Procesul de la Nürnberg (film)

Procesul de la Nürnberg (titlul original: în ) este un film dramă-istorică american, realizat în 1961 de regizorul Stanley Kramer, după romanul omonim al scriitorului Abby Mann, protagoniști fiind actorii Spencer Tracy, Burt Lancaster, Richard Widmark, Maximilian Schell.

Conținut

Acțiunea filmului se desfășoară în 1948, la Nürnberg, în Germania aflată încă sub ocupația Aliaților după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Judecătorul american Dan Haywood sosește în oraș pentru a prezida un tribunal militar însărcinat cu judecarea a patru foști magistrați germani, acuzați că și-au folosit funcțiile pentru a legitima persecuțiile și crimele regimului nazist.

Cel mai important dintre inculpați este dr. Ernst Janning, un jurist respectat înainte de venirea naziștilor la putere, fost ministru al Justiției și autor al unor lucrări juridice apreciate. Janning refuză inițial să vorbească în fața tribunalului. Apărarea este condusă de avocatul german Hans Rolfe, care încearcă să demonstreze că inculpații au acționat în cadrul sistemului juridic existent în acea perioadă și că responsabilitatea pentru ascensiunea și crimele regimului nazist nu poate fi atribuită exclusiv câtorva judecători.

Procesul se concentrează asupra modului în care justiția germană a fost transformată într-un instrument al statului nazist. Procurorul american colonelul Tad Lawson prezintă documente și mărturii despre sterilizările forțate, persecuțiile rasiale și condamnările pronunțate în baza unor legi nedrepte.

Printre martori se află Rudolph Petersen, un german care fusese sterilizat în baza legislației naziste. Interogatoriul său devine unul dintre momentele tensionate ale procesului, avocatul Rolfe încercând să demonstreze că decizia autorităților ar fi avut alte justificări decât persecuția politică.

O altă mărturie importantă este cea a Irenei Wallner, care fusese implicată într-un proces intentat unui evreu în vârstă, Feldenstein, acuzat că ar fi întreținut relații sexuale cu ea, fapt interzis de legile rasiale de la Nürnberg. Wallner afirmă că acuzațiile au fost false, dar Feldenstein a fost totuși condamnat și executat. Janning fusese implicat în judecarea cazului.

În afara tribunalului, Haywood încearcă să înțeleagă societatea germană și atitudinea oamenilor obișnuiți față de trecutul recent. El o cunoaște pe doamna Bertholt, văduva unui ofițer german executat de Aliați. Conversațiile dintre cei doi îi oferă judecătorului o perspectivă asupra modului în care germanii încearcă să se distanțeze de crimele regimului nazist. Doamna Bertholt susține că mulți oameni nu au cunoscut adevărata amploare a atrocităților.

Pe măsură ce procesul avansează, situația politică internațională începe să influențeze atmosfera din jurul tribunalului. Tensiunile dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică cresc, iar Războiul Rece devine tot mai important. Autoritățile americane sunt preocupate de necesitatea transformării Germaniei de Vest într-un aliat, iar Haywood este făcut să înțeleagă că sentințele severe împotriva germanilor ar putea deveni incomode din punct de vedere politic.

Momentul decisiv survine când Ernst Janning rupe tăcerea și face o declarație în fața tribunalului. El recunoaște că procesul împotriva lui Feldenstein fusese o înscenare și că verdictul fusese stabilit înainte de începerea judecății. Janning respinge încercarea avocatului său de a minimaliza responsabilitatea judecătorilor germani și admite că oameni educați și respectați au participat conștient la distrugerea sistemului de drept.

Declarația lui transformă procesul într-o discuție mai amplă despre responsabilitatea individuală. Filmul ridică întrebarea dacă respectarea legilor și executarea ordinelor pot constitui o justificare atunci când legile însele sunt criminale.

În ciuda presiunilor politice, Haywood și ceilalți judecători îi găsesc pe cei patru inculpați vinovați și îi condamnă la închisoare pe viață. Haywood explică faptul că un judecător are responsabilitatea de a apăra dreptatea, indiferent de ordinele statului sau de consecințele politice ale hotărârilor sale.

Înainte de a părăsi Germania, Haywood îl vizitează pe Janning în închisoare. Acesta îi oferă documentele sale personale și îi spune că nu și-a imaginat niciodată că politica regimului nazist va conduce la milioane de victime. Haywood îi răspunde că tragedia a început în momentul în care Janning a condamnat la moarte un om despre care știa că este nevinovat.

Filmul se încheie cu precizarea că, dintre cei condamnați la închisoare în cadrul proceselor de la Nürnberg prezentate în poveste, niciunul nu mai executa pedeapsa în momentul realizării filmului, subliniind contrastul dintre sentințele pronunțate și evoluțiile politice din anii care au urmat.

Distribuție

Spencer Tracy – judecătorul Dan Haywood Burt Lancaster – acuzatul dr. Ernst Janning bazat pe Oswald Rothaug Richard Widmark – procurorul col. Tad Lawson Maximilian Schell – avocatul apărării Hans Rolfe Werner Klemperer – acuzatul Emil Hahn Marlene Dietrich – dna. Bertholt Montgomery Clift – Rudolph Peterson Judy Garland – Irene Hoffmann-Wallner Howard Caine – Hugo Wallner - soțul Irenei William Shatner – căpitanul Harrison Byers John Wengraf – dr. Karl Wieck, fostul ministru al justiției în Republica Weimar Karl Swenson – dr. Heinrich Geuter, avocatul cazului Feldenstein Ben Wright – dl. Halbestadt, majordomul lui Haywood Virginia Christine – dna. Halbestadt, menajera lui Haywood Edward Binns – senatorul Burkette Torben Meyer – acuzatul Werner Lampe Martin Brandt – acuzatul Friedrich Hofstetter Kenneth MacKenna – judecătorul Kenneth Norris Ray Teal – judecătorul Curtiss Ives Alan Baxter – generalul de brigadă Matt Merrin Joseph Bernard – maior Abe Radnitz, asistentul lui Lawson Olga Fabian – Mrs. Elsa Lindnow, martora în cazul Feldenstein Otto Waldis – Pohl Paul Busch – Schmidt Bernard Kates – Max Perkins

Premii și nominalizări Premii Oscar 1962: Cel mai bun actor: Maximilian Schell Cel mai bun scenariu adaptat: Abby Mann Globul de Aur 1962: Cel mai bun regizor pentru Stanley Kramer Cel mai bun actor (dramă) pentru Maximilian Schell David di Donatello: Cel mai bun film străin în 1962

Nominalizări Oscar 1962: Cel mai bun film Cel mai bun regizor: Stanley Kramer Cel mai bun actor: Spencer Tracy Cea mai bună actriță în rol secundar: Judy Garland Cel mai bun actor în rol secundar : Montgomery Clift. Cea mai bună imagine Cele mai bune costume Cele mai bune decoruri Cel mai bun montaj

Note

Vezi și Listă de filme străine până în 1989

Legături externe

Categorie:Filme din 1961 Categorie:Filme dramatice Categorie:Filme cu acțiunea în sala de judecată Categorie:Filme în limba engleză Categorie:Filme regizate de Stanley Kramer Categorie:Filme alb-negru