțului ei. Până în 1993, a primit cinci nominalizări la premiile Emmy pentru emisiunea The Joan Rivers Show — două pentru Scenariu și trei pentru Gazdă.
Anii 2000 dreapta|miniatura|Rivers pozează pentru o fotografie la hotelul The Pierre din New York, pe 24 mai 2001. Rivers a fost invitată la deschiderea American Operating Room Nurses' San Francisco Conference în 2000, iar în prima parte a deceniului a continuat să găzduiască evenimentele de pe covorul roșu pentru canalul E!. Între 2002 și 2004, a fost în turneu cu spectacol de comedie Joan Rivers: Broke and Alone, care a fost prezentat în Regatul Unit (Edinburgh și Londra) și în Statele Unite ale Americii (Los Angeles, și Boston), cu recenzii în general pozitive. The Telegraph a spus că „atacurile ilare asupra colegilor celebrități și tiradele despre pericolele îmbătrânirii și chirurgiei plastice merită prețul”, în timp ce The Guardian a remarcat că „Rivers s-a întors triumfătoare, victorioasă la categoria grea, după o luptă mare, conștientă de faptul că încă este campioană”.
În 2003, Rivers a părăsit emisiunile de pe covorul roșu al rețelei pentru un contract pe trei ani (în valoare de 6–8 milioane de dolari) pentru evenimentele de covor roșu ale TV Guide Channel. Între timp, Rivers a jucat ca ea însăși în mai multe seriale de televiziune, precum Curb Your Enthusiasm, Nip/Tuck și Boston Legal , și și-a împrumutat vocea pentru o scurtă scenă din filmul animat Shrek 2. În 2004, Rivers a făcut parte din partidul primitor formal când Ronald Reagan era depus la Capitoliul Statelor Unite . Pe 3 decembrie 2007, Rivers a participat la cel de-al 79-lea Royal Variety Show de la Liverpool Empire Theatre, Anglia, cu regina Elisabeta a II-a și prințul Philip prezenți. Ea a scris și a interpretat în piesa Joan Rivers: A Work in Progress by a Life in Progress, regizată de Sean Foley și jucată până în 2008 la Geffen Playhouse din Los Angeles, Edinburgh Festival Fringe și Leicester Square Theatre, primind critici mixte .
În 2008, Rivers a fost invitată să participe la un eveniment de comedie cu ocazia aniversării a 60 de ani a Prințului Charles, intitulat We Are Most Amused. Alături de Robin Williams, au fost singurii doi cetățeni americani invitați să ia parte la eveniment. Alți comedianți au fost John Cleese, care a fost maestru de ceremonii, Eric Idle, Rowan Atkinson și Bill Bailey. La eveniment au participat Prințul Charles, Camilla, Ducesă de Cornwall și Prințul Harry.